ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1520/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 614

din 9 noiembrie 2004, a Tribunalului Prahova, inculpatul M.M. a fost condamnat

la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. c), cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 1.556 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa anterioară de 17 ani aplicată prin sentința penală nr.

27 din 4 octombrie 1988 a Tribunalului Tulcea, rest ce a fost contopit cu

pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 20 iulie 2004 la zi și l-a obligat la 500.000 lei daune morale

către partea civilă I.V., 4.071.039 lei cu dobânda legală către partea civilă

C.A.S. Prahova și la 416.826 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță

Prahova, despăgubiri, precum și la 2.800.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut în fapt că

inculpatul și partea vătămată I.V. se aflau internați la Spitalul TBC Florești,

județul Prahova și în ziua de 19 iulie 2004 fiind provocat de partea vătămată,

prin cuvinte injurioase și amenințări a lovit-o cu un cuțit în zona hemitorace

drept posterior, cu consecința extirpării rinichiului drept.

Prin decizia penală nr. 9

din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de

inculpat și s-a casat sentința penală numai cu privire la cuantumul pedepsei

închisorii pe care l-a redus la 7 ani închisoare.

Totodată, a respins apelul

declarat de partea civilă C.A.S. Prahova ca nefondat.

Împotriva acestei decizii,

partea civilă C.A.S. Prahova a declarat recurs solicitând obligarea

inculpatului la 8.142.978 lei cheltuieli de spitalizare, temei de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat nu este

fondat.

Instanțele, de fond și de

apel, au reținut că inculpatul a acționat în stare de provocare, în sensul

prevederilor art. 73 lit. b) C. proc. pen., astfel că în raport de gradul de

culpă de ½, a inculpatului și a părții vătămate în producerea daunei, a

redus în mod corespunzător și cuantumul despăgubirilor.

În consecință urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă menționată și a fi

obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă C.A.S. Prahova împotriva deciziei

penale nr. 9 din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, privind pe

inculpatul M.M.

Obligă pe recurenta parte

civilă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a

inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.