ÎCCJ, decizie (scj.ro #84100)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84100) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Viol

care a avut ca urmare moartea victimei. Viol. Omor comis pentru a înlesni sau

ascunde săvârșirea altei infracțiuni. Distincție

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni privitoare la

viața sexuală

Indice alfabetic:

Drept penal

-

viol care a avut ca urmare moartea victimei

-

omor comis pentru

a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni

C.

pen

.,

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. h),

art.

197 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a

Fapta de viol săvârșită asupra victimei, urmată de

uciderea acesteia de către inculpat prin asfixie mecanică, prin obstrucția

căilor respiratorii superioare, pentru ca victima să nu țipe și bănuind că a

fost recunoscut de aceasta, întrunește atât elementele constitutive ale

infracțiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1), cât și pe cele ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C.

pen

., referitoare la omorul comis pentru a înlesni

sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, iar nu elementele constitutive ale

infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută în art.

197 alin. (3) teza a II-a C.

pen

., întrucât moartea

victimei nu a constituit rezultatul

praeterintenționat

al

infracțiunii de viol, ci inculpatul, obstrucționând căile respiratorii

superioare ale victime, a prevăzut rezultatul faptei de omor și a acceptat

posibilitatea producerii lui.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3341 din 21

octombrie 2008

Prin

sentința

penală nr. 336 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s

-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a

II-a C.

pen

. în art. 197 alin. (1) și art. 174 - 175

alin. (1) lit. h) C.

pen

., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C.

pen

.

Inculpatul D.E. a fost condamnat pentru săvârșirea

următoarelor infracțiuni:

- viol, prevăzută în art. 197 alin. (1)

C.

pen

.,

la

pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.;

- omor calificat, prevăzută în art. 174

- 175 alin. (1) lit. h) C.

pen

., la pedeapsa de 19

ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.;

- violare de domiciliu, prevăzută în

art. 192 alin. (2) C.

pen

., la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b)

și art. 35 alin. (3) C.

pen

., s-au contopit pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 9 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C.

pen

., sporită cu un an

închisoare, în final

având de executat 20

de ani închisoare și 9 ani

pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

Pentru a pronunța aceasta

sentința, instanța de fond a reținut că, î

n seara zilei de 21 noiembrie 2007, în

jurul orelor 23,00, după ce a

consumat

băuturi alcoolice

, inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul

numitei C.R., în vârstă de 78 de ani, cu scopul de a întreține relații sexuale

cu aceasta.

Pentru a pătrunde în locuință, cunoscând că ușa de

acces era asigurată cu un zăvor, inculpatul a spart un geam din partea dreaptă

a casei, după care a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început

să o dezbrace, moment în care victima i-a cerut în mod insistent să părăsească

locuința. În timp ce întreținea raporturi sexuale cu aceasta, pentru a nu țipa

și a nu-i mai cere să părăsească casa și bănuind că a fost recunoscut de

victimă, inculpatul i-a acoperit nasul și gura, astfel că nu a mai auzit-o

strigând. După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința victimei, fiind

depistat de către organele de poliție în ziua de

22 noiembrie 2007.

În raportul de constatare

medico-legală

se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea

datorându-

se insuficienței

cardio-respiratorii acute instalate după un sindrom

anoxic-asfixic

cu hemoragie externă și șoc hemoragic, consecutive

unei rupturi de col

uterin prin viol și asfixie mecanică prin obstrucția căilor respiratorii

superioare (nas, gură) - omucidere. Leziunile de violență s-au putut

produce prin obstrucția căilor respiratorii

superioare (nas, gură) și

datorită unei agresiuni sexuale (viol cu

ruptură de col uterin) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de

viol, se

reține că, prin rechizitoriu,

inculpatul a fost trimis în judecată pentru

comiterea infracțiunii de

viol, în forma agravată prevăzută în art.197 alin. (3) teza a

ll-a

C.

pen

.

Potrivit textului de lege menționat, forma agravată

se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a unui alt

rezultat care constă în moartea victimei.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că moartea

victimei s-a datorat șocului hemoragic,

determinat de ruptura de col uterin prin viol și asfixiei mecanice prin

obstrucția căilor respiratorii superioare (nas, gură).

În raport cu succesiunea momentelor survenite,

inculpatul a acționat în baza a două rezoluții infracționale distincte, care

impun reținerea a două infracțiuni concurente.

Astfel, intenției inițiale a inculpatului de a

întreține relații

sexuale cu victima prin

constrângere și profitând de imposibilitatea

de a se apăra ori de a-și

exprima voința datorită vârstei și stării de sănătate, concretizată în

dezbrăcarea acesteia și întreținerea de relații sexuale, i-a succedat

acoperirea de către inculpat a căilor respiratorii superioare (nas, gură),

pentru ca aceasta să nu țipe și să nu-i mai ceară să părăsească locuința,

bănuind că victima l-a și recunoscut, ceea ce ar fi condus la

identificarea ulterioară a sa de către organele

de poliție.

Succesiunea acestor momente demonstrează că

inculpatul a depășit intenția inițială, atunci când a „sufocat” victima, ceea

ce

evidențiază că el a prevăzut și acceptat

posibilitatea ca rezultatul -

decesul acesteia prin asfixie mecanică -

să se producă.

Rezultă că inculpatul a ucis victima pentru a

înlesni ori ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, forma de vinovăție fiind

aceea prevăzută în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

pen

.

