ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 25 din data de 22

ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.N., la pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat, faptă din data de 17 iunie 2009.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 85 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

neînmatriculat, faptă din 17 iunie 2009.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda

permis de conducere, faptă din 17 iunie 2009.

În temeiul art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin.

(1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6

luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit.

b), alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea

sumei de 10 lei de la inculpat, contravaloarea cuțitului folosit la

comiterea faptei.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art.

998 și urm. C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea

civilă L.C. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500

lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art.

313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI. A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 1004,93 lei, la care se va adăuga

dobânda legală calculată de la data de 24 iunie 2009

la data plății efective,

către partea civilă Spitalul Județean de

Urgență Ploiești, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă L.C., în

cuantum de 800 lei, onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 558/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului V.C.N., pentru comiterea infracțiunilor

de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C.

pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev.

de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În actul de sesizare s-a reținut

că, în dimineața zilei de 17 iunie 2009,

având

în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală și fără a fi

posesor al permisului de conducere, a condus pe drumurile publice din

localitatea Florești un autoturism marca Opel Vectra, neînmatriculat, și l-a

lovit cu un cuțit în zona gâtului pe L.C., producându-i leziuni care i-au pus

viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost

reținute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă:

proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal de căutare corp

delict, raport de expertiză medico-legală nr. 421 din 17 iunie 2009, declarația

părții vătămate L.C., declarațiile martorilor C.V., R.N., adresa nr. 319330 a

MAI - I.P.J. Prahova - Serviciul Politiei Rutiere, rezultat etilotest, buletine

de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1876-1877/16 iunie 2009, contract de

vânzare-cumpărare autoturism Opel Vectra, declarațiile inculpatului V.C.N.

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la

audierea părții vătămate L.C., în conformitate cu disp. art. 326 C. proc. pen.,

aceasta arătând că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de

3.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.

În cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul

Județean de Urgență Ploiești, cu contravaloarea cheltuielilor ocazionate de

spitalizarea părții vătămate, așa cum reiese din adresa aflată la fila 32

dosar.

S-a audiat inculpatul, potrivit art. 323 C. proc.

pen., acesta recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina sa, dar arătând

că nu a intenționat s-o omoare pe partea vătămată (f. 46 și urm. dosar

instanță).

Totodată, s-a procedat la audierea martorilor din

acte R.N., fila 49 dosar și C.V., fila 67 dosar.

În dovedirea acțiunii civile, partea civilă a

solicitat proba cu înscrisuri și un martor, probe încuviințate de instanță,

care a procedat la audierea martorului L.M., fila 69 dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a

reținut următoarele:

În fapt, în noaptea de 16/17 iunie 2009, inculpatul V.C.N.

a consumat într-un bar din localitatea Florești, județul Prahova, unde

domiciliază, circa 3 litri bere (6-7 sticle de 500 ml fiecare, conform

declarației). Acesta a consumat băuturile alcoolice în intervalul orar 02,30 -

05,30 după care, pentru a vizita un prieten, a urcat la volanul

autoturismului proprietate personală marca Opel

Vectra și, în jurul orelor

06,30, a condus pe drumurile publice din

localitate.

După ce a parcurs circa 100 m, într-o intersecție s-a

întâlnit cu partea vătămată L.C. care conducea un autoturism marca VW Golf din

sens contrar.

Autovehiculele au fost poziționate în intersecție

astfel încât nu au putut continua deplasarea și cum niciunul din conducătorii

auto nu a acordat prioritate de trecere, au intrat într-un conflict verbal.

Cum între sus-numiți exista un conflict mai vechi (V.C.N.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 557/2006 a Judecătoriei Câmpina, fila

39 d.u.p., la amendă penală, pentru lovirea numitei M.R., concubină a

inculpatului și cumnata părții vătămată), conflictul a degenerat, inculpatul și

partea vătămată au coborât din autoturisme și s-au apropiat. Când s-au

întâlnit, inculpatul, folosind un cuțit pe care îl avea asupra sa, l-a lovit în

gât și în umărul stâng pe L.C. Urmare a loviturii primite a fost secționată

artera carotidă a părții vătămate, însă L.C. a reușit să telefoneze martorului R.N.

care, aflându-se în zonă, a intervenit imediat și l-a condus la spital, iar

urmare a îngrijirilor medicale acordate, a supraviețuit.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală

efectuat în cauză, fila 8 d.u.p., partea vătămată L.C. a prezentat la data de

17 iunie 2009 diagnosticul plagă înjunghiată latero-cervicală stânga cu lezare

laterală de arteră carotida externă stânga și secționare venă

jugulară anterioară stânga; plagă înjunghiată

față externă 1/3 superioară

braț stâng; plagă superficială regiunea

manugriu sternal. S-a mai arătat că leziunile traumatice descrise s-au putut

produce prin lovire cu corp dur ascuțit-tăietor-înțepător (posibil cuțit sau

orice obiect asemănător), necesită aproximativ 12-15 zile îngrijiri medicale și

au pus în primejdie viata victimei.

