ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 336 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos. 109/110/2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a II -a C. pen. în art. 197 alin. (1) și art. 174-175 alin. (1) lit. h) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost condamnat inculpatul D.E.

pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.; - omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.; - violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 9 ani, pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., sporită cu 1 (un) an închisoare, în final având de executat 20 (douăzeci) de ani închisoare și 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită, reținerea pe timp de 24 de ore și arestarea preventivă, începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea probelor biologice și a mijloacelor materiale de probă conținute în plicurile numerotate de la 1 la 29 (inclusiv) și în coletele A, Al, B, Bl, C, D, E, F, G, H, 1, J, K, L, M, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înaintate cu adresa nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 de la fila 14 din dosarul acestei instanțe. S-a dispus plata din fondurile M,J.

a sumei de 250 RON - onorarii pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanță - av. N.S.; av. B.M. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt: În seara zilei de 21 noiembrie 2007 în jurul orelor 23,00, după ce a consumat băuturi alcoolice la mai multe persoane din sat și la sora sa I.M. din aceeași localitate, inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei C.R. cu scopul de a întreține relații sexuale cu aceasta. Inculpatul o cunoștea pe victimă întrucât locuia în apropiere și a ajutat-o de mai multe ori la treburile gospodărești.

Victima avea o vârstă înaintată - 78 de ani și datorită și afecțiunilor pe care le avea, se deplasa anevoios, motiv pentru care vecina sa C.M., se ocupa de îngrijirea acesteia. Pentru a pătrunde în locuință cunoscând că ușa de acces era asigurată cu un zăvor, a spart un geam din partea dreaptă a casei după care, a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început să o dezbrace pe aceasta, moment în care victima a început să-i ceară în mod insistent să părăsească locuința. In timp ce întreținea raporturi sexuale cu aceasta, pentru a nu țipa și a nu-i mai cere să părăsească casa și bănuind că a fost recunoscut de victimă din cauza luminii ce pătrundea prin fereastră, inculpatul i-a acoperit nasul și gura, astfel că nu a mai auzit-o strigând.

După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința victimei și a mers din nou la sora sa, unde și-a schimbat hainele care erau murdare, cu haine aparținând cumnatului său, apoi a fugit fiind depistat de către organele de poliție în ziua de 22 noiembrie 2007. În dimineața zilei de 22 noiembrie 2007, în jurul orei 6,45, martora C.M. a mers la locuința victimei pentru a o îngriji, a intrat în casă pe ușa descuiată și a găsit-o pe aceasta în camera în care dormea, căzută pe podea și sprijinită de canapea, complet dezbrăcată și fără viață. S-a speriat și a alertat-o pe vecina sa, D.D. (mama inculpatului), cu care a mers din nou la locuința victimei, apoi au fost sesizate organele de poliție. În raportul de constatare medico-legală (pe cadavru) eliberat de S.M.L.

Bacău și înregistrat sub nr. S 142/1 09/ A4/2007 se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea datorându- se insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după un sindrom anoxic-asfixic cu hemoragie externă și șoc hemoragie consecutive unei rupturi de col uterin prin viol și asfixie mecanică prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură), omucidere (filele 28-30 ds. urm. penală). Leziunile de violență s-au putut produce prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură) și datorită unei agresiuni sexuale (viol cu ruptură de col uterin) și perversiuni sexuale și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Situația de fapt mai sus reținută, rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locului faptei și planșele fotografice anexate, concluziile preliminare, raportul de constatare medico- legală menționat și referatele medicale anexă, depozițiile martorilor C.I., M.E., D.D., C.M., procesele-verbale de ridicare a probelor biologice și a mijloacelor materiale de probă. Probele administrate se coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că nu a realizat consecințele faptei din cauza consumului de băuturi alcoolice. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de viol, se reține că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de viol, în forma agravantă prevăzută la art. 197 alin. (3) teza a ll-a.

Potrivit textului de lege menționat, agravanta se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a unui alt rezultat care constă în moartea victimei. Din raportul de constatare medico-legală, rezultă că moartea victimei s-a datorat șocului hemoragie, determinat de ruptura de col uterin prin viol și asfixiei mecanice prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură). Este de observat că fiecare din cele două cauze, luată separat, ar fi determinat decesul victimei. În raport cu succesiunea momentelor survenite, inculpatul a acționat în baza a două rezoluții infracționale distincte, care impun reținerea a două infracțiuni concurente.

