ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 412/F din 14 aprilie 2009 Tribunalul București, în baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Ț.T. (fiul lui M. și I.) la pedeapsa de 5 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.192,52 RON, plus dobânda legală până la completa achitare a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon. A luat act că partea vătămată Ț.N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. În baza art. 113 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpat la tratament medical psihiatric, până la însănătoșire. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în seara de 27 august 2005 inculpatul Ț.T. a fost găsit de tatăl său, victima Ț.N., la domiciliu, împreună cu martorul I.P. Părțile erau sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce a favorizat izbucnirea unui conflict între acestea. În cursul conflictului părțile s-au îmbrâncit reciproc, la un moment dat inculpatul, folosind cuțitul cu care anterior pregătise carne pe un grătar, i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în zona abdominală.

Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30 de zile îngrijiri medicale, leziunile fiind produse prin lovire cu corpul tăietor-înțepător la 28 august 2005. S-a mai motivat că la urmărirea penală inculpatul a recunoscut în parte faptele, în sensul că a avut o altercație cu fiul său, dar nu-și amintește să-l fi înjunghiat iar în cursul cercetării judecătorești a susținut că victima s-a înjunghiat singură. Instanța fondului a înlăturat această apărare, apreciind-o ca nesinceră, contrazisă de restul probatoriului, respectiv de declarațiile părții vătămate și a martorului I.P., din care rezultă că inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată.

Mai reține instanța că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip impulsiv-exploziv, etilism cronic, având păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale, discernământul fiind păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Prin Decizia penală nr. 209/ A din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sentința penală fiind desființată în ceea ce privește individualizarea pedepsei, iar prin înlăturarea aplicării art. 74 – art. 76 C. pen., în baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c), art. 176 lit. c) cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. inculpatul Ț.T. a fost condamnat la 9 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Prin urmare, instanța în examinarea recursului va avea în vedere dispozițiile art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen. combinate cu disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În concluziile orale inculpatul a cerut aplicarea cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prin aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. proc. pen. Examinând cauza, Înalta Curte observă că, motivul de casare invocat de inculpat se află printre acelea care se examinează din oficiu de către instanță, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Recursul nu este întemeiat. Referitor la motivul de casare invocat de inculpat, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanței legale a provocării, Curtea constată că potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din examinarea textului rezultă că, pentru a reține această circumstanță legală, este necesar ca partea vătămată să fi acționat împotriva inculpatului în prealabil comiterii faptei de către acesta din urmă, printr-o activitate provocatoare, de natură să-i producă o puternică tulburare sau emoție.

Or, din actele dosarului nu rezultă că victima mai înainte de a fi lovită cu cuțitul de către inculpat ar fi comis acte provocatoare față de acesta. Îmbrâncirea reciprocă care a premers loviturii de cuțit aplicată de inculpat victimei nu poate primi semnificația unui act provocator. Așa fiind, recursul inculpatului referitor la individualizarea pedepsei este nefondat, sancțiunea aplicată de instanța de apel fiind legală și temeinică în raport de criteriile de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. În mod temeinic au fost înlăturate circumstanțele atenuante aplicate de instanța fondului. S-a dat o corectă apreciere împrejurării că inculpatul este recidivist și a mai săvârșit o tentativă la infracțiunea de omor.

Constatând că nu există alte motive de casare favorabile inculpatului, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.T. împotriva Deciziei penale nr. 209/ A din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010.