ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3677/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 169 din data de 27 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen., a fost condamnată inculpata M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, faptă din 23 noiembrie 2009.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 24 noiembrie 2009, la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D.V.

A fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1000 RON, din care 600 RON daune materiale și 400 RON daune morale.

În temeiul art. 118 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 10 RON, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 360 RON.

Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea reținând că, în după amiaza zilei de 21 noiembrie 2009, partea vătămata D.V. a plecat împreună cu numitul C.G. să culeagă ciuperci de pe izlazul situat în comuna B. la o distanță de aproximativ 300 metri de locuința sa, iar în momentul în care au ajuns la izlaz, numitul C.G. s-a depărtat către o altă lizieră lăsând partea vătămată D.V. la marginea izlazului. După ce a parcurs aproximativ 150 de metri de drumul principal, partea vătămată D.V. a observat întinsă în iarbă o persoană sex feminin cu părul de culoare blond roșcat, fiind orientată cu fața în jos și mâinile întinse deasupra capului, aceasta fiind identificată ulterior ca fiind inculpata M.I.

Crezând că este victima unui viol sau a altei agresiuni, partea vătămată D.V. a întors-o cu fața în sus, a lovit-o de câteva ori cu palmele peste față pentru a-și reveni iar la scurt timp aceasta a deschis ochii și i-a cerut o țigară. Partea vătămată D.V. a întrebat-o cum se numește și ce a pățit aceasta, răspunzându-i că numele ei este I., că a alergat după vaci împreună cu tatăl său care este văcarul comunei B. și o doare inima. Partea vătămată, cunoscându-l pe tatăl acesteia sub numele de M. zis "C.", i-a cerut să se ducă acasă însă aceasta a refuzat, spunând că preferă să se ducă la domiciliul părții vătămate.

Partea vătămată D.V. a fost de acord să o ia la domiciliul său și astfel au ajuns la imobilul situat în Ploiești str. M.B. unde se afla și martorul H.A., împreună cu care au mâncat și au consumat băuturi alcoolice. Deși i s-a solicitat să se ducă la domiciliul său, inculpata a refuzat, spunând că pleacă a doua zi și astfel a rămas pe timpul nopții împreună cu partea vătămată D.V., dormind împreună cu acesta.

A doua zi, în data de 22 noiembrie 2009, inculpata M.I. a refuzat din nou să plece de la domiciliul părții vătămate și împreună cu aceasta și martorul H.A. au consumat băuturi alcoolice fără a avea loc vreo discuție contradictorie.

În data de 23 noiembrie 2009, în jurul orelor 06,20, martorul H.A. s-a deplasat la un bar din localitate unde ajută la curățenie, iar partea vătămată D.V. a rămas cu inculpata M.I. cu care a consumat băuturi alcoolice, în speță, vin.

În după amiaza zilei de 23 noiembrie 2009, martorul R.I., vecin cu partea vătămată, se afla în grădină împreună cu martorul V.C. care îl ajuta la aratul viei și au văzut-o pe inculpata M.I. în curtea părții vătămate D.V.

Martorul V.C., având domiciliul în localitatea Berceni, o cunoștea pe inculpată, spunându-i martorului R.I. că "este fata văcarului din B." și este cunoscută ca o persoană care a avut relații cu mai mulți bărbați și consumă frecvent băuturi alcoolice.

În jurul orelor 17,00, partea vătămată D.V. i-a solicitat din nou inculpatei M.I. să se ducă la domiciliul său, primind promisiunea că va pleca. Partea vătămată a intrat în bucătăria situată la intrarea în imobil, inculpata M.I. rămânând pe o canapea așezată în fața ușii de la intrare. La scurt timp, a intrat în bucătărie și inculpata M.I. care a luat de pe masă un cuțit folosit în bucătărie, s-a așezat în spatele părții vătămate după care l-a întors pe D.V. cu fața spre ea și i-a introdus lama cuțitului în partea stângă a abdomenului. După ce a aplicat prima lovitură, a mai împins o dată cuțitul cu putere și a fugit, lăsând cuțitul în abdomenul părții vătămate.

