ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 648 din 15 octombrie 2007 Tribunalul lași a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) și g) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale și anume 3.000 lei daune morale către partea civilă M.M. A mai fost obligat inculpatul la plătească Spitalului de Urgență „ Sf, Treime" lași suma de 4642 lei despăgubiri civile. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile de avocat din oficiu în cuantum de 180 lei au fost incluse în cheltuielile judiciare avansate de către stat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2040 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 180 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, suma de 660 lei contravaloarea expertizei medico-legale, care a fost achitată din fondurile Tribunalului lași, prin serviciul contabilitate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 493 din 30 iunie 2005 Tribunalul lași a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) și g) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000.000 ROL despăgubiri materiale către partea civilă M.M. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 46.427.590 ROL către Casa de Asigurări de Sănătate lași, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 4 octombrie 2004, inculpatul L.C. împreună cu martorul T.V. și B.G. au recoltat porumb pentru un cetățean din comuna Ciurea, județul lași, consumând băuturi alcoolice. În aceeași zi, în jurul orelor 20,00-21,00 cei doi, aflați în stare de ebrietate au plecat din comuna Ciurea spre localitatea de domiciliu, respectiv Lunca Cetățuii, și întrucât martorul B.G.

nu se putea ține pe picioare, era sprijinit de cel doi. La un moment dat, pe drum, în timp ce martorul T.V. îl ducea pe martorul B.G., inculpatul L.C. a rămas în urmă pentru a-și satisface necesitățile fiziologice. Între timp, din spate venea pe bicicletă victima M.C., având pe ghidon o sacoșă ce conținea doi litri de ulei de motor și o bucată de plăcintă cu mere. Aceasta l-a izbit cu bicicleta în spate pe martorii T.V. și B.G., doborându-i la pământ, iar împreună cu ei au căzut și biciclistul victimă. Văzând că biciclistul se află în stare de inconștiență, martorul T.V. l-a ridicat și l-a dus la marginea șanțului, stropindu-l cu țuică pe față, pentru a-și reveni. Constatând că victima și-a revenit, martorul T.V.

l-a luat pe martorul B.G. și și-au continuat drumul. Din urmă a venit inculpatul L.C. care înjurând că a din cauză că prietenii săi au fost loviți de bicicletă, i-a aplicat victimei o lovitură propulsând-o. În cădere, victima s-a lovit la cap de suprafață dură și a rămas în acel loc. Inculpatul L.C., profitând de starea victimei, i-a sustras sacoșa în care se aflau doi litri de ulei de motor și o bucată de plăcintă cu mere și i-a ajuns din urmă pe martorii T.V. și B.G. , aducându-le la cunoștință că a lut bunurile mai înainte menționate, de la biciclist. Ajungând la domiciliul martorului B.G. în localitatea Lunca Cetății, inculpatul a constatat că sticlele conțin ulei de motor, exprimându-și regretul că nu i-a luat victimei M.C., pantofii în loc de aceste sticle.

Peste câteva zile, martorul B.G. găsind sticlele cu ulei de motor la domiciliul său, Ie-a vândut martorului T.V. pentru suma de 100 lei. Victima M.C. a fost internată în dimineața zilei de 5 octombrie 2004 în Spitalul nr. 3 lași, în stare de comă, fiind supusă unei intervenții chirurgicale, însă la data de 11 octombrie 2004 a decedat. Din raportul de constatare medico-legală - necropsie - a rezultat că, moartea numitului M.C., în vârstă de 44 ani a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale și s-a datorat comei traumatice, consecința contuziei cerebrale și pontine, diacerării cerebrale, hematoamelor intracerebrale și subdural, hemoragiei subarahnoidiene, produs în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă și bază de craniu, complicată în evoluție cu bronhopneomonie.

S-a mai arătat că, aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente, urmată de cădere. Instanța de fond a reținut că, inculpatul a prezentat, diferit, prin declarațiile succesive implicarea sa în antecedența cauzală a rezultatului produs, respectiv în declarațiile din 16 octombrie 2004 arătând că victima nu a fost lovită de el sau de ceilalți doi prieteni, aceasta fiind doar ridicată și dusă în șanțul șoselei, unde a fost stropită cu țuică de către martorul T.V., după care a lăsat-o acolo, întrucât aceasta a început să respire, pentru ca apoi, prin declarațiile din 20 octombrie 2004 și respectiv 9 ianuarie 2005, să recunoască împrejurarea că atât el cât și T.V.

