ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 3 martie 2008, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.600 lei, reprezentând daune materiale și la 8.000 lei daune morale către partea civilă B.C. și la despăgubiri civile către părțile civile Spitalul Județean de Urgență "Sf.Pantelimon" Focșani și Serviciul de Ambulanță Vrancea.

Î n esență, s-au reținut următoarele: În seara zilei de 4 mai 2007, în jurul orei 23,00, inculpatul, însoțit de fratele său și martorul P.R., s-a deplasat la o discotecă, al cărei patron este martorul N.I. Urmare unui incident ivit între martorul P.R. și unul dintre tinerii care o însoțeau pe partea vătămată B.C., la ieșirea din discotecă, au avut loc niște discuții contradictorii între două grupuri de tineri, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în zona abdominală, suferind leziuni care i-au pus viața în primejdie. Ulterior, partea vătămată, însoțită de martorul B.M., au fugit, întrucât erau amenințați cu cuțitul de către inculpat. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 76/A din 6 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Prin recursul declarat, motivat la filele 23,24 din dosar, inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri atacate, invocând temeiurile prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 14, 17, 18 și 21 pct. 2 C. proc . pen. Recursul inculpatului este, în parte, fondat. Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor N.I. (fila 47-dosar instanța de fond), A.I., P.R., N.I. și C.C. (filele 49, 82, 110 și 124-dosar instanța de fond), rezultă că inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări cauzată de acțiunea provocatoare a părții vătămate, care, însoțită de un grup de tineri, au înconjurat mașina inculpatului, care intenționa să plece din discotecă, astfel încât nu mai putea trece de aceștia, situație în care i-au scos din mașină pe inculpat și pe fratele său și au început să-i lovească.

Or, toate acestor împrejurări concrete ar fi trebuit avute în vedere de instanțe și valorificate sub forma reținerii circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în raport de care să individualizeze corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului. Sub aspectul criticii referitoare la greșita condamnare a inculpatului, pentru o faptă care nu a fost săvârșită de acesta, se constată următoarele: Din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, rezultă, în mod cert, vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Astfel, din declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor B.I., S.A.C., B.M., B.M.F., date în cursul urmăririi penale și menținute la judecata în fond, precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă că inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul, punându-i viața în primejdie. Declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, și ale martorului C.I. (înlăturate de instanța de fond) nu se coroborează cu restul ansamblului probator administrat în cauză, astfel că, în mod corect, instanța de fond Ie-a înlăturat din suportul probator care a stat la baza pronunțării soluției de condamnare.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 17 și 21 C. proc . pen., invocate în scris, însă nemotivate și nesusținute oral, se constată că nu sunt întemeiate. Astfel, deși nu s-a determinat obiectul criticii, în sensul precizării cererilor și probelor solicitate de apărare, asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat, se constată că instanța de fond a efectuat o amplă cercetare judecătorească, în care a audiat toți martorii propuși în rechizitoriu, precum și alți martori, pentru stabilirea adevărului și lămurirea situației de fapt, dând dovadă de rol activ în soluționarea cauzei sub toate aspectele. Nici critica referitoare la greșita încadrare juridică, prin reținerea omorului calificat, săvârșit în public, nu este întemeiată.

Susținerea apărării, că fapta s-a petrecut la circa 100-150 metri de la bar spre drumul județean și că barul este situat în afara localității, fiind intersectat de drumul care duce la comuna Homocea, nu poate fi primită, întrucât este infirmată de procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice de la filele 37-40 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că fapta inculpatului a fost săvârșită în public, în înțelesul dispozițiilor art. 152 C. pen. Î n ce privește temeiul de casare prevăzut de pct.21, se constată, din lectura motivelor scrise de recurs de la filele 23-24, că acesta a fost invocat din eroare, apărarea referindu-se de fapt, în cuprinsul motivelor, la temeiul de casare prevăzut de pct. 2, adică nelegala sesizare a instanței.

Nici sub acest aspect, nu poate fi primită critica formulată, din actele dosarului nerezultând nici o încălcare a dispozițiilor legale. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, urmare reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Se vor aplica dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și art. 71 C. pen. Drept urmare, recursul inculpatului va fi admis, vor fi casate hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

și la pedeapsa principală și complementară aplicate inculpatului, sens în care va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.G. împotriva deciziei penale nr. 76/A din 6 mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 95 din 3 martie 2008 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și la pedeapsa principală și complementară aplicate inculpatului. În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Aplică dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

și art. 71 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008