Astfel, intenției inițiale a inculpatului de a întreține relații sexuale cu victima prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința datorită vârstei și stării sănătate, concretizată în dezbrăcarea acesteia și întreținerea de relații sexuale normale și perversiuni, i-a succedat acoperirea de către el, a căilor respiratorii superioare (nas, gură), pentru ca aceasta să nu țipe și să nu-i mai ceară să părăsească locuința, bănuind că victima l-a și recunoscut ceea ce ar fi condus la identificarea ulterioară a sa de către organele de poliție. Succesiunea acestor momente, demonstrează că inculpatul a depășit intenția inițială, atunci când a "sufocat" victima, ceea ce evidențiază că el a prevăzut și acceptat posibilitatea ca rezultatul - decesul acesteia prin asfixie mecanică - să se producă.

Alta ar fi fost însă situația în care moartea victimei ar fi survenit doar ca urmare a șocului hemoragie datorat rupturii de col uterin prin viol, când încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu ar fi fost pe deplin justificată. Rezultă că inculpatul a ucis victima pentru a înlesni ori ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, forma de vinovăție fiind aceea prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen. În aceste condiții, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, în formă simplă, prevăzută de art. 197 alin. (1) în concurs infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. h) C. pen. Având în vedere considerentele reținute și încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.

În drept, faptele inculpatului au realizat conținutul infracțiunilor de viol, de omor calificat și de violare de domiciliu prevăzute de art. 197 alin. (1), art. 17 4-175 alin. (1) lit. h) și de art. 192 alin. (2) C. pen. , pentru care acesta urmează să răspundă penal. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanța a ținut seama de gradul de pericol social sporit al faptelor și făptuitorului, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare (fila 46 ds. urm. penală), prin sentința penală nr. 18/2004 a Tribunalului Militar lași, condamnare în privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.

Față de toate aceste date, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea efectivă a unei pedepse, ce se va stabili în raport de limitele minime și maxime prevăzute de textele de lege incriminatoare. S-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., precum și pedeapsa complementară, obligatorie pentru infracțiunile de viol și omor calificat, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile stabilite de art. 65 din același cod.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere că acesta este arestat în prezenta cauză, în baza mandatului nr. 57 din 23 noiembrie 2007 emis de Tribunalul Bacău. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada deja executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul cercetărilor a fost ascultat numitul B.I., nepotul victimei, care a declarat că împreună cu soția sa B.G. a suportat cheltuielile ocazionate de înhumarea victimei, cuantumul acestora urmând a-l preciza în fața instanței. Pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2008, partea vătămată a depus la dosar un memoriu, însoțit de un act medical prin care justifică absența sa la instanță, solicitând a se lua act că nu se constituie parte civilă în cauză.

În această situație, instanța a ținut seama de declarația părții vătămate și s-a pronunțat în acest sens. S-a făcut aplicarea art. 109 C. proc. pen., cu privire la probele biologice și mijloacele materiale de probă, ce au fost înaintate instanței cu adresa nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 și aflate în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a dispus plata din fondurile M.J. a onorariilor pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanță ce s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligat inculpatul. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.E., criticând încadrarea juridică reținută de prima instanță.

Astfel inculpatul consideră că încadrarea juridică corectă a faptelor comise de către acesta este cea reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv infracțiunea de viol comis în forma agravată prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., în concurs real cu infracțiunea violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În sprijinul acestei opinii, apelantul inculpat invocă lipsa intenției de a ucide victima, precizând că acesta a urmărit exclusiv violarea acesteia, moartea victimei fiind rezultatul unei intenții depășite (praeterintenție). În atare situație, apelantul inculpat a solicitat tragerea la răspunderea penală pentru faptele reținute în actul de inculpare și aplicarea unui tratament sancționator corespunzător acestor infracțiuni.

Un al doilea motiv de apel vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză. Apelantul inculpatul apreciază ca pedepsele aplicate de către prima instanță sunt excesive, in raport de gravitatea faptelor comise și persoana sa, solicitând astfel, reducerea acestora. Prin decizia penală nr. 103 din 19 august 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.

