ÎCCJ, decizie (scj.ro #83961)

Viol prevăzut în art. 197 alin. (1) C. pen . Omor calificat prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen . Plângere prealabilă. Oficialitatea procesului penal Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni privitoare la viața sexuală Indice alfabetic: Drept penal - viol prevăzut în art. 197 alin. (1) C. pen . - omor calificat prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen . - plângere prealabilă - oficialitatea procesului penal C. pen ., art. 131, art. 197 alin. (1) și (4), art. 175 alin. (1) lit. h) În cazul în care decesul victimei infracțiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen . a fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra acesteia, prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen ., pentru a înlesni și a ascunde comiterea infracțiunii de viol, nu sunt incidente dispozițiile privind lipsa plângerii prealabile, întrucât persoana vătămată este în imposibilitatea de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracțiunea de viol, situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova - cum este cazul victimei, al cărei deces a fost cauzat prin activitatea infracțională a inculpatului.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 464 din 11 februarie 2009 A. Prin sentința penală nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați, s-a dispus condamnarea inculpatului V.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen . A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen . raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen . În baza art. 334 C . proc . pen ., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului V.V.

prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen ., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul V.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen ., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen ., pe o durată de 8 ani. În baza art. 71 C . pen ., s-a aplicat inculpatului V.V.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen ., pe durata executării pedepsei principale. Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 4 martie 2008, inculpatul V.V. se întorcea de la stâna unde lucra, deplasându-se pe drumul căruțelor. În apropiere de pasajul subteran ce traversează drumul național, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a observat că din sens opus venea victima B.C., în vârstă de 79 de ani. Realizând că victima este în vârstă și întrucât în zonă nu se mai afla nicio persoană, inculpatul a luat hotărârea să întrețină relații sexuale cu aceasta.

În executarea rezoluției infracționale, inculpatul V.V. a oprit-o pe victimă, însă aceasta i-a spus să-și vadă de drumul lui și a plecat, situație în care inculpatul, din spate, a prins-o cu o mână de sub bărbie și cu cealaltă de ceafă și i-a răsucit capul, trăgând-o în același timp în jos. Fiind luată prin surprindere, eforturile victimei de a scăpa din mâinile inculpatului au fost zadarnice. Victima s-a zbătut, a țipat și a strigat după ajutor, dar inculpatul a reușit să o trântească la pământ. În continuare, inculpatul a prins-o pe victimă de haine, din partea superioară stângă a corpului și a târât-o în pasajul subteran unde i-a dat drumul, victima căzând la pământ și fracturându-și oasele nazale.

În interiorul pasajului, inculpatul a întreținut cu victima un raport sexual normal. În timpul actului sexual, victima a țipat și s-a zbătut, încercând să-l îndepărteze pe inculpat. Pentru a anihila opoziția victimei și pentru a continua actul sexual, inculpatul a apăsat puternic pe toracele acesteia, fracturându-i coastele. După finalizarea actului sexual, victima a încercat să plece, dar inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnii în partea stângă și dreaptă a coastelor, aceasta căzând pe spate. Inculpatul s-a îmbrăcat și, profitând de împrejurările create, i-a sustras victimei o sacoșă din rafie în care se aflau o seceră și o pereche de galoși. Abandonând-o pe victimă în pasajul subteran, inculpatul a părăsit locul faptei cu bunurile victimei asupra sa.

Tribunalul Galați a apreciat că faptele inculpatului V.V., care în seara de 4 martie 2008, în loc public, prin constrângere, a întreținut cu victima B.C. un act sexual normal și, pentru a înlesni și ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, a aplicat victimei lovituri repetate, peste tot corpul, cu pumnii și, totodată, i-a cauzat acesteia leziuni prin comprimare care au produs decesul victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen . și omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen . raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen . Privitor la activitatea inculpatului de a lua din posesia victimei B.C.

sacoșa cu bunuri, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită - după ce victima a ajuns în stare de inconștiență (imposibilitatea de a-și exprima voința, respectiv de a se apăra) tocmai datorită agresiunii exercitată de inculpat - s-a considerat că aceasta se circumscrie conținutului infracțiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen ., sens în care, potrivit art. 334 C . proc . pen ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen . B. Prin decizia nr. 153/A din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, Secția penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul V.V.

împotriva sentinței penale nr. 367 din 17 septembrie 2008, care a fost desființată, în parte, sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen ., a fost condamnat inculpatul V.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a redus sporul de pedeapsă aplicat de la 2 ani închisoare la un an închisoare, inculpatul urmând să execute 21 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen ., menținându-se restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul procurorului împotriva aceleași sentințe. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul V.V.

În motivarea recursului, procurorul a reiterat motivele de apel vizând, între altele, majorarea pedepselor și a invocat în plus existența unei cauze care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea de viol - lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate. În recursul inculpatului, ambele hotărâri au fost criticate sub aspectul individualizării pedepsei, în raport cu circumstanțele, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune sau înlăturarea sporului.

Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 15 și 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: 1. Astfel, sub un prim aspect, cel al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru infracțiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit art. 197 alin. (4) din același cod, în cazul faptei prevăzute la alin. (1) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Teoretic, aceste dispoziții fac parte din categoria celor care limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul lăsând la îndemâna părții vătămate declanșarea sau continuarea procesului penal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. pen ., în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Deși legea nu distinge cu privire la situația în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind lipsa plângerii prealabile, întrucât persoana vătămată este în imposibilitate de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracțiunea de viol, prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen ., situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova - cum este și cazul victimei, al cărei deces s-a datorat tocmai activității infracționale a inculpatului.

2. În ceea ce privește criticile formulate de procuror și recurentul - inculpat privind individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Aceasta, întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen ., luând în considerare atât natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală - acesta săvârșind în minoritate mai multe infracțiuni contra patrimoniului -, criterii în raport cu care au dozat corespunzător pedepsele și au aplicat un spor incident în situația concursului de infracțiuni.

F aptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă, cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este neîntemeiată, luând în considerare faptul că acesta a acționat într-un mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, precum și că nu s-a oprit după prima faptă, de viol, ci a exercitat în continuare violențe asupra acesteia, după care a abandonat-o, lăsând-o fără apărare, deși ajutorul medical acordat la timp ar fi putut împiedica producerea decesului. Pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror și de inculpat.