Inculpatul, fiind verificat cu aparatul etilotest la

ora 09,03, s-a constatat o valoare de 0,63 mg alcool/1 în aerul expirat, iar

probele de sânge recoltate la 09,10 și respectiv 10,10 au relevat o alcoolemie

de 1,40 și respectiv 1,10 gr.%0, după cum reiese din buletinele de analiză

toxicologică a alcoolemiei nr. 1876 și 1877, aflate la fial 18 d.u.p.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul V.C.N. nu

este posesor al permisului de conducere, așa cum a rezultat din adresa nr.

419330 din 25 iunie 2009 a I.J.P. Prahova - Serviciul Politiei Rutire, fila 14

d.u.p., iar autovehiculul pe care l-a condus pe drumurile publice nu era

înmatriculat.

Situația de fapt cum a fost reținută, a reieșit din

coroborarea probelor administrate, respectiv din declarațiile părții vătămate,

ale martorilor din acte și ale inculpatului, care a recunoscut comiterea

faptelor, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată

În drept, prima instanță a reținut că fapta

inculpatului de a lovi partea vătămată cu un cuțit în zona gâtului,

provocându-i leziunile traumatice care au pus în primejdie viața victimei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev.

de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, care se

desprinde din circumstanțele comiterii faptei, respectiv din natura obiectului

vulnerant

folosit, un cuțit, obiect apt de

a produce leziuni grave, și zona anatomică

vizată, respectiv gâtul

victimei.

Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice

a unui autovehicul neînmatriculat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice

un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, iar aceea de a conduce

pe drumurile publice un

autovehicul fără a poseda permis de conducere,

întrunește elementele

constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în

vedere, potrivit disp. art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale Codului

penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite,

gradul de pericol social concret al faptelor, foarte ridicat, persoana

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament

sincer pe parcursul urmăririi penale și al judecății.

Față de aceste criterii, instanța a considerat că

aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul

special, executabile în regim privativ de libertate, sunt suficiente pentru

reeducarea inculpatului.

Totodată, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa

complementară a

interzicerii unor drepturi,

pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

principale.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul V.C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul nu a fost motivat în

scris, iar în concluziile dezvoltate oral în

fața instanței prin apărătorul ales, apelantul inculpat a arată că

motivul de recurs îl reprezintă pedeapsa aplicată acestuia de instanța de fond,

aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă

la infracțiunea de omor calificat, pe care o consideră greșit individualizată,

față de modalitatea producerii acestei fapte, persoana inculpatului,

împrejurarea că este infractor primar, are familie, a recunoscut fapta comisă,

iar partea vătămată este cea care a provocat scandalul. Urmează a se avea în

vedere mențiunea de la fila 2 a dosarului de urmărire penală din care rezultă

că partea vătămată este

cea care l-a provocat

pe inculpat și l-a lovit în față de două ori cu pumnii

după care,

ulterior a acționat și apelantul, astfel că apreciază că se impune aplicarea

disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 30 aprilie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a

respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, apreciindu-se că sentința

apelată este legală și temeinică.

C. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal,

inculpatul V.C.N. a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin intermediul apărătorul ales, a solicitat

admiterea recursului astfel cum a fost susținut, reducerea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege, reținerea circumstanțelor personale ale inculpatului

- acesta fiind sincer; totodată, a considerat că se pot reține și dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul a fost

provocat de partea vătămată.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum s-a

susținut oral la termenul de astăzi 19 ianuarie 2011 de către apărătorul ales,

cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Susținerea privind incidența circumstanței atenuante

a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată, așa cum în

mod corect au apreciat atât instanța de fond cât și cea de apel, întrucât din

probele administrate nu se poate reține existența vreunui act de provocare al

părții vătămate, inculpatul fiind cel care a avut o atitudine agresivă și, în

final, violentă, generată în principal de consumul de băuturi alcoolice dar și

de existența unui conflict mai vechi între părți.

Înalta Curte reține că în cauză nu se impune nici

reținerea circumstanțelor atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., așa cum a solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a

avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei - fiind cercetat anterior în

6 dosare penale și aplicându-i-se amenzi administrative pentru infracțiuni

de ultraj, violare de domiciliu și loviri și alte

violențe -, iar pe de altă parte,

atitudinea de recunoaștere a faptei nu

atrage automat reținerea circumstanței atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c)

C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei, așa cum este cazul în

speță, pedeapsa fiind orientată la minimul social prevăzut de lege.

Totodată, Înalta Curte apreciază

că prima instanță a făcut o corectă

adecvare

cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât

de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și

de circumstanțele personale ale acestuia - inculpatul deși nu are antecedente

penale, a fost cercetat anterior în 6 dosare penale și i s-au aplicat amenzi

administrative pentru infracțiuni de ultraj, violare de domiciliu și loviri și

alte violențe (fișe cazier judiciar și anexa nr. 2, fil. 37,38 dos. u.p.). Prin

raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale

reglementate de disp. art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa

aplicată, de 7 ani și 6 luni închisoare, a fost just dimensionată și este aptă

să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta

Curte apreciază critica formulată de

inculpatul

V.C.N. privind greșita individualizare a

pedepselor,

ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod

plural toate

criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă

de libertate, în cuantum de 7 ani și 6 luni, asigură realizarea funcțiilor

educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare

a acestuia.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.C.N. împotriva

deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.C.N. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 19 ianuarie 2011.