ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2171/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2171/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor

și materialului din dosar, a făcut constatările în fapt/drept subsecvente pe

baza cărora a decis următoarele:

1.1. Prin rechizitoriul nr. 453/P/2006 din 27 septembrie

2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost dispusă trimiterea în

judecată în stare de arest a inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav prin cruzimi - prev. de art. 174, art, 176 lit. a) C.

pen. comisă în seara zilei de 2 august 2006 în jurul orelor 22,00 prin aceea că

folosind un corp tăietor (coasă ori seceră bina ascuțită și extrem de bine utilizată)

i-a secționat capul vecinei sale M.M., în vârstă de 70 de ani, aflată în

grădina locuinței la recoltat ceapă, decapitarea vecinei fiind descoperită de

vecini în ziua următoare în jurul orei 12,00.

Rezolvarea cauzei prin emiterea rechizitoriului și

trimiterea în judecată a inculpatului - în conformitate cu dispozițiile art. 262

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - a fost dispusă de procuror pe baza constatării

că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului și

că urmărirea penală este completă existând probe necesare și legal administrate

ce atestă că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și acesta va răspunde

penal respectiv:

- la data de 3 august 2006, Postul de

Poliție Girișu de Criș a fost sesizat cu privire la faptul că numita M.M. a

fost găsită moartă în grădina locuinței sale, jud. Bihor și prezintă semnele

unei morți violente, fiind decapitată;

- din raportul de constatare

medico-leqală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

șocului hipovolemic survenit în contextul unei hemoragii externe masive,

consecința unei plăgi tăiate cu depensarea extremității cefacile la nivelul

corpului vertebral C6-C7, și secționarea pachetelor vasculo-nervoase adiacente

regiunii. Leziunea de violență constatată, respectiv plaga tăiată a regiunii

cervicale la nivelul bazei acesteia cu secționarea pachetelor vasculo-nervoase

și depensarea extremității cefalice s-a putut produce prin acțiunea extrem de

violentă și puternică a unui corp tăietor, având în vedere că plaga are

caracterul unei plăgi tăiate dintr-o singură mișcare (corpul tăietor

respectiv, poate fi o coasă sau seceră bine

ascuțită, extrem de bine utilizată; agresorul s-a aflat în momentul acțiunii în

spatele victimei care era mai mult probabil în poziție de genuflexiune fiind

preocupată de recoltarea produselor agricole (ceapă); agresorul a aplicat

lovitura cu corpul tăietor de la dreapta la stânga; în afara plăgii de

depensare a extremității cefalice la autopsie s-au observat sfacelări ale

țesuturilor moi și osoase adiacente cutiei craniene, precum și dispariția unor

porțiuni mai din acestea ca urmare a acțiunilor animal (rozătoare, câini etc);

pe trunchi și membre nu s-au constatat alte semne de violență interne sau

externe, iar moartea poate data din 2 august 2006, în jurul orelor 22,00);

-     în același sens sunt și procesul

verbal de cercetare la locul faptei (f.6-8), planșe fotografice cu aspecte de

la cercetarea tehnico - științifică a locului faptei din data de 3 august 2006

(f.9-22); fotografiile judiciar operative executate cu ocazia ridicării

articolelor de îmbrăcăminte/încălțăminte (șapcă cu cozoroc, cămașă, pantalon, papuci,

cizme) și alte obiecte din locuința inculpatului din satul, o seceră, o cămașă,

un flacon plastic și o pungă din nailon (fil. 31- 33) și procesul verbal de

examinare criminalistică (f. 34) ce atestă că la examinarea olfactivă și

tratarea cu reactivul „hemophan": (i) cămașa cu mâneca scurtă de culoare

albastru cu alb prevăzută de părțile laterale si mâneca stq. urme de natură

sanguină; (ii) perechea de cisme de cauciuc tratată cu iluminol, prezenta pe

talpă - partea superioară este curată și pare spălată recent - urme de natură

biologică ( sanguină); [examinările respective fiind negative pentru șapca cu

cozoroc, papuci și pantalon];

