ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 648 din 15 octombrie

2007 Tribunalul lași a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de

furt calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) și g) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 7 și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și

art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 14 și art.

346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a dispus

obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei

despăgubiri materiale și

anume 3.000 lei daune morale către partea

civilă M.M.

A mai fost

obligat inculpatul la plătească Spitalului de Urgență „ Sf,

Treime" lași suma de 4642 lei despăgubiri civile.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile de

avocat din oficiu în cuantum de 180 lei au fost incluse în cheltuielile

judiciare avansate de către stat.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul să plătească

suma de 2040 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 180

lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, suma de 660 lei contravaloarea

expertizei medico-legale, care a fost achitată din fondurile Tribunalului lași,

prin serviciul contabilitate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 493 din 30 iunie 2005

Tribunalul lași a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare

de moarte și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

furt

calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) și g) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final

inculpatul urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și

art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 30.000.000 ROL despăgubiri materiale către

partea civilă M.M.

A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de

46.427.590 ROL către Casa de Asigurări de Sănătate lași, precum și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 4 octombrie 2004, inculpatul L.C.

împreună cu martorul T.V. și B.G. au recoltat

porumb

pentru un cetățean din comuna Ciurea, județul lași, consumând

băuturi

alcoolice.

În aceeași zi, în jurul orelor 20,00-21,00 cei

doi, aflați în stare de ebrietate au plecat din comuna Ciurea spre localitatea

de domiciliu, respectiv Lunca Cetățuii, și întrucât martorul B.G. nu se putea

ține pe picioare, era sprijinit de cel doi.

La un moment dat, pe drum, în timp ce martorul T.V.

îl ducea pe martorul B.G., inculpatul L.C. a rămas în urmă pentru a-și satisface

necesitățile fiziologice.

Între timp, din spate venea pe bicicletă

victima M.C., având pe ghidon o sacoșă ce conținea doi litri de ulei de motor

și o bucată de plăcintă cu mere. Aceasta l-a izbit cu bicicleta în spate pe

martorii T.V. și B.G., doborându-i la pământ, iar împreună cu ei au căzut și

biciclistul victimă.

Văzând că

biciclistul se află în stare de inconștiență, martorul T.V.

l-a ridicat și l-a dus la marginea șanțului, stropindu-l cu țuică pe

față, pentru a-și reveni.

Constatând că

victima și-a revenit, martorul T.V. l-a luat pe

martorul B.G.

și și-au continuat drumul.

Din urmă a venit

inculpatul L.C. care înjurând că a

din cauză că prietenii

săi au fost loviți de bicicletă, i-a aplicat victimei o

lovitură propulsând-o. În cădere, victima s-a lovit la cap de suprafață

dură și a rămas în acel loc.

Inculpatul L.C., profitând de starea victimei,

i-a sustras sacoșa în care se aflau doi litri de ulei de motor și o bucată de

plăcintă cu mere și i-a ajuns din urmă pe

martorii T.V. și B.G.

, aducându-le la cunoștință că a lut bunurile mai

înainte menționate, de la biciclist.

Ajungând la domiciliul martorului B.G. în

localitatea Lunca Cetății, inculpatul a constatat că sticlele conțin ulei de

motor, exprimându-și regretul că nu i-a luat victimei M.C., pantofii în loc de

aceste sticle.

Peste câteva zile, martorul B.G. găsind

sticlele cu

ulei de motor la domiciliul

său, Ie-a vândut martorului T.V. pentru

suma de 100 lei.

Victima M.C. a

fost internată în dimineața zilei de 5

octombrie 2004 în

Spitalul nr. 3 lași, în stare de comă, fiind supusă unei intervenții

chirurgicale, însă la data de 11 octombrie 2004 a decedat.

Din raportul de constatare medico-legală -

necropsie - a rezultat că, moartea numitului M.C., în vârstă de 44 ani a fost

violentă și s-a datorat comei cerebrale și s-a datorat comei traumatice,

consecința contuziei cerebrale și pontine, diacerării cerebrale, hematoamelor

intracerebrale și subdural, hemoragiei subarahnoidiene, produs în cadrul unui

traumatism cranio-facial cu fractură de calotă și bază de craniu, complicată în

evoluție cu bronhopneomonie.

S-a mai arătat

că, aspectul și topografia leziunilor pledează pentru

producerea

lor prin lovire cu corpuri contondente, urmată de cădere.