Criticile aduse de inculpat referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice sunt lipsite de temei. Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă. În mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1) și omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen. Agravanta prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. se referă la producerea, în afara urmării specifice violului, a unui alt rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau sinuciderea victimei.

Pentru realizarea agravatei enunțate mai sus, este necesar este necesar să se stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și rezultatul mai grav produse moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă parte, praeterintenția făptuitorului. Dacă făptuitorul acționat cu intenție în aceea ce privește moartea sau sinuciderea victimei, infracțiunea de viol intra în concurs, după caz, cu infracțiunea de omor sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii. Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de apel consideră că inculpatul D.E. a acționat cu intenția atât de a viola victima cât și cu intenția a o ucide.

Potrivit datelor existente în raportul de constatare medico-legală depus la dosarul cauzei, moartea victimei s-a produs ca urmare a șocului hemoragie, determinat de ruptura de col uterin și asfixiei mecanice prin obstrucționarea căilor respiratorii superioare. Ținând cont de circumstanțele de fapt în care au fost săvârșite faptele, Curtea, ca și prima instanță, apreciază că inculpatul acționat cu intenția de a suprima viața victimei, rezultat care chiar dacă nu a fost neapărat urmărit, posibilitatea producerii acestuia a fost prevăzută și acceptată de acesta. Având în vedere că moartea victimei nu a fost un rezultat care a depășit intenția inculpatului, instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către instanța de fond este corectă, nefiind întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de viol comisă în formă agravată prev. de art. 197 alin. (3) C. pen.

Instanța de apel nu a primit nici cea de a doua critică invocată de inculpat, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, pe care le consideră excesive. Având în vedere că faptele deduse judecății au lovit valori umane supreme, respectiv dreptul la viață și la libertate, riposta statului ca reprezentant al societății trebuie sa fie deosebit de fermă, aplicând prin organele sale judiciare, pedepse apte să asigure realizarea ordinii de drept. Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat că prima instanță individualizând pedepsele, a analizat în mod corect toate aspectele legate de pericolul social extrem de ridicat al faptelor cât și persoana inculpatului, pedepsele aplicate fiind de natură să realizeze rolul preventiva acestora.

În considerarea celor expuse, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, Curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.E. , invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând redozarea pedepsei. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care aceasta formal se încadrează, Curtea constată că recursul este nefondat. Materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de către instanțele de fond și apel, atât sub aspectul situației de fapt și a vinovăției inculpatului, cât și a încadrării juridice a faptelor comise de către acesta.

Inculpatul nu a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond, soluție menținută de instanța de control judiciar, susținând în esență că nu a intenționat să ucidă victima, moartea acesteia fiind un rezultat praeterintenționat al infracțiunii de viol. Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională. Împrejurările în care faptele au fost comise(victima fiind o persoană în vârstă de 78 de ani),ca și concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează existența unui raportul de cauzalitate directă între leziunile de violență suferite de victimă, produse exclusiv de către inculpat, și decesul acesteia, situație în care nu se poate susține că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al acțiunii sale, chiar dacă nu I- a urmărit.

În consecință, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei, astfel încât corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii infracțiunii de omor calificat. Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, cât și în ce privește pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp de noapte într-o locuință, violarea unei persoane în vârstă de 78 de ani (despre care inculpatul cunoștea că locuiește singură și are posibilități reduse de ripostă, inclusiv datorită afecțiunilor de care suferea), urmată de uciderea acesteia prin asfixie mecanică reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce denotă o periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis și justifică pedepse într-un cuantum superior minimului special.

Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, ca și împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanțe de natură a conduce la un tratament sancționator mai blând, ținând seama de circumstanțele reale grave în care faptele au fost săvârșite. Prin urmare, pedepsele stabilite de instanța de fond și menținute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C. pen. iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, este justificat față de numărul și gravitatea infracțiunilor comise. În consecință. critica formulată de inculpat nu poate fi primită, sens în care recursul său va fi respins ca nefondat, cu deducerea prevenției la zi și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 103 din 19 august 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 22 noiembrie 2007 la 21 octombrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2008.