-       raportul de expertiză biocriminalistică

nr. 211218 din 18 septembrie 2006 întocmit de Institutul de Criminalistică din

cadrul IGPR ce a concluzionat că în vârful cismei de cauciuc de culoare neagră (urma

U

2

): (Dau fost identificate microurme de sânge uman, iar (ii) genotiparea

acestor microurme a pus în evidență un amestec de profile genetice ce provin de

la minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referință

recoltate de la victima M.M. și numitul M.T. sunt incluse în acest amestec

(cămașa cu mânecă scurtă evidențiază u profil genetic identic cu cel al

probelor biologice de referință recoltate de la numitul M.T., pungă din material

plastic ambalată a evidențiat urme de sânge ce nu aparțin speciei umane);

-   martora L.M. vecina de la nr. 60 (victima a

locuit la nr. 59) a descoperit moartea victimei în ziua de 3 august 2006 în

jurul orelor 12,00, a fost anunțat pe mobil fiul acestuia M.P.M., în municipiul

Oradea - prin intermediul martorei P.M. - ce a sesizat organul de poliție din

localitate și a relatat ulterior că: (i) după

decesul soțului victimei din vara anului 1999 aceasta a fost ajutată

permanent la muncile în gospodărie de inculpat până în urmă cu 3 săptămâni

înainte de moartea acestuia când s-au certat; (ii) fiind vecină cu victima, -

la solicitarea altei vecine P.M. (martora a intervenit pentru aplanarea

scandalului aflând de la victimă că acest incident a fost declanșat de

neachitarea unor restanțe bănești inculpatul reproșându-i „ că nu i-a dat bani

în urma vânzării unui cal, a unei vaci"; (iii) în interval de 2 ore de la

altercație a fost căutată însă de inculpat aflat sub influența băuturilor

alcoolice care „ i-a reproșat diverse lucruri m-a jignit aproximativ 10 minute

„ și că (iiii) de la acest incident „ nu I-a mai văzut în locuința

acesteia"; ( aceleași aspecte fiind relatate și de martora P.M. - cu

mențiunea că în timpul scandalului cei doi se înjurau reciproc "M.M., C.M.

- cu mențiunea că „ prin sat se vorbea că ei întrețineau relații intime" -

P.M., O.A., L.I., M.I., M.A.).

-

martora P.A. a declarat că în seara zilei de

2 august 2006 - când a fost ucisă victima inculpatul s-a aflat în locuința sa

și a vizionat programe la televizor între orele 20,30 - 22,00 când a plecat

spre domiciliul acestuia ( în intervalul amintit a lipsit cca. 10 minute

spunând ca „merge să închidă găinile" și a revenit purtând aceleași

obiecte de îmbrăcăminte: cămașă gri cu carouri , ruptă la spate, pantalon

maroniu - vișiniu, șapcă închisă pe cap, iar în picioare o pereche de șlapi);

în ziua următoare în jurul orelor 13,00 - la scurt timp după sesizarea

organelor de poliție - inculpatul a venit la locuința martorei si a relatat că

„M.L.,, a murit fiind tăiată la gât; referitor la persoana inculpatului I-a

caracterizat „o fire mai nervoasă, destul de iute la mânie, dar verbal înjurând

de Dumnezeu"

-

Martora T.M. a relatat că în ziua de 3 august 2006

după ora 12,30 inculpatul a venit în gospodăria acesteia și i-a cerut țigări,

I-a întrebat dacă a auzit ce s-a întâmplat cu vecina M.M. acesta răspunzându-i

„că ce să se fi întâmplat că ieri acesta a săpat ceapa din grădină „; martora

i-a spus „ că a fost găsită moartă în ogradă fără să-i spună amănunte despre

felul sau cauza morții";

-

martora L.F. a arătat că „ în repetate rânduri l-am

văzut pe numitul M.T. sărindu-mi gardul grădinii mele în fața casei lui și

mergând prin grădina mea la domiciliul văduvei M.M.":

-

martora P.M. în dimineața zilei de 3 august 2006 în

jurul orei 6,25 aflată în drum spre serviciu I-a întâlnit în stradă pe

inculpatul și „văzându-l că are țigara aprinsă l-am întrebat dacă fumează, deși

știam că de ceva timp acesta nu mai fumează" iar M.T. „ a intrat în curtea

casei lui";