au lovit victima ușor, cu palmele peste față, pentru a-și reveni, lăsând-o în șanț. Martorul T.V. a confirmat și la urmărirea penală și la instanță că victima a căzut din izbitura cu bicicleta, cu capul pe asfaltul șoselei, detailând la instanță că, această cădere s-a produs în cap, după ca a făcut un semicerc în aer și că, venind din urmă, inculpatul a înjurat-o sub motivul că a dat cu bicicleta peste prietenii lui și fiind mai înainte, a auzit o bufnitură din spate, din locul în care era căzut în șanț victima și unde ajunsese inculpatul, nevăzând însă ce se întâmplă, întrucât se ținea de el B.G. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 69 din 7 martie 2006 Curtea de Apel lași a respins, ca nefondat apelul formulat de către inculpatul L.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C. Prin decizia nr. 4319 din 5 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul L.C., a casat hotărârea atacată, s-a dispus casarea acesteia și sentința penală nr. 493 din 30 martie 2006 a Tribunalului lași și s-a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, este necesar a fi lămurite unele aspecte și anume, să se solicite Institutului de Medicină Legală să precizeze care sunt leziunile dintre cele crani-o faciale descrise, produse prin lovire cu corpuri dure și care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus coma cerebrală, responsabilă de deces, alături de bronho-pneumonic, au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul complex constatat al traumatismului cranio-facial, respectiv lovire directă urmată de cădere, dacă în succesiunea lor, era posibil mai înainte producerea traumatismului cranian prin cădere și numai ulterior să fi fost produse leziunile faciale prin lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între lovire și rezultat.

Pe fond după casare, prima instanță a solicitat Institutului de Medicină Legală iași să precizeze care sunt leziunile, dintre cele cranio-faciale descrise, produse prin lovire cu corpuri contondente și care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus coma cerebrală. Responsabilă de deces, alături de bronho-pneomonie, au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul complex constatat al traumatismelor cranio-faciale, respectiv lovire directă urmată de cădere, dacă în succesiunea lor, era posibilă mai înainte producerea traumatismului cranian prin cădere și numai ulterior să fi fost produse leziunile faciale prin lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între lovire și rezultat.

S-a mai reținut că, prin adresa nr. 2188/265 din 26 februarie 2007, Institutul de Medicină Legală lași a formulat precizările în cauză, conform adresei înaintată cu obiectivele enumerate. S-a mai arătat că, la termenul de judecată din 3 septembrie 2007 Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" a înaintat avizul Comisiei Superioare. Din raportul e necropsie rezultă că moartea victimei M.C. a fost violentă, ea s-a datorat comei cerebrale, hematoamelor intracerebral și subdural, hemoragiei subarahnoide produs în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă și bază craniană, complicată în evoluție cu bronhopneomonie.

S-a mai arătat în același act medical că, aspectul și topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente urmată de cădere, iar decesul poate data din 17 octombrie 2004. În considerentele hotărârii s-a mai arătat că, față de raportul de constatare medico-legală nr. 3298 din 1 noiembrie 2004, Institutul de Medicină Legală lași, cu adresa nr. 2188/265 din 26 februarie 2007 face precizarea că, moartea victimei M.C. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecința contuziei cerebrale și pontine, diacerării cerebrale, hematoamelor intracerebral și subdural, hemoragiei subarahnoidiene, produsă în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă și bază de craniu, complicată de evoluție cu bronhopneumonie, iar aspectul și topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente urmată de cădere.

Leziunile de violență descrise la examenul extern și fractură de bază de craniu la nivelul etajului anterior stâng au fost produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente. Prin același act medical s-a mai atestat că, infiltrațiile hemoragice occipitale bilaterale, fractura occipitală dreaptă cu iradiere în baza craniului în etajul posterior drept sunt leziuni în cădere, iar leziunile cerebrale (hematom subdural F stâng, hematom intracerebral F stâng) diacerare și contuzie cerebrală FT stâng contuzie pontină sunt leziuni contralovitură. S-a concluzionat că, din cauza gravității leziunilor cranio-cerebrale, ipoteza de cădere, urmată de lovire este puțin probabilă.

S-a mai reținut că, prin adresa nr. E 1/5303/2007, Comisia Superioară de Medicină Legală din Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" nr. 3298 din 1 noiembrie 2004 efectuat de Institutul de Medicină Legală lași, precum și completările acestuia din 9 februarie 2005 și 26 februarie 2007, cu precizarea că, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu și de corpuri dure. Instanța de fond a apreciat că, fapta inculpatului L.C., care în seara de 4 octombrie 2004 i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul peste față, aceasta căzând la pământ, producându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă și bază craniană complicată de evoluție cu bronhopneumonie, care au dus la decesul victimei la data de 17 octombrie 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a mai constatat că, fapta aceluiași inculpat care după ce a lovit victima a sustras sacoșa acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen. Cu privire la latura civilă instanța de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză se impune a-l obliga pe inculpat la acoperirea despăgubirilor materiale în cuantumul solicitat. Astfel, în declarațiilor martorilor B.M., P.V. aceștia au relata că, partea civilă, soția victimei, a efectuat cheltuieli pentru înmormântarea victimei și praznicele ulterioare, în sumă de 3000 lei. Cu privire la daunele morale, instanța de fond a constatat că, prin infracțiunea săvârșită , inculpatul a creat un prejudiciu moral părții civile și anume, soției victimei, M.M.

