ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4732/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 14

martie 2006 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul

P.C.,

la 6 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., și la 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a aplicat și dispozițiile art. 71

și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23

octombrie 2005 la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Prahova despăgubiri, în sumă de 691,66 lei, iar

părții civile M.M. 40.000.000 lei noi cu titlul de daune morale.

A mai fost obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în seara de 22 octombrie 2005, din gelozie inculpatul P.C. l-a

înjunghiat în loc public pe M.M. cu cuțitul în zona toraco-abdominală,

cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile

îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Prin decizia nr. 197 din 16 iunie

2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care

a criticat hotărârea pentru omisiunea de a fi reținut în favoarea lui

circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

constând în aceea că partea vătămată i-a provocat un acces de gelozie pentru că

întreținerea relații cu prietena inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care critică hotărârile pronunțate pentru că nu s-a dat o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea lui și nu

s-a aplicat o pedeapsă mai mică.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și apel au

reținut corect situația de fapt, au analizat probele și au examinat apărările

inculpatului, soluționând legal cauza.

S-a făcut o justă aplicare a

dispozițiilor art. 72 C. pen., referitor la criteriile de individualizare a

pedepselor și ale dispozițiilor art. 52 C. pen., referitoare la scopul

pedepsei.

Prin reținerea circumstanțelor

atenuante, pedeapsa inculpatului a fost coborâtă sub limita minimă de 7 ani și

6 luni închisoare. O și mai mare reducere a pedepsei, având în vedere pericolul

social concret al faptei și făptuitorului, care a intenționat să suprime viața

unei persoane ar fi nejustificată.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva

deciziei penale nr. 197 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive de la 23 octombrie 2005 la 9 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.