-

folosirea la primele investigații a câinelui de

urmărire „Racab" a condus echipa de cercetare de la locul faptei până în

apropierea locuinței inculpatului pe un traseu incluzând grădinile învecinate

din imediata vecinătate;

-

audiat în cauză cu respectarea garanțiilor

procedurale prevăzute în art. 6, art. 70 și art. 171 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei , declarându-se nevinovat cu

motivarea că „în data de 2 august 2006... au mers la P.A. la televizor, aceasta

era în jurul orei 19,00. Am stat la ea mai mult timp ... iar la ora 22,00 după

terminarea primei reprize din meciul Steaua - Goreta Slovenia am plecat acasă.

Acasă am urmărit a doua repriză (.) pe urmă m-am culcat". A arătat că „nu

corespund adevărului susținerile acelor vecini, în sensul că treceam prin

grădinile lor", iar faptul că „poliția folosind câinele de urmă acesta a

mers de la decedată până în gardul din apropierea casei mele, declar de

asemenea că nu îmi explic acest lucru". Referitor la urmele de sânge de

natură umană găsite pe obiectele de îmbrăcăminte si încălțăminte a declarat că

„nu cred că este adevărat pentru că nu aveau de unde să apară".

- raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică (f. 110) atestă o „personalitate introvertită cu tendințe către

iritabilitate, nervozitate, depresie (idei de inutilitate, stimă de sine

scăzută, perioade de inapetență, instabilitate predominantă, concluzionând că

numitul M.T. nu suferă de boală psihică, având păstrat discernământul;

- raportul de constatare tehnico-științifică

asupra comportamentului simulat evidențiază că pentru răspunsurile subiectului M.T.

la întrebările relevante ale cauzei (4. „Dumneata ai fost miercuri 2 august în

grădina vecinei M.M.?" Răspuns: Nu. 7. „Dumneata ai omorât-o pe M.M. în 2

august 2006 în grădina ei? Răspuns: Nu. Și 10. „Dumneata i-ai tăiat gâtul lui M.M.?

Răspuns: Nu.) în trasele biodiagramelor poligraf s-au evidențiat modificări

psihofiziologice (tensiune arterială, puls, creșteri de amplitudine și durata

curbei bioelectrice G.SR) care conduc la concluzia prezentei detecției

comportamentului simulat al subiectului (cu următoarea NOTĂ: întrucât subiectul

prezintă în antecedente TDC rezultatele vor fi interpretate ca și

probabilitate).

1.2. În faza de cercetare

judecătorească s-au administrat și confirmat în totalitate condițiile art. 288

și urm. C. proc. pen. probele strânse la urmărirea penală, respectiv:

ascultarea inculpatului (f. 46) și audierea martorilor, O.A., P.A., care a

revenit parțial la declarațiile anterioare arătând că inculpatul s-a aflat în

locuința sa până în jurul orelor 24,00 - T.M., H.I.P., P.M., M.I., M.E., L.M. –

confirmă

revenirea martorei P.A. la

declarațiile anterioare, P.M., L.F., C.M., P.V., C.A., L.M.

Prin noul raport de expertiză

medico-legală (examen ADN) întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina

Minovici" s-au reanalizat papilele- urme biologice obținute din cămașa cu

mânecă scurtă, cizma de cauciuc de culoare neagră și pungă din plastic

concluzionându-se că: la analiza prin teste de identificare rezultă și

genotiparea probelor amintite. Nu a fost pusă în evidență prezența sângelui de

natură umană și nici a vreunui profil ADN (cu explicația, cel mai probabil

datorită cantității extrem de mici de material biologic sau absenței acestuia).

La

solicitarea instanței privind „neclarități" formulate prin expertiza

inițială prin adresa nr. 211218 din 30 mai 2007 se precizează la pct. d)

că „urmele de sânge evidențiate pe vârful cizmei sunt de sânge uman (reacție

pozitivă cu testul Hexagon ABTI), iar la pct.e) că „victima M.M. are de 2,4x10

3

(1/la 2410 microurme) mai multe șanse să fie contribuția la crearea acestui

amestec decât o altă persoană din populația caucaziană).