Astfel, s-a reținut că victima era singura întreținătoare a familiei iar soția sa a rămas văduvă și cu 4 copii. Iar pentru acoperirea acestui prejudiciu instanța a obligat inculpatul la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.C., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că este nevinovat și că probele administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine că el ar fi lovit victima și că ar fi deposedat-o de bunuri. A solicitat să se dispună reaprecierea materialului probator administrat, desființarea hotărârii atacate și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 1 din 8 ianuarie 2008 Curtea de Apel lași a admis apelul declarat de inculpatul L.C., a dispus desființarea în parte hotărârii atacate, sub aspectul laturii penale. În rejudecare, instanța de apel a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului. A redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare. A fost menținută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile vizând contopirea pedepselor principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu de Baroul Iași, în cuantum de 100 lei urmând să fie avansat din fondul special al Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a apreciat că, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.G. T.V. și V.T., coroborate cu raportul medico-legal efectuat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare, având în vedere că și instanța de fond a arătat în considerente că va aplica acestuia pedepse orientate spre minimul special, care este mult mai mic. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C. , solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu este autorul acesteia. În subsidiar, același inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepselor aplicate. Examinând recursul în raport de cazurile de casare invocate, care se încadrează în dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului L.C. , conform materialului probator amplu și judicios administrat în cauză, iar instanța de apel a realizat o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, susținerile inculpatului L.C. în sensul că nu el este autorul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. comisă asupra victimei M.C., sunt infirmate de probele administrate în cauză. Din declarațiile martorilor B.G. și T.V. rezultă că, la data 4 octombrie 2004, după ce aceștia împreună cu inculpatul L.C. au lucrat în gospodăria unui cetățean din comuna Ciurea, au consumat băuturi alcoolice. Seara, în jurul orelor 20-21 inculpatul și martorii menționați fiind în stare de ebrietate, au plecat din comuna Ciurea spre localitatea de domiciliu, respectiv Lunca Cetățuii. Întrucât martorul B.G. se afla într-o stare avansată de ebrietate, era dus pe rând atât de inculpat, cât și de martorul T.V.

În timp ce mergeau pe marginea drumului, inculpatul a rămas în urmă, pentru a-și satisface necesitățile fiziologice. Dinspre comuna Ciurea se deplasa pe o bicicletă victima M.C. , care avea pe ghidon o sacoșă. Din declarațiile acelorași martori mai rezultă că, victima i-a izbit cu bicicleta, în timpul mersului, motiv pentru care, împreună cu ei a căzut la pământ și victima. Martorul T.V. a ridicat victima și a așezat-o pe marginea drumului, stropind-o cu țuică. Inculpatul L.C. care s-a apropiat de grupul celor trei persoane, a înjurat-o pe victimă, reproșându-i că i-a izbit cu bicicleta prietenii săi. Martorii B.G. și T.V. și-au continuat drumul pe jos, iar inculpatul L.C., rămânând cu victima și văzând că ea se ridică, i-a aplicat o lovitură, în cădere aceasta lovindu-se la cap de suprafață dură.

Profitând de starea victimei, inculpatul i-a luat sacoșa în care se afla o bucată de plăcintă și două sticle ce conțineau ulei de motor. Din declarația martorului T.V. rezultă că, martorul B.G. i-a vândut sticlele cu ulei de motor. Depozițiile martorilor B.G. și T.V. se coroborează cu aspectele relevate în raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean lași, Serviciul Criminalistică, (filele 52-54 din dosarul de urmărire penală), care atestă printre altele, faptul că, inculpatul L.C. a recunoscut că, că la data de 4 octombrie 2004 I-a lovit pe M.C. cu palmele, însă în dorința de a-l trezi din starea de leșin.

De asemenea, expertizele medico-legale efectuate în cauză confirmă faptul că moartea victimei a fost violentă, iar gravitatea leziunilor pe care Ie-a suferit au avut ca urmare decesul acesteia. Cum probele administrate în cauză nu au dovedit că victima M.C. ar fi decedat în alte împrejurări, faptul că inculpatul L.C. este autorul infracțiuni de loviri cauzatoare de moarte, a fost în mod justificat reținută de instanțe, astfel că, nu se constată existenta vreunui temei care să determine achitarea sa în sensul în care acesta a solicita. Așadar, se apreciază că, primul motiv de recurs invocat, referitor la eroarea gravă de fapt, este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

Cu privire la individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului se constată că, instanța de apel a ținut seama toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor și de consecințele acestora, respectiv decesul victimei. În acest sens, s-a avut în vedere că, inculpatul în loc să acorde ajutor victimei care se afla într-o stare gravă, urmare izbirii de martorii B.G. și T.V. și căderii de pe bicicletă, i-a mai aplicat și lovituri, lăsând-o în stare de inconștiență și i-a mai sustras sacoșa pe care o avea asupra ei, profitând de neputința ei.

De asemene, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a mai avut în vedere faptul că, acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră, pe parcursul desfășurării procesului penal, negând constant că el este autorul faptei, este cunoscut cu antecedente penale fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni ce implică violență. Astfel pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului și funcțiilor preventive și reeducative astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen., neexistând temeiuri pentru reducerea ei. Așadar, se constată că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu este fondat, urmând să fie respins. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. să fie respins, ca nefondat, În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.