ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 412/F din 14 aprilie 2009 Tribunalul București, în baza art.

20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. c) cu aplic. art. 37 lit.

b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Ț.T.

(fiul lui M. și I.) la pedeapsa de 5 ani închisoare și la 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.192,52 RON, plus dobânda legală

până la completa achitare a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare

către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon.

A luat act că partea vătămată Ț.N. nu

s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 113 alin. (3) C. pen.,

a obligat pe inculpat la tratament medical psihiatric, până la însănătoșire.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la plata sumei de 1.250 RON, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că în seara de 27 august 2005 inculpatul Ț.T. a fost găsit

de tatăl său, victima Ț.N., la domiciliu, împreună cu martorul I.P.

Părțile erau sub influența

băuturilor alcoolice, ceea ce a favorizat izbucnirea unui conflict între

acestea.

În cursul conflictului părțile s-au

îmbrâncit reciproc, la un moment dat inculpatul, folosind cuțitul cu care

anterior pregătise carne pe un grătar, i-a aplicat părții vătămate o lovitură

de cuțit în zona abdominală.

Instanța a reținut că potrivit

raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză partea vătămată a

suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30 de zile

îngrijiri medicale, leziunile fiind produse prin lovire cu corpul

tăietor-înțepător la 28 august 2005.

S-a mai motivat că la urmărirea

penală inculpatul a recunoscut în parte faptele, în sensul că a avut o

altercație cu fiul său, dar nu-și amintește să-l fi înjunghiat iar în cursul

cercetării judecătorești a susținut că victima s-a înjunghiat singură.

Instanța fondului a înlăturat

această apărare, apreciind-o ca nesinceră, contrazisă de restul probatoriului,

respectiv de declarațiile părții vătămate și a martorului I.P., din care

rezultă că inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată.

Mai reține instanța că potrivit

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburări

de personalitate de tip impulsiv-exploziv, etilism cronic, având păstrată

capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor

faptelor sale, discernământul fiind păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat.

Prin Decizia penală nr. 209/ A din

12 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sentința penală fiind desființată

în ceea ce privește individualizarea pedepsei, iar prin înlăturarea aplicării art.

74 – art. 76 C. pen., în baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c), art.

176 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. inculpatul Ț.T. a fost condamnat

la 9 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen.

Prin urmare, instanța în examinarea

recursului va avea în vedere dispozițiile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen. combinate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În concluziile orale inculpatul a

cerut aplicarea cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen. prin aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând cauza, Înalta Curte

observă că, motivul de casare invocat de inculpat se află printre acelea care

se examinează din oficiu de către instanță, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Recursul nu este întemeiat.

Referitor la motivul de casare

invocat de inculpat, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanței

legale a provocării, Curtea constată că potrivit art. 73 lit. b) C. pen.

constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din examinarea textului rezultă că,

pentru a reține această circumstanță legală, este necesar ca partea vătămată să

fi acționat împotriva inculpatului în prealabil comiterii faptei de către

acesta din urmă, printr-o activitate provocatoare, de natură să-i producă o

puternică tulburare sau emoție.

Or, din actele dosarului nu rezultă

că victima mai înainte de a fi lovită cu cuțitul de către inculpat ar fi comis

acte provocatoare față de acesta.

Îmbrâncirea reciprocă care a premers

loviturii de cuțit aplicată de inculpat victimei nu poate primi semnificația

unui act provocator.

Așa fiind, recursul inculpatului

referitor la individualizarea pedepsei este nefondat, sancțiunea aplicată de

instanța de apel fiind legală și temeinică în raport de criteriile de

individualizare stabilite în art. 72 C. pen.

În mod temeinic au fost înlăturate

circumstanțele atenuante aplicate de instanța fondului.

S-a dat o corectă apreciere

împrejurării că inculpatul este recidivist și a mai săvârșit o tentativă la

infracțiunea de omor.

Constatând că nu există alte motive

de casare favorabile inculpatului, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ț.T. împotriva Deciziei penale nr. 209/ A din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2010.