ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1225/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 242 din 22 iulie 2009 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului C.C.L. (fiul lui C. și M.) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 combinat cu art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 99 C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 506,72 RON către Serviciul de Ambulanță Vrancea și 5781,66 RON către Spitalul județean de Urgență Sf.

Pantelimon Focșani, plus dobânda legală, acestor părți civile. Acțiunea civilă formulată de partea civilă P.D. a fost respinsă. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii. În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, în noaptea de 11 din 12 octombrie 2008 în urma unui conflict verbal ivit între cele două grupuri de persoane între care se aflau inculpatul și partea vătămată, care a degenerat, în sensul că inculpatul și numitul V.I. au început să-l lovească pe C.I., partea vătămată a intervenit. În acest context inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul ce-l avea asupra sa în zona abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri și i-a pus viața în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În principal acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., susținând că văzându-se amenințat, a considerat că dacă scoate briceagul și-l arată, lucrurile se vor liniști, dar nu s-a întâmplat și a rezultat înțeparea părții vătămate. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a socotit a fi exagerat de mare și drept consecință a cerut reducerea. Prin Decizia penală nr. 41/A din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția minori și familie a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a dispus reducerea pedepsei la 4 ani închisoare și ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei în condițiile art. 86 1 C. pen.

pe un termen de încercare de 6 ani în condițiile art. 110 C. pen. S-a mai constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea instanței de control judiciar sub aspectul laturii penale solicitând casarea și menținerea hotărârii instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare. Inculpatul, în recursul său, deși inițial a susținut necesitatea schimbării încadrării juridice în cea prev. de art. 182 C. pen., a socotit că decizia pronunțată de instanța de control judiciar este corectă, solicitând doar reducerea pedepsei și aplicarea disp.

art. 86 1 C. pen. De asemenea, apărătorul a mai cerut respingerea recursului parchetului ca nefondat. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente. Din ansamblul probator administrat prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, se constată că situația de fapt, încadrarea juridică dată faptei dar și vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanțe. Sub aspectul individualizării pedepsei dar și a modalității de executare instanța de control judiciar a procedat corect atunci când la stabilirea cuantumului pedepsei a avut în vedere toate criteriile de individualizare și nu doar gravitatea și pericolul infracțiunii săvârșite. Or, raportat la disp.

art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, iar scopul este tocmai prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Corect s-a apreciat vârsta inculpatului (minor la comiterea faptei), necunoscut cu antecedente penale, mediul social din care provine dar și atitudinea părinților de supraveghere atentă și asupra comportamentului acestuia în familie și societate. Or, ținând seama de gradul de pericol concret al faptei dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, și de comportamentul său după comiterea faptei cât și de cuantumul pedepsei aplicate, se apreciază că aceasta este în măsură să constituie un avertisment pentru inculpat, chiar fără executarea pedepsei de a nu mai săvârși alte infracțiuni, fiind de natură să-l reeduce și să asigure reinserția sa în societate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată recursurile nefondate și în temeiul disp. art. 385 15 pct. 2 lit. b), C. proc. pen., va respinge, în consecință. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul C.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul inculpat, în solidar cu intimatele părți responsabile civilmente B.C. și B.M., să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie 2010. Procesat de GGC - NN