Prin

sentința penală nr. 352/P/2007 din 30 noiembrie 2007 Tribunalul Bihor, s

ecția penală, a pronunțat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen. („fapta nu a fost comisă de inculpat") în considerarea argumentelor

probatorii justificative formulate pe baza mijloacelor de probă strânse și

administrate în cauză arătate în continuare:

- inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptei (f. 85) făcând o descriere amănunțită a modului în care și-a petrecut

zilele de 2 și 3 august 2006, aspectele relatate fiind confirmate cu

depozițiile martorilor" (f. 85-92);

- reaudiate în fața instanței, partea

vătămată și martorii și-au menținut declarațiile în mare parte și au făcut

unele precizări importante cauzei (relevantă este declarația martorei P.A. „la

care inculpatul a venit în seara zilei de 2 august 2006 în jurul orelor 20,30

pentru a se uita la televizor, a relatat că inculpatul era îmbrăcat cu o cămașă

de culoare gri cu carouri, la spate ruptă, iar în picioare cred că șlapi, iar

pe cap o șapcă de culoare închisă, după terminarea filmului inculpatul a lipsit

10 minute spunând că merge să închidă găinile, apoi a revenit și s-a uitat la

meciul de fotbal de la televizor. Inculpatul a revenit având aceeași

îmbrăcăminte și a plecat în jurul orelor 22.00");

- martora P.A. „nu cunoaște despre nici

o ceartă dintre victimă și inculpat" și reține exact că inculpatul a

purtat în seara zilei de 2 august 2006 și a doua zi - confirmare făcută și de

martorii M.E. și M.I. - aceleași obiecte de îmbrăcăminte/încălțăminte;

-„este de notorietate" că

inculpatul se înțelegea bine cu victima, se ajutau reciproc nu s-a auzit de

nici o ceartă între ei, iar inculpatul a avut

un comportament corespunzător la aflarea veștii morții",

„inculpatul a fost caracterizat ca i persoană care „se înțelegea bine cu

toți";

- raportul de expertiză medico-legală

examen ADN concluzionează că urmele de sânge de pe cămașa și cizma inculpatului

nu sunt de natură umană;

- faptul că echipa de cercetare a fost

condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului se

explică prin „desele vizite pe care i le făcea victimei în virtutea relațiilor

apropiate ce le aveau";

- este de precizat că „obiectul folosit

la comiterea crimei nu s-a găsit, (.) ca de altfel nici motivul/mobilul acestei

fapte reprobabile" (simpla ceartă - dacă într-adevăr ar fi avut loc între

inculpat și victimă -nu este un argument suficient de puternic care să

justifice o astfel de finalitate și nici temei pentru a se reține că inculpatul

ar putea fi autorul infracțiunii".

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu solicitarea, în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 62 și art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen., de a se

desființa sentința atacată ca nelegală și netemeinică, iar în rejudecare, de a

se decide condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 174, art. 176 lit. a) C. pen. cu motivarea că prima instanță a ajuns la

concluzia că acesta nu este autorul faptei prin aprecierea greșită a probelor

administrate în cauză, respectiv:

a) în primul rând instanța de fond a

ignorat cu desăvârșire concluziile raportului de expertiză biocriminalistică

dispusă și efectuată în faza de urmărire penală (filele 121-128 dosar urmărire

penală) asupra unor obiecte ridicate de la inculpat și de la domiciliul

acestuia întocmindu-se un proces verbal de examinare criminalistică (filele

34-35 dosar urmărire penală). Din acest raport, respectiv din examinarea

perechii de cizme, respectiv a vârfului și talpei acestora aparținând

inculpatului, precum și a cămășii cu mânecă scurtă ridicată de la acesta,

a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc

microurme de sânge uman, un

amestec de profile genetice ce provin de la

minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referință

recoltate de la victima M.M. și numitul M.T. sunt incluse în acest amestec

(fila 126 dosar urmărire penală).

