ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1183/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 271 din 4 iulie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.T., la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 februarie 2005, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în valoare de 3.000 RON către partea civilă N.M.N. și a despăgubirilor civile în sumă de 67,1 RON către Serviciul de Ambulanță Prahova și 701,7 RON, cu dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive până la achitarea integrală a debitului către C.A.S.

Prahova. S-a reținut, în esență, următoarele: La data de 30 decembrie 2004, aflându-se pe o stradă, pe fondul unui incident mai vechi între martorul G.A. și inculpat, acesta din urmă l-a lovit cu pumnul. Partea vătămată N.M.N. a încercat să aplaneze conflictul, însă a început să fie lovit de către inculpat. Partea vătămată a încercat să se retragă, însă inculpatul a urmărit-o, iar, în momentul în care aceasta s-a împiedicat și a căzut, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, în zona stângă a toracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 455 din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Totodată, a menținut starea de arest a acestuia și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 februarie 2005, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și drept urmare, reducerea pedepsei aplicate. Totodată, inculpatul a solicitat respingerea acțiunii civile, susținând că hotărârea este nelegală sub aspectul laturii civile. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii. Din coroborarea declarațiilor părții vătămate N.M.N., cu ale martorilor G.A., G.A., N.A., D.E.E., P.I., C.N., R.I.

și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă în mod cert, vinovăția inculpatului. Susținerile inculpatului, că nu a săvârșit tentativa de omor, sunt infirmate de declarațiile martorilor, date în cursul urmăririi penale și menținute ulterior, la instanță. Astfel, martorul ocular P.I. a declarat că „ .. am văzut în stradă pe partea vătămată N.M.N., care era căzută la pământ pe spate, iar pe inculpatul G.T., având în mână un cuțit .. Am văzut că inculpatul l-a lovit o dată. Eu m-am apropiat în fugă, l-am împins pe inculpat de pe partea vătămată, moment în care inculpatul a început să mă alerge pe mine cu cuțitul și să-mi spună că mă va omorî”. Declarațiile acestui martor sunt confirmate de declarațiile date la instanță de martorii N.A.; G.A.; D.E.; R.I.

Analiza materialului probator administrat în cauză, nu confirmă susținerea că inculpatul ar fi săvârșit tentativa la omor sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, astfel că nu pot fi reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privitoare la circumstanța atenuantă a scuzei provocării. Nici critica inculpatului referitoare la soluționarea laturii civile nu este întemeiată. Susținerea recurentului inculpat, că, în mod greșit a fost obligat la plata daunelor morale, întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă numai pentru despăgubiri materiale, nu este fondată. Așa cum rezultă din suplimentul de declarație a părții vătămate aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 30 milioane lei daune morale, astfel că susținerile recurentului inculpat nu corespund adevărului.

Pe de altă parte, din probele examinate, se desprinde concluzia că obligarea inculpatului la suma menționată cu titlu de daune morale a fost justificată. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 455 din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 februarie 2005 la 23 februarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.