ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 336 din 25

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos. 109/110/2008 s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a

II

-a C. pen. în art. 197 alin. (1) și art. 174-175 alin. (1) lit. h) cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.E. pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

-

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

faptă din

21 noiembrie 2007, la pedeapsa de

9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen.;

-

omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1)

lit. h) C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 19 (nouăsprezece)

ani închisoare și 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.;

-

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2

C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și

art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicate

inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 9 ani, pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

și lit. b) C. pen., sporită cu 1 (un) an închisoare, în final având de executat

20 (douăzeci) de ani închisoare și 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-au interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b), pe durata și în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa stabilită, reținerea pe timp de 24 de ore și arestarea preventivă,

începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi.

În

temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că

partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă

în

cauză.

În baza

art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea probelor

biologice

și a mijloacelor materiale de probă conținute în plicurile numerotate de la 1

la 29 (inclusiv) și în coletele A, Al, B, Bl, C, D, E, F, G, H, 1, J, K, L, M,

aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înaintate cu adresa

nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 de la fila 14 din dosarul acestei instanțe.

S-a dispus plata din fondurile M,J. a

sumei de 250 RON - onorarii pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea

penală și

la instanță - av. N.S.; av. B.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in

vedere

următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 21 noiembrie 2007 în

jurul orelor 23,00, după ce a

consumat

băuturi alcoolice la mai multe persoane din sat și la sora

sa I.M. din

aceeași localitate, inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei

C.R. cu scopul de a întreține relații sexuale cu aceasta. Inculpatul o cunoștea

pe victimă întrucât locuia în apropiere și a ajutat-o de mai multe ori la

treburile gospodărești. Victima avea o vârstă înaintată - 78 de ani și datorită

și afecțiunilor pe care le avea, se deplasa anevoios, motiv pentru care vecina

sa C.M., se ocupa de îngrijirea acesteia.

Pentru a pătrunde în locuință cunoscând

că ușa de acces era asigurată cu un zăvor, a spart un geam din partea dreaptă a

casei după care, a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început

să o dezbrace pe aceasta, moment în care victima a început să-i ceară în mod

insistent să părăsească locuința. In timp ce întreținea raporturi sexuale cu

aceasta, pentru a nu țipa și a nu-i mai cere să părăsească casa și bănuind că a

fost recunoscut de victimă din cauza luminii ce pătrundea prin fereastră,

inculpatul i-a acoperit nasul și gura, astfel că nu a mai auzit-o strigând.

După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința victimei și a mers din nou

la sora sa, unde și-a schimbat hainele care erau murdare, cu haine aparținând

cumnatului său, apoi a fugit fiind depistat de către organele de poliție în

ziua de

22 noiembrie 2007.

În dimineața zilei de 22 noiembrie 2007,

în jurul orei 6,45, martora C.M. a mers la locuința victimei pentru a o

îngriji,

a intrat în casă pe ușa descuiată

și a găsit-o pe aceasta în camera în care dormea, căzută pe podea și sprijinită

de canapea, complet

dezbrăcată și fără viață. S-a speriat și a alertat-o

pe vecina sa, D.D. (mama inculpatului), cu care a mers din nou la

locuința victimei, apoi au fost sesizate organele

de poliție.

În

raportul de constatare medico-legală (pe cadavru) eliberat

de S.M.L. Bacău și înregistrat sub nr. S 142/1 09/ A4/2007 se

concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-

se insuficienței cardio-respiratorii acute

instalate după un sindrom anoxic-asfixic cu hemoragie externă și șoc hemoragie

consecutive

unei rupturi de col uterin prin viol și asfixie mecanică

prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură), omucidere (filele

28-30 ds. urm. penală). Leziunile de violență s-au putut produce prin

obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură) și datorită unei

agresiuni sexuale (viol cu ruptură de col uterin) și perversiuni sexuale și au

legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Situația de fapt mai sus reținută,

rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locului faptei și

planșele fotografice anexate, concluziile preliminare, raportul de constatare

medico-

legală menționat și referatele

medicale anexă, depozițiile martorilor

C.I., M.E., D.D., C.M.,

procesele-verbale de ridicare a probelor biologice și a mijloacelor materiale

de probă. Probele administrate se coroborează cu declarațiile inculpatului care

a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că nu a realizat consecințele faptei

din cauza consumului de băuturi alcoolice.

