ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 25 din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.N., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă din data de 17 iunie 2009. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 85 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă din 17 iunie 2009. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

195/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă din 17 iunie 2009. În temeiul art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 118 alin. (1) lit. b), alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 10 lei de la inculpat, contravaloarea cuțitului folosit la comiterea faptei. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L.C. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1004,93 lei, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data de 24 iunie 2009 la data plății efective, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, cu titlu de daune materiale. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă L.C., în cuantum de 800 lei, onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 558/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V.C.N., pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În actul de sesizare s-a reținut că, în dimineața zilei de 17 iunie 2009, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală și fără a fi posesor al permisului de conducere, a condus pe drumurile publice din localitatea Florești un autoturism marca Opel Vectra, neînmatriculat, și l-a lovit cu un cuțit în zona gâtului pe L.C., producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal de căutare corp delict, raport de expertiză medico-legală nr. 421 din 17 iunie 2009, declarația părții vătămate L.C., declarațiile martorilor C.V., R.N., adresa nr. 319330 a MAI - I.P.J. Prahova - Serviciul Politiei Rutiere, rezultat etilotest, buletine de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1876-1877/16 iunie 2009, contract de vânzare-cumpărare autoturism Opel Vectra, declarațiile inculpatului V.C.N. În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea părții vătămate L.C., în conformitate cu disp. art. 326 C. proc.

pen., aceasta arătând că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale. În cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Județean de Urgență Ploiești, cu contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate, așa cum reiese din adresa aflată la fila 32 dosar. S-a audiat inculpatul, potrivit art. 323 C. proc. pen., acesta recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina sa, dar arătând că nu a intenționat s-o omoare pe partea vătămată (f. 46 și urm. dosar instanță). Totodată, s-a procedat la audierea martorilor din acte R.N., fila 49 dosar și C.V., fila 67 dosar. În dovedirea acțiunii civile, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri și un martor, probe încuviințate de instanță, care a procedat la audierea martorului L.M., fila 69 dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: În fapt, în noaptea de 16/17 iunie 2009, inculpatul V.C.N. a consumat într-un bar din localitatea Florești, județul Prahova, unde domiciliază, circa 3 litri bere (6-7 sticle de 500 ml fiecare, conform declarației). Acesta a consumat băuturile alcoolice în intervalul orar 02,30 - 05,30 după care, pentru a vizita un prieten, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Opel Vectra și, în jurul orelor 06,30, a condus pe drumurile publice din localitate. După ce a parcurs circa 100 m, într-o intersecție s-a întâlnit cu partea vătămată L.C. care conducea un autoturism marca VW Golf din sens contrar. Autovehiculele au fost poziționate în intersecție astfel încât nu au putut continua deplasarea și cum niciunul din conducătorii auto nu a acordat prioritate de trecere, au intrat într-un conflict verbal.

Cum între sus-numiți exista un conflict mai vechi (V.C.N. a fost condamnat prin sentința penală nr. 557/2006 a Judecătoriei Câmpina, fila 39 d.u.p., la amendă penală, pentru lovirea numitei M.R., concubină a inculpatului și cumnata părții vătămată), conflictul a degenerat, inculpatul și partea vătămată au coborât din autoturisme și s-au apropiat. Când s-au întâlnit, inculpatul, folosind un cuțit pe care îl avea asupra sa, l-a lovit în gât și în umărul stâng pe L.C. Urmare a loviturii primite a fost secționată artera carotidă a părții vătămate, însă L.C. a reușit să telefoneze martorului R.N. care, aflându-se în zonă, a intervenit imediat și l-a condus la spital, iar urmare a îngrijirilor medicale acordate, a supraviețuit.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, fila 8 d.u.p., partea vătămată L.C. a prezentat la data de 17 iunie 2009 diagnosticul plagă înjunghiată latero-cervicală stânga cu lezare laterală de arteră carotida externă stânga și secționare venă jugulară anterioară stânga; plagă înjunghiată față externă 1/3 superioară braț stâng; plagă superficială regiunea manugriu sternal. S-a mai arătat că leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire cu corp dur ascuțit-tăietor-înțepător (posibil cuțit sau orice obiect asemănător), necesită aproximativ 12-15 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viata victimei.

