ÎCCJ, decizie (scj.ro #84100)

Viol care a avut ca urmare moartea victimei. Viol. Omor comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni. Distincție Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni privitoare la viața sexuală Indice alfabetic: Drept penal - viol care a avut ca urmare moartea victimei - omor comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni C. pen ., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. h), art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a Fapta de viol săvârșită asupra victimei, urmată de uciderea acesteia de către inculpat prin asfixie mecanică, prin obstrucția căilor respiratorii superioare, pentru ca victima să nu țipe și bănuind că a fost recunoscut de aceasta, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1), cât și pe cele ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen ., referitoare la omorul comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, iar nu elementele constitutive ale infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută în art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen ., întrucât moartea victimei nu a constituit rezultatul praeterintenționat al infracțiunii de viol, ci inculpatul, obstrucționând căile respiratorii superioare ale victime, a prevăzut rezultatul faptei de omor și a acceptat posibilitatea producerii lui.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3341 din 21 octombrie 2008 Prin sentința penală nr. 336 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen . în art. 197 alin. (1) și art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen . Inculpatul D.E. a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - viol, prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen ., la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen .; - omor calificat, prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen ., la pedeapsa de 19 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen .; - violare de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen ., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen ., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen ., sporită cu un an închisoare, în final având de executat 20 de ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut că, î n seara zilei de 21 noiembrie 2007, în jurul orelor 23,00, după ce a consumat băuturi alcoolice , inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei C.R., în vârstă de 78 de ani, cu scopul de a întreține relații sexuale cu aceasta.

Pentru a pătrunde în locuință, cunoscând că ușa de acces era asigurată cu un zăvor, inculpatul a spart un geam din partea dreaptă a casei, după care a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început să o dezbrace, moment în care victima i-a cerut în mod insistent să părăsească locuința. În timp ce întreținea raporturi sexuale cu aceasta, pentru a nu țipa și a nu-i mai cere să părăsească casa și bănuind că a fost recunoscut de victimă, inculpatul i-a acoperit nasul și gura, astfel că nu a mai auzit-o strigând.

După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința victimei, fiind depistat de către organele de poliție în ziua de 22 noiembrie 2007. În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea datorându- se insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după un sindrom anoxic-asfixic cu hemoragie externă și șoc hemoragic, consecutive unei rupturi de col uterin prin viol și asfixie mecanică prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură) - omucidere. Leziunile de violență s-au putut produce prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură) și datorită unei agresiuni sexuale (viol cu ruptură de col uterin) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de viol, se reține că, prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, în forma agravată prevăzută în art.197 alin. (3) teza a ll-a C. pen . Potrivit textului de lege menționat, forma agravată se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a unui alt rezultat care constă în moartea victimei. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei s-a datorat șocului hemoragic, determinat de ruptura de col uterin prin viol și asfixiei mecanice prin obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură). În raport cu succesiunea momentelor survenite, inculpatul a acționat în baza a două rezoluții infracționale distincte, care impun reținerea a două infracțiuni concurente.

Astfel, intenției inițiale a inculpatului de a întreține relații sexuale cu victima prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința datorită vârstei și stării de sănătate, concretizată în dezbrăcarea acesteia și întreținerea de relații sexuale, i-a succedat acoperirea de către inculpat a căilor respiratorii superioare (nas, gură), pentru ca aceasta să nu țipe și să nu-i mai ceară să părăsească locuința, bănuind că victima l-a și recunoscut, ceea ce ar fi condus la identificarea ulterioară a sa de către organele de poliție. Succesiunea acestor momente demonstrează că inculpatul a depășit intenția inițială, atunci când a „sufocat” victima, ceea ce evidențiază că el a prevăzut și acceptat posibilitatea ca rezultatul - decesul acesteia prin asfixie mecanică - să se producă.

Rezultă că inculpatul a ucis victima pentru a înlesni ori ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, forma de vinovăție fiind aceea prevăzută în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen . În aceste condiții, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, în forma simplă prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen ., în concurs cu infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen . Având în vedere considerentele reținute și încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător. În drept, faptele inculpatului au realizat conținutul infracțiunilor de viol, de omor calificat și de violare de domiciliu prevăzute în art. 197 alin. (1), art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) și art. 192 alin. (2) C. pen . Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.E., criticând, în principal, încadrarea juridică reținută de prima instanță.

Astfel, inculpatul consideră că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv infracțiunea de viol comis în forma agravată prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen ., în concurs real cu infracțiunea violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen . Prin decizia nr. 103 din 19 august 2008 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze cu minori și familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Instanța de apel a reținut că, în mod corect, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen . în infracțiunile de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen . și omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen . Agravanta prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen . se referă la producerea, în afara urmării specifice violului, a unui alt rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau sinuciderea victimei.

Pentru realizarea agravatei enunțate, este necesar să se stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și rezultatul mai grav produs (moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă parte, praeterintenția făptuitorului. Dacă făptuitorul a acționat cu intenție în aceea ce privește moartea sau sinuciderea victimei, infracțiunea de viol intra în concurs, după caz, cu infracțiunea de omor sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii. Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de apel consideră că inculpatul D.E. a acționat atât cu intenția de a viola victima, cât și cu intenția a o ucide. Potrivit datelor existente în raportul de constatare medico-legală, moartea victimei s-a produs ca urmare a șocului hemoragic, determinat de ruptura de col uterin și asfixiei mecanice prin obstrucționarea căilor respiratorii superioare.

Ținând cont de circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, instanța de apel, ca și prima instanță, apreciază că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, rezultat care chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii acestuia a fost prevăzută și acceptată de inculpat. Având în vedere că moartea victimei nu a fost un rezultat care a depășit intenția inculpatului, instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către instanța de fond este corectă, nefiind întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de viol comisă în formă agravată prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen . Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D. E., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen . și solicitând redozarea pedepsei.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care aceasta formal se încadrează, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de către instanțele de fond și apel, atât sub aspectul situației de fapt și a vinovăției inculpatului, cât și al încadrării juridice a faptelor comise de către acesta. Inculpatul nu a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond, soluție menținută de instanța de control judiciar, susținând în esență că nu a intenționat să ucidă victima, moartea acesteia fiind un rezultat praeterintenționat al infracțiunii de viol.

Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională, împrejurările în care faptele au fost comise (victima fiind o persoană în vârstă de 78 de ani), ca și concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează existența unui raport de cauzalitate directă între leziunile de violență suferite de victimă, produse exclusiv de către inculpat, și decesul acesteia, situație în care nu se poate susține că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al acțiunii sale, chiar dacă nu I-a urmărit. În consecință, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei, astfel încât corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii infracțiunii de omor calificat.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen ., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, cât și în ce privește pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp de noapte într-o locuință, violarea unei persoane în vârstă de 78 de ani (despre care inculpatul cunoștea că locuiește singură și are posibilități reduse de ripostă, inclusiv datorită afecțiunilor de care suferea), urmată de uciderea acesteia prin asfixie mecanică reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce denotă o periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis și justifică pedepse într-un cuantum superior minimului special.

Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, ca și împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanțe de natură a conduce la un tratament sancționator mai blând, ținând seama de circumstanțele reale grave în care faptele au fost săvârșite. Prin urmare, pedepsele stabilite de instanța de fond și menținute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C. pen ., iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, este justificat față de numărul și gravitatea infracțiunilor comise. În consecință, critica formulată de inculpat nu poate fi primită, sens în care recursul declarat de inculpatul D.E.

împotriva deciziei nr. 103 din 19 august 2008 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze cu minori și familie, a fost r espins ca nefondat.