ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.09.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2698/2008

HOTĂRÂRE

09.09.2008

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2698/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

n baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 341 din 21 mai 2006 a Tribunalului lași, s-a

dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

achitarea inculpatului I.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prev . de art. 174 alin. (1) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă C.I.

privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, în cuantumul acestora fiind

inclusă suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, care va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

în esență că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași

întocmit la data de 29 noiembrie 2006, în dosarul nr. 2397/P/2006 înregistrat

la instanță sub nr. 20250/99/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

n actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de

4/5 septembrie 2006, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice la locuința din lași, l-a lovit cu o rangă în

regiunea capului pe numitul C.D., concubinul fiicei sale,

iar după ce acesta s-a prăbușit pe podea a continuat să-l lovească cu

pumnii și cu picioarele în toate regiunile corpului, cauzându-i leziuni

care au condus la decesul victimei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a

reținut că, inculpatul și soția sa I.R. locuiesc în lași,

în cartierul Tătărași.

Împreună cu soții I., într-o cameră separată a imobilului locuiește

fiica acestora A.E., care conviețuia cu victima C.D.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că atât inculpatul cât și victima erau cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, iar pe fondul consumului de alcool, aceștia se certau frecvent.

A mai reținut că în seara de 4 septembrie 2006, în jurul orelor

21,00 martora A.E. l-a găsit pe concubinul ei victima

C.D., în fața locuinței, întins cu fața în sus și a constatat

că este mort.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 rezultă că moartea victimei C.D. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute

consecința hemperitoneului masiv în cadrul unui politrumatism cu:

traumatism cranio-facial( multiple excoriații, echimoze, plăgi

contuze); traumatism toracic ( multiple fracturi costale); traumatism

abdominal (rupturi hepatice, ruptură pancreatică, contuzie intestinală).

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor

și loviri active repetate cu obiecte contondente și comprimare toraco-

abdominală.

n momentul decesului sângele victimei conținea 2,20 grame la

mie alcool etilic. Sângele victimei aparține grupei sanguine A. Decesul a putut data din 4 septembrie 2006.

Din adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. lași rezultă că pe

tricoul ridicat de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge

uman grupa B III.

n urma analizei declarației martorilor T.F., T.M.

, A.E., declarațiile date de inculpatul I.C.

coroborate cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto (filele

5-26

dosar u.p.) și constatările din raportul medico-legal, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 37122 din 7 septembrie 2006 ( filele 56 - 61 dosar u.p.), a apreciat că

probatoriul administrat în cauză, care nu cuprinde probe directe, nu

dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

A înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 37122 din 7 septembrie 2006 (filele 56-61 dosar u.p.),care concluzionează că fragmentul de urmă de încălțăminte prezentă pe pantalonul numitului C.D., victimă a omorului comis la data de 5 septembrie 2006 în lași, a fost creată de o

încălțăminte care prezintă asemănări de gen cu desenul antiderapant

al încălțămintei ridicate de la inculpat, cu motivarea că inculpatul a

explicat prezența acestei urme pe pantalonul victimei în declarația

dată la instanță, în care a susținut că a încercat să vadă dacă victima

mișcă, sens în care a pus piciorul său peste piciorul victimei și

văzând că nu reacționează și-a dat seama că aceasta este decedată.

Ținând cont de faptul că nu s-a administrat nici o probă directă

care să demonstreze vinovăția inculpatului I.C. în

comiterea infracțiunii de omor asupra victimei C.D., că

nu există martori oculari care să poată expune modalitatea în care a

fost agresată victima, și având în vedere că inculpatul prezintă

diagnosticul „tulburare organică de personalitate cu crize comițiale grand mal și deteriorare psihocognitivă", prima instanță considerând

că în cauză este aplicabil principiul „

in dubio pro reo

" potrivit căruia

îndoiala profită inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului

I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.

174 alin. (1) C. pen.

Ca urmare, acțiunea civilă formulată de partea civilă

C.I. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile constând în cheltuielile de înmormântare, a fost respinsă.

mpotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel lași.

În motivarea apelului Parchetul a solicitat respingerea probelor, cu referire la raportul de necropsie și declarațiile martorilor, și condamnarea inculpatului I.C. pentru infracțiunea de omor.

Prin decizia penală nr. 12 pronunțată la data de 29 ianuarie 2008 de Curtea de Apel lași, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, a fost casată sentința primei instanțe și rejudecand cauza l-a condamnat pe inculpatul I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prev. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, din care a

dedus reținerea și arestarea preventivă cuprinsă între 08 noiembrie 2006 -

10 noiembrie 2006.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

n baza art. 113 C. pen., inculpatul I.C. a fost

obligat la tratament medical, până la însănătoșire.

n latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile C.I. suma de 1000 RON, reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.

n fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei

reprezentând cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, ca urmare

a efectului devolutiv al apelului, a reaudiat martorii A.E., T.F. și T.M., precum și pe inculpatul I.C. Totodată a depus diligente pentru audierea martorului

M.C., dar audierea lui nu a fost posibilă, la dosar fiind depus procesul-verbal de imposibilitate a executării mandatului de

aducere la instanță.