Instanța de fond a reținut că, inculpatul a

prezentat, diferit, prin declarațiile succesive implicarea sa în antecedența

cauzală a rezultatului produs, respectiv în declarațiile din 16 octombrie 2004

arătând că victima nu a fost lovită de el sau de ceilalți doi prieteni, aceasta

fiind doar ridicată și dusă în șanțul șoselei, unde a fost stropită cu țuică de

către martorul T.V., după care a lăsat-o acolo, întrucât aceasta a început să

respire, pentru ca apoi, prin declarațiile din 20 octombrie 2004 și respectiv 9

ianuarie 2005, să recunoască împrejurarea că atât el cât și T.V. au lovit

victima ușor, cu

palmele peste față, pentru

a-și reveni, lăsând-o în șanț.

Martorul T.V. a confirmat și la urmărirea

penală și la instanță că victima a căzut din izbitura cu bicicleta, cu capul pe

asfaltul

șoselei, detailând la instanță că,

această cădere s-a produs în cap, după

ca a făcut un semicerc în aer și

că, venind din urmă, inculpatul a înjurat-o sub motivul că a dat cu bicicleta

peste prietenii lui și fiind mai înainte, a auzit o bufnitură din spate, din

locul în care era căzut în șanț victima și

unde ajunsese inculpatul, nevăzând însă ce se întâmplă, întrucât se

ținea de el B.G.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 69 din 7 martie 2006 Curtea de

Apel lași a respins, ca nefondat apelul formulat de către inculpatul L.C.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul L.C.

Prin decizia nr. 4319 din 5 iunie 2006 Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul L.C., a

casat hotărârea atacată, s-a dispus casarea acesteia și sentința penală nr. 493

din 30 martie 2006 a Tribunalului lași și s-a trimis cauza pentru rejudecare la

instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta

Curte de Casație și Justiție a constatat că, este necesar a fi lămurite unele

aspecte și anume, să se solicite Institutului de Medicină Legală să precizeze

care sunt leziunile dintre cele crani-o faciale descrise, produse prin lovire

cu corpuri dure și care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus

coma cerebrală, responsabilă de deces, alături de bronho-pneumonic, au putut fi

produse prin lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul

complex constatat al traumatismului cranio-facial, respectiv lovire directă

urmată de cădere, dacă în succesiunea lor, era posibil mai înainte producerea

traumatismului cranian prin cădere și numai ulterior să fi fost produse

leziunile faciale prin lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există

legătură de cauzalitate între lovire și rezultat.

Pe fond după casare, prima instanță a solicitat

Institutului de Medicină Legală iași să precizeze care sunt leziunile, dintre

cele cranio-faciale descrise, produse prin lovire cu corpuri contondente și

care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus coma cerebrală.

Responsabilă de deces, alături de bronho-pneomonie, au putut fi produse prin

lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul complex constatat

al traumatismelor cranio-faciale, respectiv lovire directă urmată de cădere,

dacă în succesiunea lor, era posibilă mai înainte producerea traumatismului

cranian prin cădere și numai ulterior să fi fost produse leziunile faciale prin

lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între

lovire și rezultat.

S-a mai reținut

că, prin adresa nr. 2188/265 din 26 februarie 2007,

Institutul

de Medicină Legală lași a formulat precizările în cauză, conform adresei

înaintată cu obiectivele enumerate.

S-a mai arătat că, la termenul de judecată din

3 septembrie 2007 Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" a

înaintat avizul Comisiei Superioare.

Din raportul e necropsie rezultă că moartea

victimei M.C.

a fost violentă, ea s-a

datorat comei cerebrale, hematoamelor

intracerebral

și subdural, hemoragiei subarahnoide produs în cadrul unui

traumatism

cranio-facial cu fractură de calotă și bază craniană, complicată în evoluție cu

bronhopneomonie.

S-a mai arătat în același act medical că,

aspectul și topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu

corpuri

contondente urmată de cădere, iar

decesul poate data din 17 octombrie

2004.

În considerentele hotărârii s-a mai arătat că,

față de raportul de constatare medico-legală nr. 3298 din 1 noiembrie 2004,

Institutul de Medicină Legală lași, cu adresa nr. 2188/265 din 26 februarie

2007 face precizarea că, moartea victimei M.C. a fost violentă și s-a datorat

comei cerebrale traumatice, consecința contuziei cerebrale și pontine,

diacerării cerebrale, hematoamelor intracerebral și subdural, hemoragiei

subarahnoidiene, produsă în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de

calotă și bază de craniu, complicată de evoluție cu bronhopneumonie, iar

aspectul și topologia leziunilor pledează pentru

producerea lor prin lovire cu corpuri contondente urmată de cădere.