Mai mult, pe cămașa cu mânecă scurtă

s-a identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al probei

biologice de referință recoltată de la inculpatul M.T.

Faptul că instanța nu a luat în

considerare concluziile acestui raport constituie și o încălcare a normelor

procedurale întrucât probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe

câștigate judecății, iar concluziile unui astfel de raport științific nu pot fi

contrazise decât tot

printr-un demers

asemănător sau identic. Or, din raportul de expertiză medico-legală - examen

ADN, efectuat în cursul cercetării judecătorești de I.N.M.L. Mina Minovici

București (filele 238-239), rezultă că analiza prin teste de identificare a

microurmelor biologice recoltate de pe obiectele ridicate de la inculpat nu a

pus în evidență prezența sângelui de natură umană și nici un profil ADN, cel

mai probabil cantității extrem

de mici de

material biologic sau absenței acestuia, ceea ce înseamnă că

concluziile

primului raport de expertiză biocriminalistică nu au fost contrazise.

b)

în al doilea rând

instanța nu a valorificat concluziile raportului de

constatare

tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, deși l-a reținut în

considerentele hotărârii. Acest raport de constatare tehnico-științifică relevă

faptul că la întrebările relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări

psihofiziologie care conduc la concluzia prezenței detecției comportamentului

simulat al subiectului (filele 131-133 dosar urmărire penală). Or, concluziile

unui astfel de demers științific nu pot fi combătute sau înlăturate prin simpla

declarație de nerecunoaștere a comiterii faptei de către inculpat așa cum a

procedat instanța de fond, luând în considerare doar aspectele pozitive ale

declarațiilor martorilor în privința acestuia. Dimpotrivă, din declarația

martorei P.A. (filele 70-71 dos.u.p.) rezultă că inculpatul s-a certat în mai

multe rânduri cu victima și că acesta era „o fire mai nervoasă, destul de iute

la mânie" .

c)

faptul că inculpatul era agresiv este confirmat și

de declarația martorei L.M. (filele 72-74 dos.u.p.) din care rezultă că aceasta

a asistat personal înainte cu două trei săptămâni de data decesului la o ceartă

dintre inculpat și victimă și fiind vecină cu aceasta din urmă a intervenit în

apărarea ei. De altfel, martora declară că ea a fost chemată să intervină între

cei doi de către o altă vecină, martora P.M., căreia „i-a fost frică ca

inculpatul să nu o omoare pe M.M.". Martora P.M. (filele 59-60 dos.u.p.) a

aflat la rândul ei de la martorele L.M. și P.M. că cea dintâi s-a dus să vadă

ce se întâmplă între victimă și inculpat, auzind gălăgie în curtea vecinei sale

și

auzindu-l pe inculpat strigând la

victimă că „o omoară".

De altfel, episodul privind cearta

dintre inculpat și victimă, petrecut cu două - trei săptămâni înainte de

decesul victimei în curtea locuinței acesteia, este confirmat și prin

declarațiile martorilor T.M., O.A., M.M., G.A., C.M. pe lângă cei amintiți mai

sus. După acest moment , relațiile dintre inculpat și victimă s-au deteriorat, acestuia

interzicându-i-se de către victimă și

familia

acesteia să o mai viziteze. Deși calificată de instanță ca o „simplă

ceartă",

altercația dintre inculpat și victimă este semnificativă în speță,

acesta fiind momentul de la care inculpatul

susține că nu a mai vizitat-o pe victimă și de la care relațiile dintre cei doi

au fost de dușmănie.

d)

un alt aspect care, deși relevant, nu a reținut atenția

instanței, cu toate că este amintit în considerentele hotărârii, este faptul că

aflând despre moartea victimei, a doua zi, după decesul acesteia, respectiv în data

de 03 august 2006 inculpatul a afirmat în fața martorei T.M.: „Cum a murit? Că

ieri am văzut-o săpând cepele în grădină.", ceea ce conduce la concluzia

că inculpatul nu numai că a văzut-o pe victimă cu o zi înainte, deci în ziua

decesului, ci și știa că aceasta s-a aflat în grădină lucrând; or, acest lucru

nu era posibil decât dacă s-ar fi deplasat în grădina victimei, întrucât din

stradă nu se vede ce se întâmplă în grădina acesteia, iar în grădină nu se

poate ajunge decât ori prin curtea din față, ori traversând grădinile

învecinate, așa cum de altfel inculpatul intra adesea la victimă.