Coroborând aceste probe cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 al IML lași care a

stabilit că moartea victimei C.D. a fost violentă și s-a

datorat insuficienței cardio respiratorii acute, consecința

hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial,

toracic și abdominal), că leziunile au fost produse prin loviri active și

repetate și prin comprimare toracico-abdominală, și cu adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. lași din care rezultă că pe tricoul ridicat

de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge uman grupa B

III, instanța de apel a constatat că inculpatul se face vinovat de uciderea victimei C.D.

Astfel, instanța de apel a constatat că se poate reține cu

certitudine, că între inculpat și victimă a existat o stare conflictuală și

că în ziua respectivă cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice

după care între ei a avut loc o altercație și că inculpatul a exercitat

asupra victimei, violențe.

A mai reținut că la acea dată în casă s-a aflat doar inculpatul și

victima și a fost exclusă participația soției inculpatului, la această

faptă dat fiind starea în care aceasta se afla (nevăzătoare, bolnavă).

Instanța de apel a înlăturat și apărarea inculpatului care a susținut că, speriat fiind, s-a dus în grădină și atunci a văzut doi

bărbați „care au escaladat gardul", părăsind curtea sa, sugerând că

aceștia fiind prieteni cu victima ar fi comis omorul. La înlăturarea

acestei apărări, instanța de apel a avut în vedere faptul că inculpatul

nu a putut să ofere niciun indiciu pentru identificarea lor, iar din

declarațiile martorilor T.F. și T.M. a rezultat că,

în ziua de 4 septembrie 2006 au fost tot timpul acasă și nu au văzut ca cei doi

indivizi să fi pătruns în curtea inculpatului, aspect ce ar fi fost sesizat

cu certitudine de către acești martori, deoarece aveau vizibilitate asupra aleii prin care se intră în curtea imobilului inculpatului.

Singurul acces din drumul public spre locuința inculpatului fiind prin

curtea soților T.

Aceste împrejurări au fost coroborate cu constatările raportului de constatare tehnico-științifică nr. 37122 din 07 septembrie 2006, care a stabilit

că, urma de încălțăminte prezentă pe pantalonii victimei C. a

fost creată cu o încălțăminte ce prezintă identitate cu desenul antiderapant al încălțămintei ridicate de la inculpatul I.C.

, și ale raportului medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006

care a stabilit că moartea victimei C.D. a fost violentă, ea

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința

hemperitoneului masiv în cadrul unui politrumatism cu: traumatism

cranio-facial (multiple excoriații, echimoze, plăgi contuze);

traumatism toracic (multiple fracturi costale); traumatism abdominal

(rupturi hepatice, ruptură pancreatică, contuzie intestinală).

Din coroborarea acestor probe Curtea de apel a reținut

vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol sporit al faptei, dar și vârsta înaintată a inculpatului (73 ani),

starea sănătății acestuia, conduita bună înainte de a comite fapta,

argumente considerate de instanță, justificatoare pentru o pedeapsă

sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare, cu

reținerea disp. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

Având în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice (f. 76 urm. pen.) ce stabilește că inculpatul prezintă

diagnosticul „tulburare organică de personalitate cu crize comițiale

grand mal, deteriorare psihocognitivă", având în vedere și recomandarea privind instituirea măsurilor prev. de art. 113 C. pen.

, instanța l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la

însănătoșire.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs

inculpatul I.C..

în motivele scrise de recurs și susținute

oral de apărătorul inculpatului, s-a solicitat casarea deciziei Curții și

menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe prin care

s-a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost comisă de el.

în susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că la dosar nu există nicio probă directă care să dovedească vinovăția inculpatului și mai

mult nu a fost găsită ranga despre care s-a făcut vorbire în rechizitor

și cu care se presupune că inculpatul a lovit victima.

În subsidiar a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai solicitat casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceiași instanță deoarece aceasta, în decizia

pronunțată nu a analizat întregul probator săvârșind astfel, o gravă

eroare de fapt, ce a condus la concluzia greșită, că inculpatul a comis

infracțiunea de omor.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs

formulate, care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza întregului material probator administrat atât în faza

de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, Înalta

Curte constată că instanța de apel a reținut o corectă stare de fapt,

susținută de probele administrate în cauză.