Leziunile de violență descrise la examenul

extern și fractură de bază de craniu la nivelul etajului anterior stâng au fost

produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente.

Prin același act medical s-a mai atestat că,

infiltrațiile hemoragice occipitale bilaterale, fractura occipitală dreaptă cu

iradiere în baza craniului în etajul posterior drept sunt leziuni în cădere,

iar leziunile cerebrale (hematom subdural F stâng, hematom intracerebral F

stâng) diacerare și contuzie cerebrală FT stâng contuzie pontină sunt leziuni

contralovitură.

S-a concluzionat

că, din cauza gravității leziunilor cranio-cerebrale,

ipoteza de cădere, urmată de lovire este puțin

probabilă.

S-a mai reținut că, prin adresa nr. E

1/5303/2007, Comisia Superioară de Medicină Legală din Institutul Național de

Medicină Legală „Mina Minovici" nr. 3298 din 1 noiembrie 2004 efectuat de

Institutul de Medicină Legală lași, precum și completările acestuia din 9

februarie 2005 și 26 februarie 2007, cu precizarea că, leziunile s-au produs

prin loviri repetate cu și de corpuri dure.

Instanța de fond a apreciat că, fapta

inculpatului L.C., care în seara de 4 octombrie 2004 i-a aplicat victimei o

lovitură cu pumnul peste față, aceasta căzând la pământ, producându-i un

traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă și bază craniană complicată de

evoluție cu bronhopneumonie, care au dus la decesul

victimei la data de 17 octombrie 2004, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută

de art. 183

C. pen.

S-a mai constatat că, fapta aceluiași inculpat

care după ce a lovit

victima a sustras

sacoșa acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.

Cu privire la

latura civilă instanța de fond a apreciat că, din probele

administrate

în cauză se impune a-l obliga pe inculpat la acoperirea despăgubirilor

materiale în cuantumul solicitat.

Astfel, în declarațiilor martorilor B.M., P.V.

aceștia au relata că, partea civilă, soția victimei, a efectuat cheltuieli

pentru înmormântarea victimei și praznicele

ulterioare, în sumă de 3000

lei.

Cu privire la daunele morale, instanța de fond

a constatat că, prin infracțiunea săvârșită , inculpatul a creat un prejudiciu

moral părții civile și anume, soției victimei, M.M.

Astfel, s-a

reținut că victima era singura întreținătoare a familiei iar

soția sa a rămas văduvă și cu 4 copii. Iar pentru acoperirea acestui

prejudiciu instanța a obligat inculpatul la plata daunelor morale în cuantum de

3000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul L.C., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că

este nevinovat și că probele administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine

că el ar fi lovit victima și că ar fi deposedat-o de bunuri. A solicitat să se

dispună reaprecierea materialului probator administrat, desființarea hotărârii

atacate și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c)

C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 1 din 8 ianuarie 2008

Curtea de Apel lași a admis apelul declarat de inculpatul L.C., a dispus

desființarea în parte hotărârii atacate, sub aspectul laturii penale.

În rejudecare, instanța de apel a repus în

individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului. A redus pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile vizând contopirea

pedepselor principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Cheltuielile

judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului,

iar

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu de Baroul Iași, în cuantum de

100 lei urmând să fie avansat din fondul special al Ministerului Justiției. Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a apreciat că, din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.G. T.V. și V.T.,

coroborate cu raportul medico-legal efectuat în cauză, rezultă cu certitudine

că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, se

impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 7 ani și 6

luni închisoare la 6 ani închisoare, având în vedere că și instanța de fond a

arătat în considerente că va aplica acestuia pedepse orientate spre minimul

special, care este mult mai mic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul L.C.

, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor pronunțate

în cauză și în principal,

achitarea sa pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu este autorul acesteia.

În subsidiar, același inculpat a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea

pedepselor aplicate.

Examinând recursul în raport de cazurile de

casare invocate, care se încadrează în dispozițiile art. 385

9

pct.

18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Verificând actele și lucrările dosarului se

reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului L.C.

, conform materialului

probator amplu și judicios administrat în

cauză, iar instanța de apel a realizat o justă individualizare a

pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, susținerile inculpatului L.C. în sensul

că nu el este autorul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen. comisă asupra victimei M.C., sunt infirmate de probele

administrate în cauză.