Surprinzător este faptul că victima a

fost găsită moartă tocmai în apropierea sfaturilor cu ceapă, în grădina

locuinței sale, acolo unde

chiar inculpatul

a arătat că se afla cu o zi înainte de deces, deși susține

că nu a

vizitat-o în acea zi.

e)

mai mult, inculpatul și-a construit un alibi pentru seara de 02

august 2006, seara decesului victimei; acesta a susținut că s-a aflat în casa

familiei P., unde a urmărit un film la televizor, aspect confirmat de

declarația martorei P.A. (filele 70-71 dos. u.p.). în această locuință s-a

aflat până în jurul orelor 22,00 (declarația

inculpatului

filele 89-92 dos.u. p. și a martorei P.A.), oră la care a

plecat de la

locuința acesteia, în stradă nefiind nimeni și oră care coincide cu ora morții

victimei. Astfel, inculpatul n-a putut proba că s-a aflat în alt loc după ora

22,00 în seara zilei de 02 august 2006, dimpotrivă din declarația martorei P.A.

rezultă că și chiar în timpul vizionării programelor la televizor, inculpatul a

lipsit circa 10 minute din

locuința sa,

susținând că a fost acasă la el să-și „închidă găinile".

Or, în

acest interval de timp, inculpatul ar fi avut răgazul să omoare victima

întrucât aceasta locuia în vecinătate și inculpatul știa că este singură, profitând

și de adăpostul întunericului.

f)    nu este lipsită de interes și

declarația martorei C.A. (fila dos. u. p.) vânzătoare la magazinul ABC din sat din

care rezultă că în data de 03 august 2006, în jurul orelor 10,30-11,00,

inculpatul a venit la magazinul martorei, dar nu a intrat ca de obicei să

cumpere ceva,

martora observând că „acesta

a rămas sfară în stradă, așezat în fund pe

raftul de bicicletă și cu

fața era între cele două palme ale lui, cu fața îndreptată în jos către pământ,

dând impresia că este supărat", fără a-și motiva atitudinea și plecând

fără să ia sau sa spună ceva. Nu putem să nu remarcăm că aceasta se întâmpla în

jurul orelor 10,30-11,00, în timp ce din declarațiile martorilor P.M. și T.M.

rezultă că

inculpatul ar fi aflat

despre decesul victimei abia în jurul orelor 12,00, în data de 03 august 2006.

De altfel, faptul că inculpatul cunoștea împrejurarea că victima este moartă

înainte de ora amiezii în ziua următoare decesului este confirmată și prin

declarația martorei Muntean

Eugenia (fila

78 dos. u. p.) din care rezultă că atunci când l-a întrebat pe

inculpat

în dimineața acelei zile dacă știa că victima fusese găsită moartă în grădină,

acesta a răspuns că victima a cules ceapa în grădină și că poate i s-a făcut

rău, "dând impresia că știa de moartea ei."

g) în ceea ce privește susținerea

instanței că obiectul folosit la comiterea faptei nu a fost găsit, „ca de altfel

nici motivul sau mobilul acestei fapte reprobabile", considerăm că s-a

putut formula o astfel de concluzie numai prin ignorarea declarațiilor

martorilor audiați în cauză, care, în covârșitoarea lor majoritate, confirmă

faptul că între inculpatul M.T. și victima M.M. existau relații de dușmănie

începând cu momentul cerții amintite mai sus, relații care există de regulă

ulterior destrămării unora de concubinaj în care s-au aflat părțile

în ultimii ani de dinaintea decesului. Față de

aceste aspecte, considerăm

că mobilul crimei a existat cu prisosință,

iar ascunderea instrumentului idoneu nu era dificilă, în condițiile în care

victima a fost descoperită abia la circa 14 ore de la comiterea faptei de către

inculpat.