În ceea ce privește încadrarea juridică

a faptei de viol, se

reține că prin

rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru

comiterea

infracțiunilor de viol, în forma agravantă prevăzută la art. 197 alin. (3) teza

a ll-a.

Potrivit textului de lege menționat,

agravanta se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a

unui alt rezultat care constă în moartea victimei.

Din

raportul de constatare medico-legală, rezultă că moartea

victimei

s-a datorat șocului hemoragie, determinat de ruptura de col uterin prin viol și

asfixiei mecanice prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură).

Este de observat că fiecare din cele

două cauze, luată separat, ar fi determinat decesul victimei.

În raport cu succesiunea momentelor

survenite, inculpatul a

acționat în baza a

două rezoluții infracționale distincte, care impun

reținerea a două

infracțiuni concurente.

Astfel, intenției inițiale a

inculpatului de a întreține relații

sexuale

cu victima prin constrângere și profitând de imposibilitatea

de a se

apăra ori de a-și exprima voința datorită vârstei și stării sănătate,

concretizată în dezbrăcarea acesteia și întreținerea de relații sexuale normale

și perversiuni, i-a succedat acoperirea de către el, a căilor respiratorii

superioare (nas, gură), pentru ca aceasta să nu țipe și să nu-i mai ceară să

părăsească locuința, bănuind că victima l-a și recunoscut ceea ce ar fi condus

la

identificarea ulterioară a sa de către

organele de poliție.

Succesiunea acestor momente,

demonstrează că inculpatul a depășit intenția inițială, atunci când a

"sufocat" victima, ceea ce

evidențiază

că el a prevăzut și acceptat posibilitatea ca rezultatul -

decesul

acesteia prin asfixie mecanică - să se producă.

Alta ar fi fost însă situația în care

moartea victimei ar fi

survenit doar ca

urmare a șocului hemoragie datorat rupturii de col

uterin prin viol,

când încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu ar fi fost pe deplin

justificată.

Rezultă că inculpatul a ucis victima

pentru a înlesni ori ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, forma de

vinovăție fiind aceea prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.

În aceste condiții, s-a apreciat că

inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, în formă simplă, prevăzută de art. 197

alin. (1) în concurs infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175

lit. h) C. pen.

Având în vedere considerentele reținute și

încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanței, s-a

dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.

În drept, faptele

inculpatului au realizat conținutul infracțiunilor

de

viol, de omor calificat și de violare de domiciliu prevăzute de art. 197 alin.

(1), art. 17 4-175 alin. (1) lit. h) și de art. 192 alin. (2) C. pen.

, pentru care acesta urmează să răspundă penal.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat,

instanța a ținut

seama de gradul de pericol

social sporit al faptelor și făptuitorului, împrejurările concrete în care au

fost săvârșite infracțiunile precum și datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

Inculpatul

a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1

an

închisoare (fila 46 ds. urm. penală), prin sentința penală nr. 18/2004 a

Tribunalului Militar lași, condamnare în privința căreia s-a împlinit termenul

de reabilitare.

Față de toate aceste date, instanța de

fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin

executarea efectivă a unei pedepse, ce se va stabili în raport de limitele

minime și maxime prevăzute de textele de lege

incriminatoare.

S-a aplicat inculpatului pe lângă

pedeapsa principală,

pedeapsa accesorie

constând în interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b), pe durata și în

condițiile art.

71 alin. (2) C. pen., precum și pedeapsa complementară,

obligatorie pentru infracțiunile de viol și omor

calificat, constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

în condițiile

stabilite de art. 65 din același cod.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest

a inculpatului, având în vedere că acesta este arestat în

prezenta cauză, în baza mandatului nr. 57 din 23

noiembrie 2007 emis de

Tribunalul Bacău.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa de executat, perioada deja executată prin reținere și arest preventiv,

începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi.