Inculpatul, fiind verificat cu aparatul etilotest la ora 09,03, s-a constatat o valoare de 0,63 mg alcool/1 în aerul expirat, iar probele de sânge recoltate la 09,10 și respectiv 10,10 au relevat o alcoolemie de 1,40 și respectiv 1,10 gr.%0, după cum reiese din buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1876 și 1877, aflate la fial 18 d.u.p. De asemenea, s-a constatat că inculpatul V.C.N. nu este posesor al permisului de conducere, așa cum a rezultat din adresa nr. 419330 din 25 iunie 2009 a I.J.P. Prahova - Serviciul Politiei Rutire, fila 14 d.u.p., iar autovehiculul pe care l-a condus pe drumurile publice nu era înmatriculat.

Situația de fapt cum a fost reținută, a reieșit din coroborarea probelor administrate, respectiv din declarațiile părții vătămate, ale martorilor din acte și ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a lovi partea vătămată cu un cuțit în zona gâtului, provocându-i leziunile traumatice care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, care se desprinde din circumstanțele comiterii faptei, respectiv din natura obiectului vulnerant folosit, un cuțit, obiect apt de a produce leziuni grave, și zona anatomică vizată, respectiv gâtul victimei.

Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere, potrivit disp. art. 72 C. pen.

dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, foarte ridicat, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament sincer pe parcursul urmăririi penale și al judecății. Față de aceste criterii, instanța a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special, executabile în regim privativ de libertate, sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului. Totodată, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V.C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, apelantul inculpat a arată că motivul de recurs îl reprezintă pedeapsa aplicată acestuia de instanța de fond, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, pe care o consideră greșit individualizată, față de modalitatea producerii acestei fapte, persoana inculpatului, împrejurarea că este infractor primar, are familie, a recunoscut fapta comisă, iar partea vătămată este cea care a provocat scandalul.

Urmează a se avea în vedere mențiunea de la fila 2 a dosarului de urmărire penală din care rezultă că partea vătămată este cea care l-a provocat pe inculpat și l-a lovit în față de două ori cu pumnii după care, ulterior a acționat și apelantul, astfel că apreciază că se impune aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciindu-se că sentința apelată este legală și temeinică. C. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, inculpatul V.C.N. a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prin intermediul apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost susținut, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținerea circumstanțelor personale ale inculpatului - acesta fiind sincer; totodată, a considerat că se pot reține și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de partea vătămată. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susținut oral la termenul de astăzi 19 ianuarie 2011 de către apărătorul ales, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Susținerea privind incidența circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată, așa cum în mod corect au apreciat atât instanța de fond cât și cea de apel, întrucât din probele administrate nu se poate reține existența vreunui act de provocare al părții vătămate, inculpatul fiind cel care a avut o atitudine agresivă și, în final, violentă, generată în principal de consumul de băuturi alcoolice dar și de existența unui conflict mai vechi între părți.

Înalta Curte reține că în cauză nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., așa cum a solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei - fiind cercetat anterior în 6 dosare penale și aplicându-i-se amenzi administrative pentru infracțiuni de ultraj, violare de domiciliu și loviri și alte violențe -, iar pe de altă parte, atitudinea de recunoaștere a faptei nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei, așa cum este cazul în speță, pedeapsa fiind orientată la minimul social prevăzut de lege.

Totodată, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia - inculpatul deși nu are antecedente penale, a fost cercetat anterior în 6 dosare penale și i s-au aplicat amenzi administrative pentru infracțiuni de ultraj, violare de domiciliu și loviri și alte violențe (fișe cazier judiciar și anexa nr. 2, fil. 37,38 dos. u.p.). Prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 7 ani și 6 luni închisoare, a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul V.C.N. privind greșita individualizare a pedepselor, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 7 ani și 6 luni, asigură realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.C.N. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.N. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.