ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3623/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Teleorman, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul S.Z. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 – 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani și s-a făcut aplicațiunea art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere și s-a fixat un termen de încercare de 7 ani potrivit dispozițiilor art. 86

2

din același cod.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.M. 25 milioane lei vechi, din care 10 milioane reprezentând despăgubiri materiale și 15 milioane lei despăgubiri morale, constatându-se recuperată suma de 1.800 lei.

În esență s-au reținut următoarele:

La data de 20 mai 2007 inculpatul, care colectase fier vechi și se întorcea cu căruța, s-a întâlnit în apropierea comunei Florica, județul Teleorman cu socrul său, S.T., însoțit de nora sa S.M. și concubina M.Z., iar apoi, pe islazul comunal cu partea vătămată A.M. și martorul T.M., care îngrijeau oile.

Socrul inculpatului, S.T., a încercat să discute cu cei doi ciobani - inculpatul S.Z. și martorul T.M. - cu intenția de a cumpăra o oaie, însă a fost înjurat, motiv pentru care S.T. i-a înjurat și el.

În această situație, partea vătămată A.M. l-a sunat telefonic, pe proprietarul oilor iar acesta împreună cu partea vătămată și cu O.M., înarmați cu furci au plecat cu mașina în urmărirea căruțelor în care se afla inculpatul și însoțitorii săi.

În momentul în care au fost ajunși, s-a iscat un conflict în cadrul căruia inculpatul și partea vătămată s-au lovit.

Partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură cu un ciomag peste braț, iar inculpatul i-a smuls o furcă din mâna martorului O.M. cu care l-a lovit pe A.M.F. în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-55 zile.

Curtea de Apel București, prin Decizia penală nr. 105 din 30 aprilie 2009 a admis apelul Parchetului, a desființat sentința atacată și reținând că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. e) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin recursul declarat de Parchet se invocă și se motivează că s-a reținut greșit legitima apărare întrucât din declarațiile martorilor S.C. și O.M. rezultă că, în momentul în care inculpatul a ripostat la agresiunea părții vătămate, aceasta era căzută și deci atacul nu era imediat, iar apărarea nu mai era necesară.

Recursul este fondat, dar, pentru alte motive decât cele invocate.

Potrivit art. 44 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de legitimă apărare, în alin. (2) al aceluiași text de lege, arătându-se că este într-o asemenea stare cel care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Din economia textului art. 44 alin. (2) C. pen. rezultă, așadar, că pentru a exista legitimă apărare este necesar să se dovedească prin probe îndeplinirea cumulativă a celor 6 condiții referitoare la acțiunea de atac și cele 2 condiții privitoare la acțiunea de apărare.

Printre cele 6 condiții referitoare la atac, trebuie să se facă dovada că cel care este pus în situația de a se apăra se găsește în fața unui atac obiectiv, imediat, adică atacul să fie în curs de desfășurare(pericol actual) ori pe punctul de a se ivi, de a se declanșa (adică producerea atacului să fie iminentă).

În ceea ce privește acțiunea de apărare, trebuie să se dovedească că ea a fost necesară pentru înlăturarea atacului și proporțională cu gravitatea atacului.

Or, instanțele, lipsite de rol activ, nu au efectuat o cercetare judecătorească temeinică pentru a stabili în mod cert dacă în cauză inculpatul s-a aflat în fața unui atac imediat și respectiv dacă riposta sa a fost o apărare necesară în sensul și accepțiunea rezultată din art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, martorii oculari S.C. și O.M. invocați în recursul Parchetului și nici ceilalți ascultați în cauză, nu au fost întrebați referitor la poziția în care se afla victima în momentul în care a ripostat inculpatul prin lovirea acesteia în zona capului. Sub acest aspect, se impune ca martorii să fie întrebați și să răspundă dacă victima era în poziția de a desfășura în acel moment un atac asupra inculpatului, ori, din contră, era căzută cum susține parchetul, situație în care apărarea nu mai era necesară.

Pentru aceste motive, se constată că nefiind cert stabilită starea de fapt sub aspectele sus-menționate, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru reluarea și completarea cercetării judecătorești sub aspectele arătate în vederea stabilirii certe a adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 105 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat S.Z.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 113 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Teleorman, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Teleorman.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.