Partea vătămată D.V. și-a scos singură cuțitul din abdomen, după care, ținându-se cu mâna stângă de locul unde a fost înjunghiată iar cuțitul în mâna dreaptă, a mers la vecinul său R.I. căruia i-a solicitat să anunțe ambulanța și poliția întrucât a fost înjunghiat de persoana pe care o găzduise, spunându-i "cheamă poliția și salvarea că m-a înjunghiat nebuna".

Martorul R.I. a întrebat-o pe partea vătămată D.V. unde a fost lovită, acesta arătându-i în zona abdomenului o tăietură de cuțit din care curgea sânge, spunându-i că a mâncat și a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpata după care aceasta a luat un cuțit și l-a lovit în zona abdominală.

După săvârșirea faptei, inculpata M.I. a fugit în comuna B., încercând să se sustragă cercetărilor, fiind însă depistată de organele de poliție la domiciliul numitului D.C.

În seara de 23 noiembrie 2009, partea vătămată D.V. a fost internată la Spitalul de Urgență Ploiești, fiind diagnosticată cu "plagă înjunghiată penetrantă hipocondrul drept", pentru care a fost necesară intervenție chirurgicală, leziunile produse prin înjunghiere necesitând pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viata victimei.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 26 noiembrie 2009, partea vătămată D.V. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin înjunghiere cu cuțit, la nivelul abdomenului, în contextul unei hetero-agresiuni, soldată cu o plagă penetrantă în hipocondrul drept, cu lezare vasculară la nivelul micului epiplon și a mezocolonului transvers, urmată de hemoragie internă (hemoperitoneu, cca 2,5 litri) generatoare de șoc hemoragic. Leziunile traumatice necesită pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale în absența complicațiilor și au pus în pericol viața victimei.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, potrivit disp. art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul foarte ridicat de pericol social concret al faptelor, persoana inculpatei - care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut un comportament parțial nesincer pe parcursul urmăririi penale și al judecății.

Față de aceste criterii, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat sub minimul special, executabilă în regim privativ de libertate, este suficientă pentru reeducarea inculpatei.

Referitor la daunele materiale solicitate, instanța a constatat că partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea. Din probele administrate a reieșit că partea civilă a reușit să dovedească cheltuirea sumei sus-menționate.

În privința daunelor morale, în cuantum de 400 RON, este fără putință de tăgadă că fapta inculpatei a fost de natură a produce prejudicii de natură morală, în speță, fiind întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatei, instanța obligând-o pe aceasta la plata daunelor morale.

Ca atare, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 600 RON daune materiale și a sumei de 400 RON, daune morale.

De asemenea, în temeiul art. 118 alin. (3) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 10 RON, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata M.I., susținând, în esență, că pedeapsa aplicată este prea aspră, că la aplicarea acesteia trebuia să se țină seama de circumstanțele reale și personale, că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării art. 86

1

C. pen. și respectiv art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 67 din 23 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata M.I. împotriva sentinței penale sus-menționate, menținându-se starea de arest a acesteia.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând a se reține circumstanțe atenuante în sarcina sa și, pe cale de consecință, a se reduce cuantumul pedepsei.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect că fapta imputată inculpatei se înscrie în categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce atingere, cât și a rezonanței pe care o propagă în mediul social, iar circumstanțele ce caracterizează comiterea faptelor și persoana făptuitorului evidențiază în același timp aspecte ce ar putea determina agravarea sancțiunii aplicate, astfel că în raport de toate aceste împrejurări, cărora le-a acordat semnificația impusă de criteriile de individualizare, a orientat pedeapsa la minimul special prevăzut de legiuitor. La rândul său, instanța de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de individualizare, a apreciat că pedeapsa este corespunzătoare.

În baza propriului examen, ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea inculpatei de a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanța de fond a dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate iar lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea inculpatei, nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpată ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenta-inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.I. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 23 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei M.I., durata reținerii și arestării preventive de la 24 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.