Astfel, se poate reține cu certitudine că inculpatul locuia în

același imobil cu victima (concubinul fiicei sale), iar în după amiaza

zilei de 4 septembrie 2006, în locuință s-a aflat numai victima,

inculpatul și soția acestuia, care fiind nevăzătoare și bolnavă era

imobilizată la pat.

În jurul orelor 21,20 victima, decedată, a fost găsită în curte, de

către concubina sa, martora A.E.

În concluziile raportului de constatare medico-legală nr.

1303 din 11 octombrie 2006 al IML lași s-a stabilit că moartea victimei C.D.

a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii

acute, consecința hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial, toracic și abdominal), că leziunile au

fost produse prin loviri active și repetate și prin comprimare toracico-

abdominală.

Din adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. lași a rezultat că pe

tricoul ridicat de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge

uman grupa B III.

Totodată de pe pantalonii victimei s-a ridicat o urmă de

încălțăminte, care fiind expertizată s-a constatat că a fost creată cu o

încălțăminte ce prezintă identitate cu desenul antiderapant al

încălțămintei ridicate de la inculpatul I.C.

Coroborând concluziile raportului de constatare medico-legală

nr. 1303 din 11 octombrie 2006 al IML lași care stabilește cauzele morții victimei,

respectiv insuficiență cardio respiratorie acută, consecința

hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial,

toracic și abdominal), și că leziunile au fost produse prin loviri active

și repetate și prin comprimare toracico-abdominală, cu urma de

pantof ce aparține inculpatului, găsită pe hainele victimei se poate

reține fără îndoială că agresiunea a fost exercitată de inculpat care a lovit victima și cu picioarele, provocându-i leziunile descrise.

Că inculpatul a fost cel care a lovit victima rezultă și din declarațiile martorilor T.F. și T.M., vecinii

inculpatului care au declarat constant că, pe în după amiaza de 4

septembrie în jurul orelor 20, au auzit gălăgie în curtea inculpatului,

au auzit când victima a strigat „ lasă-mă în pace, nu mai trage", apoi

prin geamul de la garajul lor, care are vedere în curtea inculpatului,

au văzut victima căzută la pământ și pe inculpat care s-a retras de

lângă aceasta.

Apărarea inculpatului potrivit căreia doi indivizi necunoscuți ar fi bătut victima, este nesusținută de probe și corect a fost înlăturată de

instanța de apel. Astfel, martorii T. care aveau vizibilitate

deplină în curtea inculpatului, nu au văzut în ziua respectivă alte

persoane în curtea inculpatului.

Nejustificată este și susținerea inculpatului care încercând să

explice existența urmei încălțămintei sale pe pantalonii victimei, a

arătat că, în seara respectivă în jurul orelor 19, 30 când s-a întors de

la farmacie, a găsit victima căzută, a crezut că este beată, și

încercând să o trezească „i-a dat cu piciorul", dar a realizat că acesta

murise.

Această oră indicată de inculpat, coincide cu ora indicată de

martorii T., la care au auzit gălăgie în curtea acestuia, și când

au auzit strigătele victimei să fie lăsată în pace.

Coroborând toate aceste împrejurări și cu starea conflictuală

existentă între inculpat și victimă și cu împrejurarea că în urmă cu 5-6 ani inculpatul a lovit victima cu o rangă metalică în cap, provocându-i

grave leziuni craniene, ce au determinat internarea acesteia în

Spitalul de Neurochirurgie( declarația martorei T.M.), se

poate reține că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și că nu

sunt motive pentru achitarea acestuia, decizia instanței de apel fiind

temeinică și legală.

Nu se impune casarea deciziei nici sub aspectul individualizării

pedepsei întrucât, Curtea a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare a pedepsei și art. 52

C. pen.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare s-

a ținut cont, pe de o parte, de gradul sporit de pericol social al faptei inculpatului, soldată cu decesul victimei, de agresivitatea inculpatului

în ciuda vârstei pe care o are, și de atitudinea acestuia după

comiterea faptei, care a abandonat victima în curtea locuinței și s-a

închis în casă, și pe de altă parte, de persoana inculpatului care este

în vârstă de 73 de ani și a comis fapta cu discernământ diminuat

având diagnosticul de „ tulburare organică de personalitate cu crize

comițiale grand mal și deteriorare psihocognitivă". întrucât pentru

aceste din urmă motive instanța a acordat largi circumstanțe atenuante, și nu au fost identificate alte împrejurări care să fie considerate drept circumstanțe atenuante, instanța de recurs

apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate și ca urmare

nici schimbarea modalității de executare a acesteia.

Față de considerentele arătate, și neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu,

conform art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că decizia atacată este temeinică și legală sub toate aspectele.

Față de aceste considerente urmează ca recursul inculpatului I.C. să fie respins, ca nefondat, în conformitate cu art.

385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 400 lei.