Sub aspectul laturii civile, instanța a

reținut că în cursul cercetărilor a fost ascultat numitul B.I., nepotul

victimei, care a declarat că împreună cu soția sa B.G. a

suportat cheltuielile ocazionate de înhumarea

victimei, cuantumul

acestora urmând a-l preciza în fața instanței.

Pentru

termenul de judecată din data de 26 februarie 2008, partea

vătămată a depus la dosar un memoriu, însoțit de un act medical prin

care justifică absența sa la instanță, solicitând a se lua act că nu se

constituie parte civilă în cauză.

În această

situație, instanța a ținut seama de declarația părții

vătămate

și s-a pronunțat în acest sens.

S-a făcut aplicarea art. 109 C. proc. pen.,

cu privire la probele biologice și mijloacele materiale de probă, ce au fost

înaintate instanței cu adresa nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 și

aflate în prezent la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău.

S-a dispus plata din fondurile M.J. a

onorariilor pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea penală și la

instanță ce s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat la plata

cărora a fost obligat inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul D.E., criticând încadrarea juridică reținută de prima instanță.

Astfel inculpatul consideră că încadrarea

juridică corectă a faptelor

comise de către acesta este cea reținută în

actul de sesizare al instanței, respectiv infracțiunea de viol comis în forma

agravată prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., în concurs real cu infracțiunea

violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C.

pen. În sprijinul acestei opinii, apelantul inculpat invocă lipsa intenției de

a ucide victima, precizând că acesta a urmărit exclusiv violarea acesteia,

moartea victimei fiind rezultatul unei intenții depășite (praeterintenție).

În atare situație, apelantul inculpat a

solicitat tragerea la răspunderea penală pentru faptele reținute în actul de

inculpare și aplicarea unui tratament sancționator corespunzător acestor

infracțiuni.

Un al doilea motiv de apel vizează

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză. Apelantul inculpatul

apreciază ca

pedepsele aplicate de către

prima instanță sunt excesive, in raport

de gravitatea faptelor comise și

persoana sa, solicitând astfel, reducerea acestora.

Prin decizia penală nr. 103 din 19 august 2008

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie a fost

respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus

prevenția la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la

plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că instanța de fond, în urma

evaluării probelor

administrate în cauză, a

reținut o situație de fapt corespunzătoare

adevărului și a stabilit o

încadrare juridică corectă.

Criticile aduse de inculpat referitoare la

greșita schimbare a încadrării juridice sunt lipsite de temei.

Instanța de fond, în urma evaluării probelor

administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului

și a stabilit o încadrare juridică corectă.

În mod corect instanța de fond a dispus

schimbarea

încadrării juridice din

infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (3) C. pen.

în

infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1) și omor calificat prev. de

art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen.

Agravanta prev. de art. 197 alin. (3) C.

pen. se referă la producerea, în afara urmării specifice violului, a unui alt

rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau sinuciderea victimei.

Pentru realizarea agravatei enunțate mai sus, este necesar este necesar să se

stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și

rezultatul mai grav produse moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă

parte, praeterintenția făptuitorului. Dacă făptuitorul acționat cu intenție în

aceea ce

privește moartea sau sinuciderea

victimei, infracțiunea de viol intra

în concurs, după caz, cu

infracțiunea de omor sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a

sinuciderii.

Analizând situația faptică relevată de

ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de apel consideră că

inculpatul D.E. a acționat cu intenția atât de a viola victima cât și cu

intenția a o ucide.

Potrivit datelor existente în raportul de

constatare medico-legală depus la dosarul cauzei, moartea victimei s-a produs

ca

urmare a șocului hemoragie, determinat

de ruptura de col uterin și

asfixiei

mecanice prin obstrucționarea căilor respiratorii superioare.

Ținând

cont de circumstanțele de fapt în care au fost săvârșite faptele, Curtea, ca și

prima instanță, apreciază că inculpatul acționat cu intenția de a suprima viața

victimei, rezultat care chiar

dacă nu a fost

neapărat urmărit, posibilitatea producerii acestuia a

fost prevăzută și

acceptată de acesta.

