ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5074/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 738 din 20

mai 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul S.G., la o pedeapsă

de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) pe o durată de 2 ani.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 iunie 2004 la zi.

A fost obligat inculpatul la

despăgubiri către părțile civile P.N. și Spitalul Clinic de Urgență Floreasca.

În baza art. 118 lit. c) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în fața

judecății, că în seara zilei de 18 decembrie 2004, inculpatul se afla în

discoteca D.V. din satul Sudiți, județul Ilfov, împreună cu alți tineri printre

care victima P.N. și fratele acesteia P.G.

Între acesta din urmă și martorul C.G.,

care părăsise discoteca s-a iscat un incident martorul fiind lovit cu palma de

către P.G.

Inculpatul care consumase băuturi în

discotecă cu un grup de prieteni printre care și C.G. văzându-l pe P.N. în fața

discotecii l-a lovit puternic cu pumnul în față. După ce victima a căzut

inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea abdominală stângă,

după ce victima se ridicase de jos și una în zona feței. Căzând din nou victima

și-a pierdut cunoștința, în timp ce inculpatul l-a lovit din nou cu piciorul

peste față.

În urma loviturilor primite, conform

raportului de expertiză medico-legală victima a suferit leziuni abdominale, cu

consecința pierderii rinichiului drept, leziuni produse cu corp

înțepător-tăietor atât prin înjunghiere cât și prin tăiere și care i-au pus în

primejdie viața.

Apelul declarat de inculpat în

principal că greșita nereținere în favoarea sa a scuzei provocării și în subsidiar

pentru redozarea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 537 din

30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 2111/2005.

Împotriva acestei ultime hotărâri

inculpatul a declarat recurs.

Prin motivele scrise dezvoltate oral

în fața instanței, prin apărător inculpatul critică ambele hotărâri pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând că:

- în cursul urmăririi penale nu i-au

fost asigurate garanțiile procesuale privind dreptul la apărare în principal

prin neprezentarea materialului de urmărire penală;

- încadrarea juridică corectă este

cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și reținerea în favoarea sa a

prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa aplicată este prea

severă, în raport de pericolul concret al faptei și datele personale ale

inculpatului.

Criticile sunt neîntemeiate și

recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

Astfel, deși formulată pentru prima

dată în recurs critica privind neasigurarea dreptului la apărare este

neîntemeiată.

Inculpatul a fost asistat tot timpul

procesului de apărător iar la dosarul de urmărire penală se afla procesul

verbal de prezentare a materialului de urmărire penală în prezența apărătorului

C.D.

În conținutul procesului verbal

semnat de către inculpat fără obiecții se consemnează declarația acestuia că a

luat cunoștință de întregul material probator și că recunoaște fapta pe care o

regretă.

În ce privește încadrarea juridică a

faptei instanțele au avut în vedere modul în care a acționat inculpatul,

lovirea directă cu un cuțit în zona abdominală cu interesarea organelor interne

(rinichi) ceea ce demonstrează că, chiar dacă nu a urmărit inculpatul a

acceptat rezultatul acțiunii sale care a fost punerea în primejdie a vieții

victimei așa cum se motivează în raportul medico-legal și cum corect au reținut

instanțele prin hotărârile pronunțate. Nu s-a demonstrat nici în cursul

urmăririi penale și nici în fața instanțelor că victima l-ar fi provocat,

dimpotrivă inculpatul a intervenit violent asupra victimei sub pretextul unui

incident care se produsese între alte persoane (fratele victimei și martorul C.G.).

În fine, sub aspectul

individualizării pedepsei, instanțele au avut în vedere gravitatea faptei,

circumstanțele concrete în care aceasta s-a produs, în loc public, pe timp de

noapte, o persoană deosebit de violentă atât prin modul de acțiune cât și prin

consecințe a victimei de către inculpat, fără un motiv care să justifice în

vreun fel comportamentul inculpatului și nu în ultimul rând circumstanțele

personale, fără ocupație, cu antecedente penale printre altele și pentru o

faptă de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, ceea ce denotă atât

perseverența infracțională cât și înclinația inculpatului spre acte de

violență.

Față de toate acestea, nu se

justifică reducerea pedepsei.

Întrucât recursul urmează a fi

respins, instanța va dispune și cu privire la deducerea din durata pedepsei a

arestării preventive, începând cu 19 iunie 2004 la 9 septembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 537/ A din 30 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 19 iunie 2004, la 9 septembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40

lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2005.