ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1225/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 242 din 22 iulie

2009 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului C.C.L. (fiul lui C.

și M.) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de

art. 20 combinat cu art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 99 C. pen., la o

pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a dispus

obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata

sumei de 506,72 RON către Serviciul de Ambulanță Vrancea și 5781,66 RON către

Spitalul județean de Urgență Sf. Pantelimon Focșani, plus dobânda legală,

acestor părți civile.

Acțiunea civilă

formulată de partea civilă P.D. a fost respinsă.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea

infracțiunii.

În sfârșit a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea

responsabilă civilmente.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că, în noaptea de 11 din 12 octombrie 2008 în urma

unui conflict verbal ivit între cele două grupuri de persoane între care se

aflau inculpatul și partea vătămată, care a degenerat, în sensul că inculpatul

și numitul V.I. au început să-l lovească pe C.I., partea vătămată a intervenit.

În acest context

inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul ce-l avea asupra sa în zona

abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri și i-a pus

viața în primejdie.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În principal acesta a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de vătămare corporală

gravă prev. de art. 182 C. pen., susținând că văzându-se amenințat, a

considerat că dacă scoate briceagul și-l arată, lucrurile se vor liniști, dar

nu s-a întâmplat și a rezultat înțeparea părții vătămate.

Sub aspectul

individualizării pedepsei s-a socotit a fi exagerat de mare și drept consecință

a cerut reducerea.

Prin Decizia penală

nr. 41/A din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția minori și familie a

admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a dispus reducerea

pedepsei la 4 ani închisoare și ca modalitate de executare, suspendarea sub

supraveghere a pedepsei în condițiile art. 86

1

C. pen. pe un termen

de încercare de 6 ani în condițiile art. 110 C. pen.

S-a mai constatat

acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței de control judiciar sub aspectul laturii penale solicitând

casarea și menținerea hotărârii instanței de fond sub aspectul individualizării

pedepsei și a modalității de executare.

Inculpatul, în

recursul său, deși inițial a susținut necesitatea schimbării încadrării

juridice în cea prev. de art. 182 C. pen., a socotit că decizia pronunțată de

instanța de control judiciar este corectă, solicitând doar reducerea pedepsei

și aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. De asemenea, apărătorul a mai

cerut respingerea recursului parchetului ca nefondat.

Recursurile sunt

nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente.

Din ansamblul

probator administrat prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din

oficiu, se constată că situația de fapt, încadrarea juridică dată faptei dar și

vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanțe.

Sub aspectul

individualizării pedepsei dar și a modalității de executare instanța de control

judiciar a procedat corect atunci când la stabilirea cuantumului pedepsei a

avut în vedere toate criteriile de individualizare și nu doar gravitatea și

pericolul infracțiunii săvârșite.

Or, raportat la disp.

art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare, iar scopul este tocmai prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Corect s-a apreciat

vârsta inculpatului (minor la comiterea faptei), necunoscut cu antecedente

penale, mediul social din care provine dar și atitudinea părinților de

supraveghere atentă și asupra comportamentului acestuia în familie și

societate.

Or, ținând seama de

gradul de pericol concret al faptei dar și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului, și de comportamentul său după comiterea faptei cât și de

cuantumul pedepsei aplicate, se apreciază că aceasta este în măsură să

constituie un avertisment pentru inculpat, chiar fără executarea pedepsei de a

nu mai săvârși alte infracțiuni, fiind de natură să-l reeduce și să asigure

reinserția sa în societate.

Pentru toate

considerentele arătate, Înalta Curte constată recursurile nefondate și în

temeiul disp. art. 385

15

pct. 2 lit. b), C. proc. pen., va respinge,

în consecință.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și de inculpatul C.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 2 decembrie 2009

a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat, în solidar cu intimatele părți responsabile civilmente B.C. și B.M.,

să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 martie 2010.

Procesat

de GGC - NN