Având în vedere că moartea victimei nu a

fost un rezultat

care a depășit intenția

inculpatului, instanța de apel a constatat că

încadrarea juridică dată

faptelor inculpatului de către instanța de

fond

este corectă, nefiind întrunite în speță elementele constitutive

ale

infracțiunii de viol comisă în formă agravată prev. de art. 197 alin. (3) C.

pen.

Instanța de apel nu a primit nici cea de a doua

critică invocată de inculpat, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate

de prima instanță, pe care le consideră excesive.

Având în vedere

că faptele deduse judecății au lovit valori umane

supreme, respectiv dreptul la viață și la libertate, riposta statului ca

reprezentant al societății trebuie sa fie

deosebit de fermă, aplicând

prin organele sale judiciare, pedepse apte

să asigure realizarea ordinii de drept.

Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat că

prima instanță individualizând pedepsele, a analizat în mod corect toate

aspectele legate de pericolul social extrem de

ridicat al faptelor cât

și persoana inculpatului, pedepsele aplicate

fiind de natură să realizeze rolul preventiva acestora.

În considerarea celor expuse, constatând că

hotărârea apelată este legală și temeinică, Curtea a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.E.

, invocând cazul de

casare

prev.

de

art. 385/9 pct.

14 C. proc. pen.

și solicitând redozarea pedepsei.

Examinând

hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și

a

cazului de casare în care aceasta formal se încadrează, Curtea constată că recursul

este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză

în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de

către

instanțele de fond și apel, atât

sub aspectul situației de fapt și a vinovăției inculpatului, cât și a

încadrării juridice a faptelor comise de către acesta.

Inculpatul nu a negat săvârșirea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea

încadrării juridice dispusă de instanța de fond, soluție menținută de instanța

de control judiciar, susținând în esență că nu a intenționat să ucidă victima, moartea

acesteia fiind un rezultat praeterintenționat al infracțiunii de viol.

Așa cum corect au reținut instanțele de fond și

apel, modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea

infracțională. Împrejurările în care faptele au fost comise(victima fiind o

persoană în vârstă de 78 de ani),ca și

concluziile

actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează

existența unui

raportul de cauzalitate directă între leziunile de violență suferite de

victimă, produse exclusiv de către inculpat, și decesul acesteia, situație în

care nu se poate susține că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al

acțiunii sale, chiar dacă nu

I-

a urmărit.

În consecință, inculpatul a acționat cu

intenția indirectă de a suprima viața victimei, astfel încât corect s-a

procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii infracțiunii de

omor calificat.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea

apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile

prev.

de

art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul

sancționator stabilit

pentru fiecare

infracțiune reținută în sarcina inculpatului, cât și în ce

privește pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp

de noapte într-o locuință, violarea unei persoane în vârstă de 78 de ani (despre

care

inculpatul cunoștea că locuiește singură și are posibilități reduse

de ripostă, inclusiv datorită afecțiunilor

de care suferea), urmată de

uciderea acesteia prin asfixie mecanică

reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce denotă o

periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis și justifică pedepse într-un

cuantum superior minimului special.

Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul

că acesta

nu este cunoscut cu antecedente

penale care să atragă starea de

recidivă,

ca și împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla

sub

influența băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanțe de natură a conduce

la un tratament sancționator mai blând, ținând seama de circumstanțele reale

grave în care faptele au fost săvârșite.

Prin urmare, pedepsele stabilite de instanța de

fond și menținute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C.

pen. iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de 1 an

închisoare, este justificat față de numărul și

gravitatea infracțiunilor

comise.

În consecință. critica formulată de inculpat nu

poate fi primită, sens în care recursul său va fi respins ca nefondat, cu

deducerea prevenției la zi și obligarea la plata

cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul D.E.

împotriva deciziei penale nr. 103 din 19 august 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu

minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și

arestării

preventive de la 22 noiembrie 2007 la 21 octombrie 2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 octombrie 2008.