ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6754/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127

din 21 iunie 2006 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul

P.V.C.,

la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.

pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă

perioada reținerii și arestării preventive din 16 ianuarie 2006 la zi.

S-a confiscat de la inculpat

un cuțit corp delict.

S-a luat act că partea

vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 998 C. civ.,

inculpatul a fost obligat la despăgubiri de 444,54 lei noi către partea civilă

C.A.S. Neamț și 1738,74 lei noi către C.A.S. Iași.

Inculpatul a fost obligat și

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că inculpatul este văr primar cu partea vătămată P.C.

În ziua de 14 ianuarie 2006,

inculpatul a invitat-o pe partea vătămată la el acasă. Ambii au luat alcool

acasă, apoi în sat de unde s-au întors la domiciliul inculpatului.

La un moment dat inculpatul

fără nici un motiv a luat un cuțit și s-a repezit la partea vătămată pe care a

înjunghiat-o în zona subclaviculară stângă.

Victima a fost transportată

la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, unde a primit îngrijiri medicale.

Raportul medico-legal

întocmit în cauză a concluzionat că victima a prezentat o plagă penetrantă

toracică cu hemopneumotorax stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare

25-30 zile și i-au pus în primejdie viața.

Inculpatul a avut o

atitudine oscilantă în cursul procesului.

Inițial a recunoscut fapta

apoi a reținut că victima s-a lovit singură.

Instanța a reținut din

declarațiile martorilor P.I. și P.V. că atât victima cât și inculpatul au

relatat imediat după faptă că cel care a lovit victima cu cuțitul a fost

inculpatul.

Instanța de fond a motivat

că infracțiunea comisă de inculpat este aceea de tentativă la omor calificat și

nu aceea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum a susținut

inculpatul, întrucât în raport de zona lezată, agentul vulnerant folosit și

intensitatea loviturii rezultă intenția inculpatului de a suprima viața

victimei.

Prin decizie penală nr. 270

din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului P.V.C.

și a desființat sentința numai cu privire la pedeapsa principală pe care a

redus-o la 3 ani închisoare.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Inculpatul a criticat

decizia pentru încadrarea juridică, solicitând schimbarea în infracțiunea

prevăzută de art. 181C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei până la un an

închisoare, motive de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C.

pen.

Parchetul a criticat decizia

pentru pedeapsa pe care o consideră prea blândă și pentru că n-a arătat expres

ce perioadă se deduce din pedeapsă.

Niciunul din recursuri nu

este fondat.

În mod temeinic instanțele

au motivat că infracțiunea comisă de inculpat nu poate primi încadrarea

juridică de la art. 181 C. pen., în cauză fiind întrunite elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Într-adevăr ceea ce

caracterizează intenția făptuitorului în cazul infracțiunii de tentativă la

omor este intenția de a suprima viața victimei.

Această atitudine poate fi

elucidată examinând împrejurările comiterii faptei între care zona corporală

vizată de acțiunea violență a făptuitorului, intensitatea loviturii și obiectul

vulnerant.

În cauză inculpatul a lovit

victima în zona inimii, vitală, cu un cuțit, apt de a suprima viața și cu

intensitate, fapt relevat de gravitatea leziunii.

Acest fapt relevă că

inculpatul n-a urmărit doar să vătame integritatea corporală a victimei ci s-o

ucidă.

Faptul că inculpatul a luat

o rezoluție spontană nu exclude intenția de a ucide. Faptul că de obicei la

băutură inculpatul agresează membrii familiei cum susțin martorii relevă că

acesta este o fire violentă care nu exclude intenția de a ucide.

Pe de altă parte schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nici n-ar fi

legală, întrucât urmarea, punerea în pericol a vieții victimei, face parte din

consecințele prevăzute în art. 182 alin. (2) C. pen. și nu cele ale art. 181 C.

pen.

Prin urmare, încadrarea

juridică dată faptei de instanțe este legală.

În ce privește pedeapsa,

aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege, având în

vedere că tentativa la omor calificat se pedepsește de la 7 ani și 6 luni

închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare, iar potrivit art. 76 alin. (2) C.

pen., în cazul infracțiunii de omor pedeapsa nu poate fi redusă prin efectul

circumstanțelor atenuante la mai puțin de 1/3 din minimul prevăzut lege.

Or, acest minim ar fi în

cazul de față 2 ani și 6 luni, iar în apel inculpatul a primit o pedeapsă de 3

ani închisoare, aproape de limita minimă.

Așa fiind, o reducere mai

accentuată a pedepsei ar fi nelegală.

Pe de altă parte în raport de

consecințele concrete de pericol concret al inculpatului pedeapsa de 3 ani

închisoare este în acord cu prevederile art. 72 C. pen., astfel că nu este

întemeiată nici critica parchetului cu privire la pedeapsa care ar fi prea

blândă. Există garanția că această pedeapsă este de natură să atingă scopul prevăzut

de art. 52 C. pen.

Nici critica cu privire la

deducerea arestului preventiv din pedeapsă nu este întemeiată. De altfel,

procurorul de ședință nici  n-a mai susținut acest motiv din redactarea scrisă

a rechizitoriului.

Cât privește deducerea

reținerii inculpatului din 15 ianuarie 2006, aceasta va fi făcută de instanța

de recurs, acesta nefiind un motiv de casare prevăzut de art. 385

9

C.

proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele

recursuri. Va computa prevenția din 15 ianuarie 2006 la zi și-l va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și

inculpatul P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 270 din 19 septembrie 2006 a

Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2006

la 17 noiembrie 2006.

Obligă recurentul la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2006.