Din declarațiile

martorilor B.G. și T.V. rezultă

că, la data 4 octombrie

2004, după ce aceștia împreună cu inculpatul

L.C. au lucrat în gospodăria unui cetățean din comuna Ciurea, au

consumat băuturi alcoolice.

Seara, în jurul

orelor 20-21 inculpatul și martorii menționați fiind în

stare

de ebrietate, au plecat din comuna Ciurea spre localitatea de domiciliu,

respectiv Lunca Cetățuii.

Întrucât martorul B.G.

se afla într-o stare avansată de

ebrietate, era dus pe

rând atât de inculpat, cât și de martorul T.V.

În timp ce mergeau pe marginea drumului,

inculpatul a rămas în urmă, pentru a-și satisface necesitățile fiziologice.

Dinspre comuna

Ciurea se deplasa pe o bicicletă victima M.C.

, care avea

pe ghidon o sacoșă.

Din declarațiile acelorași martori mai rezultă

că, victima i-a izbit cu bicicleta, în timpul mersului, motiv pentru care,

împreună cu ei a căzut la

pământ și

victima. Martorul T.V. a ridicat victima și a așezat-o pe

marginea

drumului, stropind-o cu țuică.

Inculpatul L.C. care s-a apropiat de grupul

celor trei persoane, a înjurat-o pe victimă, reproșându-i că i-a izbit cu

bicicleta prietenii săi.

Martorii B.G. și T.V. și-au continuat drumul pe

jos, iar inculpatul L.C., rămânând cu victima și văzând că ea se ridică, i-a

aplicat o lovitură, în cădere aceasta lovindu-se la cap de suprafață dură.

Profitând de starea victimei, inculpatul i-a

luat sacoșa în care se afla o bucată de plăcintă și două sticle ce conțineau

ulei de motor.

Din declarația martorului T.V. rezultă că,

martorul B.G. i-a vândut sticlele cu ulei de motor.

Depozițiile martorilor B.G. și T.V. se

coroborează cu aspectele relevate în raportul de constatare tehnico-științifică

privind detecția psihologică a comportamentului simulat întocmit de Inspectoratul

de Poliție Județean lași, Serviciul Criminalistică, (filele 52-54 din dosarul

de urmărire penală), care atestă printre altele, faptul că, inculpatul L.C. a

recunoscut că, că la data de 4 octombrie 2004 I-a lovit pe M.C. cu palmele,

însă în dorința de a-l trezi din starea de leșin.

De asemenea, expertizele medico-legale

efectuate în cauză confirmă faptul că moartea victimei a fost violentă, iar

gravitatea leziunilor pe care Ie-a suferit au avut ca urmare decesul acesteia.

Cum probele administrate în cauză nu au dovedit

că victima

M.C. ar fi decedat în alte

împrejurări, faptul că inculpatul

L.C. este autorul infracțiuni de

loviri cauzatoare de moarte, a fost în mod justificat reținută de instanțe,

astfel că, nu se

constată existenta

vreunui temei care să determine achitarea sa în sensul în care acesta a

solicita.

Așadar, se

apreciază că, primul motiv de recurs invocat, referitor la

eroarea gravă de fapt, este nefondat și

urmează să fie respins ca atare.

Cu privire la individualizare judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului se constată că, instanța de apel a ținut seama

toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul

ridicat

de pericol social al faptelor,

modalitatea și împrejurările comiterii lor și de

consecințele acestora,

respectiv decesul victimei.

În acest sens, s-a avut în vedere că,

inculpatul în loc să acorde ajutor victimei care se afla într-o stare gravă,

urmare izbirii de martorii B.G. și T.V. și căderii de pe bicicletă, i-a mai

aplicat și lovituri, lăsând-o în stare de inconștiență și i-a mai sustras

sacoșa pe care o avea asupra ei, profitând de neputința ei.

De asemene, la stabilirea și aplicarea pedepsei

inculpatului,

instanța de apel a mai avut în

vedere faptul că, acesta a avut o atitudine

procesuală nesinceră, pe

parcursul desfășurării procesului penal,

negând

constant că el este autorul faptei, este cunoscut cu antecedente

penale

fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni ce implică

violență.

Astfel pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este

suficientă pentru atingerea scopului și funcțiilor preventive și reeducative

astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen., neexistând temeiuri pentru

reducerea ei.

Așadar, se

constată că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat

de

inculpat nu este fondat, urmând să fie respins.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. să fie respins, ca

nefondat,

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat urmează

să fie obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat

L.C. împotriva deciziei

penale nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a

Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând

onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.