h)

lipsită de substanță este și explicația instanței privitoare la faptul

că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în

apropierea locuinței inculpatului datorită „deselor vizite pe care acesta i le

făcea victimei în virtutea relațiilor apropiate ce le aveau." Or, având în

vedere că inculpatul susține că nu mai vizitase victima de vreo trei săptămâni

și că urmele olfactive ale corpului uman nu se păstrează

decât un timp relativ scurt în preajma unei alte

persoane, rezultă că este

exclus ca altă persoană să se fi aflat lângă

victimă în momentele comiterii crimei în afara inculpatului, întrucât, în caz

contrar, aceste urme n-ar mai fi putut fi identificate sau ar fi condus spre

altcineva.

i) din declarația martorei L.M. (fila

72-74 dos.u.p.), vecina victimei și cea care a găsit-o pe aceasta moartă,

rezultă că în dimineața zilei de 03 august 2006, aceasta a strigat-o în mai

multe rânduri pe victimă, pentru a vedea ce face, știind că locuiește singură.

în jurul orelor 10,00, martora, văzând că victima nu-i răspunde, a intrat în curtea

casei

acesteia constatând că poarta curții,

deși era închisă, era descuiată,

ceea ce i-a atras atenția întrucât știa

că victima locuind singură încuia în fiecare seară poarta de la stradă, de aici

se deduce faptul că victima a fost omorâtă în cursul serii, înainte de lăsarea

nopții, întrucât nu a mai apucat să încuie poarta de la stradă sau că cel care

a omorât-o a intrat prin grădină și când a plecat a lăsat poarta descuiată.

Momentul decesului victimei coincide astfel cu momentul în care inculpatul a

părăsit casa familiei P., spre a se îndrepta spre casa sa, conform

propriilor susțineri (argumente probatorii

justificative pe baza cărora se poate reține că - înlăturându-se apărarea în

sens contrar formulată de acesta - că inculpatul a vizitat victima în ziua

decesului precum și faptul că acesta este autorul infracțiunii de omor, în care

sens este dovedit și mobilul, ocazia comiterii acesteia, cu atât mai mult cu

cât inculpatul nu a putut proba că s-ar fi aflat în altă parte sau în prezența

altor persoane la momentul săvârșirii activității infracționale).

Prin decizia penală nr. 32/A din 15

aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

cu motivarea la modul general și abstract că „prima instanță a reținut în mod

corect situația de fapt și a stabilit nevinovăția inculpatului pe baza unei

juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză".

Dată fiind însă norma imperativă

prevăzută în art. 378 alin. (3) C. proc. pen. („instanța este obligată să se

pronunțe asupra tuturor

motivelor de apel

invocate") curtea a considerat însă oportun să adauge,

în aceeași

modalitate anterior arătată, argumentele justificative de ordin general arătate

în continuare:

„nu s-a putut dovedi că între inculpat

și victima M.M. ar fi existat relații de dușmănie de asemenea natură încât să

determine o reacție din partea inculpatului, dusă până la decapitarea

acesteia".

Eventualele

certuri dintre cei doi, intră în categoria „certurilor dintre

vecini" determinate în general de motive banale (faptul că victima

nu i-a vândut inculpatului un cal, că i-ar fi servit inculpatului mâncare

stricată) dar, rezultă din materialul probator administrat că, de-a lungul

anilor cei doi s-au întrajutorat, nefiind în relații de dușmănie.

Din probele testimoniale administrate

rezultă că inculpatul a purtat aceleași haine descrise în procesul verbal de

examinare criminalistică (filele 34-35) atât în data de 2 august 2006 (data

decesului victimei) cât și în data de 3 august 2006 când a fost reținut de

parchet.

Petele de sânge prelevate de pe aceste

obiecte de îmbrăcăminte au fost expertizate prin proba ADN care a concluzionat

că urmele de sânge de pe cămașa și cizma inculpatului nu sunt de natură umană

(filele 238-239).