În aceste condiții, s-a apreciat că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de viol, în forma simplă prevăzută în art. 197 alin. (1) C.

pen

., în concurs cu infracțiunea de omor calificat

prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C.

pen

.

Având în vedere considerentele reținute și

încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanței, s-a

dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.

În drept, faptele inculpatului

au realizat conținutul infracțiunilor

de viol, de omor calificat și de

violare de domiciliu prevăzute în art. 197 alin. (1), art. 174 - 175 alin. (1)

lit. h) și art. 192 alin. (2) C.

pen

.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel

inculpatul D.E.,

criticând, în principal, încadrarea juridică reținută de prima instanță.

Astfel, inculpatul consideră că încadrarea

juridică corectă a faptelor

este cea reținută în actul de sesizare al

instanței, respectiv infracțiunea de viol comis în forma agravată prevăzută în

art. 197 alin. (3) C.

pen

., în concurs real cu

infracțiunea

violare de

domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C.

pen

.

Prin

decizia

nr. 103 din 19 august 2008 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze cu

minori și familie,

a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, în mod corect,

instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C.

pen

. în

infracțiunile de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C.

pen

.

și omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C.

pen

.

Agravanta prevăzută în art. 197 alin. (3) C.

pen

. se referă la producerea, în afara urmării specifice

violului, a unui alt rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau

sinuciderea victimei. Pentru realizarea agravatei enunțate, este necesar să se

stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și

rezultatul mai grav produs (moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă

parte,

praeterintenția

făptuitorului. Dacă făptuitorul a acționat cu intenție în aceea ce

privește moartea sau sinuciderea victimei,

infracțiunea de viol intra

în concurs, după caz, cu infracțiunea de omor

sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.

Analizând situația faptică relevată de ansamblul

probelor administrate în cauză, instanța de apel consideră că inculpatul D.E. a

acționat atât cu intenția de a viola victima, cât și cu intenția a o ucide.

Potrivit datelor existente în raportul de

constatare medico-legală, moartea victimei s-a produs ca

urmare a șocului hemoragic, determinat de ruptura

de col uterin și

asfixiei mecanice

prin obstrucționarea căilor respiratorii superioare.

Ținând cont de

circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, instanța de apel, ca și prima

instanță, apreciază că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața

victimei, rezultat care chiar

dacă nu a

fost urmărit, posibilitatea producerii acestuia a

fost prevăzută și

acceptată de inculpat.

Având în vedere că moartea victimei nu a fost un

rezultat

care a depășit intenția

inculpatului, instanța de apel a constatat că

încadrarea juridică dată

faptelor inculpatului de către instanța de

fond

este corectă, nefiind întrunite în speță elementele constitutive

ale

infracțiunii de viol comisă în formă agravată prevăzută în art. 197 alin. (3)

C.

pen

.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul D.

E., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C.

proc

.

pen

.

și

solicitând

redozarea

pedepsei.

Examinând hotărârea

recurată

prin prisma criticii formulate și

a cazului de

casare în care aceasta formal se încadrează, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că

recursul este

nefondat.

Materialul probator administrat în cauză în cursul

urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de către

instanțele de fond și apel, atât sub aspectul situației de fapt și a vinovăției

inculpatului, cât și al încadrării juridice a faptelor comise de către acesta.

Inculpatul nu a negat săvârșirea faptelor pentru

care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea încadrării juridice

dispusă de instanța de fond, soluție menținută de instanța de control judiciar,

susținând în esență că nu a intenționat să ucidă victima, moartea acesteia

fiind un rezultat

praeterintenționat

al infracțiunii de viol.

Așa cum corect au reținut instanțele de fond și

apel, modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea

infracțională, împrejurările în care faptele au fost comise (victima fiind o

persoană în vârstă de 78 de ani), ca și

concluziile

actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează

existența unui

raport de cauzalitate directă între leziunile de violență suferite de victimă,

produse exclusiv de către inculpat, și decesul acesteia, situație în care nu se

poate susține că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al acțiunii

sale, chiar dacă nu I-a urmărit.

În consecință, inculpatul a

acționat cu intenția indirectă de a

suprima viața victimei, astfel încât

corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii

infracțiunii de omor calificat.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că au fost avute în vedere prin

coroborare toate criteriile prevăzute în art. 72 C.

pen

., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit

pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina

inculpatului, cât și în ce

privește

pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp de noapte într-o

locuință, violarea unei persoane în vârstă de 78

de ani (despre care

inculpatul cunoștea că locuiește singură și are

posibilități reduse

de ripostă, inclusiv

datorită afecțiunilor de care suferea), urmată de

uciderea acesteia prin

asfixie mecanică reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce

denotă o periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis și justifică

pedepse într-un cuantum superior minimului special.

Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul

că acesta

nu este cunoscut cu antecedente

penale care să atragă starea de

recidivă,

ca și împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla

sub

influența băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanțe de natură a conduce

la un tratament sancționator mai blând, ținând seama de circumstanțele reale

grave în care faptele au fost săvârșite.

Prin urmare, pedepsele stabilite de instanța de

fond și menținute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C.

pen

., iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de un an

închisoare, este justificat față de numărul

și gravitatea infracțiunilor

comise.

În consecință, critica formulată de inculpat nu

poate fi primită, sens în care recursul declarat de inculpatul

D.E.

împotriva deciziei nr. 103 din 19

august 2008 a

Curții de Apel Bacău, Secția

penală, cauze cu minori și familie, a fost r

espins ca nefondat.