ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2008

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 95 din 3 martie 2008, Tribunalul

Vrancea a condamnat pe inculpatul A.G.

la pedeapsa de 7 ani și 6

luni

închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b)

C.

pen.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 11.600 lei, reprezentând daune materiale

și la 8.000 lei daune morale către partea civilă B.C. și la despăgubiri civile

către părțile civile Spitalul Județean de Urgență "Sf.Pantelimon"

Focșani și Serviciul de Ambulanță Vrancea.

Î

n esență, s-au reținut următoarele:

În

seara zilei de 4 mai 2007, în jurul orei 23,00, inculpatul, însoțit de fratele

său și martorul P.R., s-a deplasat la o

discotecă,

al cărei patron este martorul N.I.

Urmare unui incident ivit între martorul P.R. și

unul

dintre tinerii care o însoțeau pe partea vătămată B.C., la ieșirea

din discotecă, au avut loc niște discuții contradictorii între

două grupuri de tineri, împrejurare în care

inculpatul i-a aplicat părții

vătămate o lovitură de cuțit în zona

abdominală, suferind leziuni

care i-au pus

viața în primejdie.

Ulterior, partea vătămată, însoțită de martorul B.M.,

au fugit, întrucât erau amenințați cu cuțitul de către inculpat.

Curtea

de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 76/A din 6 mai 2008, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Prin

recursul declarat, motivat la filele 23,24 din dosar, inculpatul a solicitat

casarea ambelor hotărâri atacate, invocând temeiurile prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 14, 17, 18 și 21 pct. 2 C. proc . pen.

Recursul inculpatului este, în parte, fondat.

Din

coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor N.I. (fila

47-dosar instanța de fond), A.I., P.R., N.I. și C.C. (filele 49, 82, 110 și

124-dosar instanța de fond), rezultă

că

inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări

cauzată

de acțiunea provocatoare a părții vătămate, care, însoțită de un grup de

tineri, au înconjurat mașina inculpatului, care intenționa să plece din

discotecă, astfel încât nu mai putea trece de

aceștia,

situație în care i-au scos din mașină pe inculpat și pe fratele

său și

au început să-i lovească.

Or,

toate acestor împrejurări concrete ar fi trebuit avute în vedere de instanțe și

valorificate sub forma reținerii circumstanței

atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în

raport

de care să individualizeze corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.

Sub

aspectul criticii referitoare la greșita condamnare a inculpatului, pentru o

faptă care nu a fost săvârșită de acesta, se constată următoarele:

Din

coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, rezultă,

în mod cert, vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat.

Astfel,

din declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor B.I.,

S.A.C., B.M., B.M.F., date în cursul urmăririi penale și menținute la judecata

în fond, precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză,

rezultă că inculpatul a urmărit-o pe

partea

vătămată și i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul, punându-i

viața

în primejdie.

Declarațiile

inculpatului, date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării

judecătorești, și ale martorului C.I. (înlăturate de instanța de fond) nu se

coroborează cu restul ansamblului probator administrat în cauză, astfel că, în

mod corect, instanța de fond Ie-a înlăturat din suportul probator care a stat

la baza pronunțării soluției de condamnare.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 10,

17 și 21 C.

proc . pen., invocate în scris, însă nemotivate și

nesusținute oral, se constată că nu sunt

întemeiate.

Astfel,

deși nu s-a determinat obiectul criticii, în sensul

precizării cererilor și probelor solicitate de apărare, asupra cărora

instanțele

nu s-au pronunțat, se constată că instanța de fond a efectuat o amplă cercetare

judecătorească, în care a audiat toți martorii propuși în rechizitoriu, precum

și alți martori, pentru stabilirea adevărului și lămurirea situației de fapt,

dând dovadă de

rol activ în soluționarea

cauzei sub toate aspectele.

Nici

critica referitoare la greșita încadrare juridică, prin

reținerea omorului calificat, săvârșit în public, nu este întemeiată.

Susținerea

apărării, că fapta s-a petrecut la circa 100-150 metri de la bar spre drumul

județean și că barul este situat în afara

localității,

fiind intersectat de drumul care duce la comuna Homocea,

nu poate fi

primită, întrucât este infirmată de procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele fotografice de la filele 37-40 din dosarul de urmărire

penală, din care rezultă că fapta inculpatului a

fost săvârșită în public, în înțelesul dispozițiilor art. 152 C. pen.

Î

n ce

privește temeiul de casare prevăzut de pct.21, se

constată, din lectura motivelor scrise de recurs de la filele 23-24, că

acesta

a fost invocat din eroare, apărarea referindu-se de fapt, în cuprinsul

motivelor, la temeiul de casare prevăzut de pct. 2, adică nelegala sesizare a

instanței.

Nici

sub acest aspect, nu poate fi primită critica formulată,

din actele dosarului nerezultând nici o încălcare

a dispozițiilor legale.

Sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, urmare reținerii

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen., Curtea va

dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Se vor

aplica dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și art. 71 C.

pen.

Drept

urmare, recursul inculpatului va fi admis, vor fi casate

hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea

reținerii dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen. și la pedeapsa

principală și complementară aplicate inculpatului, sens în care va fi condamnat

inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.G. împotriva deciziei

penale nr. 76/A din 6 mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 95 din 3 martie 2008 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la

omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și la pedeapsa

principală și complementară aplicate inculpatului.

În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen.,

condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.

Aplică dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. și art. 71 C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008