Posibilitatea ca în cadrul cercetării la fata

locului, câinele de urmă

a condus echipa

până în apropierea locuinței inculpatului, se explică prin

aceea că

inculpatul o vizita des pe victimă, în virtutea relațiilor apropiate dintre cei

doi.

A secționa gâtul unui om presupune și existența

unei cantități mare de sânge, ori inculpatul a fost îmbrăcat și a doua zi după

deces cu aceleași haine ce Ie-a purtat și în ziua decesului victimei.

Este de

precizat faptul că obiectul folosit la săvârșirea faptei nu s-a

găsit până în prezent.

Singurul

indiciu în defavoarea inculpatului este rezultatul raportului

de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat

(filele 131-133) dar și asupra acestui indiciu planează dubiul posibilității ca

rezultatele să fi fost viciate de antecedentele TBC ale acestuia.

Împotriva deciziei amintite s-a

declarat în termen recurs de

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, întocmindu-se concluziile

de

nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

C. proc. pen.

Recursul declarat de procuror este

fondat, pentru motivul prioritar de nelegalitate, invocat din oficiu,

circumscris art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor precizate

hotărârile sunt supuse casării sau atunci când „instanța nu s-a pronunțat (.)

cu privire la unele probe administrate (.) de natură să influențeze soluția

procesului". Cazul de casare amintit se ia în considerare întotdeauna din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Din examinarea motivelor scrise de

recurs rezultă că instanța de apel - similar judecătorului ce a soluționat

fondul cauzei - a ignorat cu desăvârșire concluziile raportului de expertiză

biocriminalistică dispusă și efectuată în faza de urmărire penală (filele

121-128 dosar urmărire penală) asupra unor obiecte ridicate de la inculpat și

de la domiciliul acestuia întocmindu-se un proces verbal de examinare

criminalistică (filele 34-35 dosar urmărire penală). Din acest raport,

respectiv din examinarea perechii de cizme, respectiv a vârfului și talpei

acestora aparținând inculpatului, precum și a cămășii cu mânecă scurtă ridicată

de la acesta, a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc microurme de sânge

uman, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane.

Profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la victima M.M.

și numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (fila 126 dosar urmărire penală).

Mai mult, pe cămașa cu mânecă scurtă s-a

identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice

de referință recoltată de la inculpatul M.T.

Faptul că instanța nu a luat în

considerare concluziile acestui raport constituie și o încălcare a normelor

procedurale întrucât probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe

câștigate judecății, iar concluziile unui astfel de raport științific nu pot fi

contrazise decât tot printr-un demers asemănător sau identic. Or, din raportul

de expertiză medico-legală - examen ADN, efectuat în cursul cercetării

judecătorești de I.N.M.L. Mina Minovici București (filele 238-239), rezultă că

analiza prin teste de identificare a microurmelor biologice recoltate de pe

obiectele ridicate de la inculpat nu a pus în evidență prezența sângelui de

natură umană și nici un profil ADN, cel mai probabil cantității extrem

de mici de material

biologic sau absenței acestuia, ceea ce înseamnă că

concluziile

primului raport de expertiză biocriminalistică nu au fost contrazise.

Aceeași instanță de apel a omis să

examineze în concret - și eventual să înlăture motivat în conformitate cu

obligația legală instituită în acest sens prevăzut de art. 63 alin. (2) C.

proc. pen. și art. 378 alin. (3) C. proc. pen. - și celelalte argumente de fapt

relevante sub aspectul vinovăției inculpatului arătate la pct. c, d, e, f, g, i

din motivele scrise de apel.

Cu ocazia rejudecării apelului se va

reexamina de asemenea pertinența constatărilor de ordin justificativ făcute de

prima instanță de control judiciar asupra motivelor arătate la pct. b și h.

În

consecință în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) raportat la art. 385

9

alin. (1)

pct. 10 C. proc. pen. se va admite apelul

parchetului, casându-se decizia atacată și se va trimite cauze spre rejudecare

la instanța de apel.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu

al intimatului inculpat în sumă de 100 lei

se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 32/A din 15 aprilie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind

pe inculpatul M.T.

Casează decizia penală sus-menționată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 iunie 2008.