ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6464/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 258 din 16 iulie 2004 a condamnat pe inculpatul S.N. zis V. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus perioada arestului preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi și a menținut starea de arest.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30.174.000 lei despăgubiri civile către Spitalul Drobeta Turnu Severin cu dobânzile legale, la 30.000.000 lei daune morale, 20.000.000 lei cheltuieli de spitalizare și tratament către partea civilă C.I. și 6.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.N.L. De asemenea, a fost obligat la plata sumei de 14.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 1 noiembrie 2003, partea vătămată C.I., angajat ca cioban la familia B.N.L. din comuna Vânători, s-a deplasat cu oile pe care le avea în îngrijire la pășunat în punctul L.D. pe o tarla situată aproximativ 2 km de satul Roșiori.

În după amiaza zilei respective în timp ce se întorcea cu oile în sat în punctul L.G. a fost abordat de inculpatul S.N. care se afla la locul respectiv cu o căruță însoțit de concubina sa T.M., reproșându-i părții vătămate că i-a încălcat proprietatea. După ce inculpatul i-a adresat injurii părții vătămate, a luat o furcă din căruță și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, vizându-i capul și corpul, însă partea vătămată a ridicat brațele pentru a se apăra, astfel că a fost lovit peste ambele mâini care i-au fost fracturate. Profitând de faptul că partea vătămată nu se mai putea apăra, inculpatul a luat două ovine pe care le-a pus în căruță, după care a plecat la domiciliul său. Ulterior partea vătămată a fost găsită de martorul A.D.

care venise să-l ajute să aducă oile în sat, iar acesta l-a anunțat despre incident, pe proprietarul orilor B.N.L. Partea vătămată a fost transportată la spital de martorii A.D., C.N. și M.C. Din raportul de constatare medico-legală nr. 1147 din 18 decembrie 2003 al S.M.L. Mehedinți, rezultă că partea vătămată C.I. a fost internată cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut deschis, traumatism toracic cu fracturi costale, fractură deschisă antebrațul drept și stâng, actul medical concluzionând că partea vătămată a suferit leziuni de violență produse prin lovire cu un corp dur ce a necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața. La interogatoriu, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menționând că la data respectivă s-a aflat pe câmp în punctul L.G.

însoțit de concubina sa, însă nu s-a întâlnit cu partea vătămată și nici cu alte persoane. Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a încadrat faptele săvârșite în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (1) C. pen. Partea vătămată C.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000.000 lei reprezentând daune materiale și morale, sumă la care prima instanță a obligat inculpatul apreciind că a fost dovedită cu probele existente daunele morale în cuantum de 20.000.000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament și 30.000.000 lei daune morale. Partea vătămată B.N.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000.000 lei, reprezentând contravaloarea celor două oi sustrase, sumă la care instanța a obligat inculpatul.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia penală nr. 437 din 6 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Prin recursul declarat, inculpatul critică hotărârile prin motivele de casare, pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte: Prin primul motiv de casare, se susține că instanțele, numai printr-o apreciere incompletă a probelor existente la dosar au reținut, contrar realității, că el a participat sub vreo formă oarecare la săvârșirea faptelor imputate. Prin al doilea motiv de casare se susține că instanțele nu au elucidat împrejurările în care s-au comis infracțiunile, din probele administrate în cauză rezultând indicii că la săvârșirea lor a participat și concubina sa T.M.

Verificând hotărârile atacate și lucrările din dosar, rezultă următoarele: În raport cu probele administrate, este neîntemeiată critica ce se face prin recurs că instanțele nu au apreciat just și complet probele de la dosar. Astfel, deși inculpatul nu a recunoscut faptele ce i s-au pus în sarcină, totuși instanțele au reținut în mod corect vinovăția lui, întrucât aceasta rezultă în mod neîndoielnic din depozițiile martorilor oculari A.C.G. și A.A., care l-au văzut pe inculpat când a lovit-o pe partea vătămată cu furca, vizându-i capul și corpul și când a sustras două dintre ovine pe care acesta le avea în pază. Depozițiile acestor martori se coroborează cu relatările martorilor M.C., C.N., A.D.

care au precizat că au venit la fața locului și au găsit-o pe partea vătămată lovită și însângerată la față, plângându-se că inculpatul a lovit-o, după care a fost transportată în casă și apoi la spital, unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, așa cum rezultă din actele medicale de la dosar. De asemenea, în mod just, au fost înlăturate depozițiile mamei și concubinei inculpatului, respectiv S.E. și T.M., care confirmă apărarea inculpatului, deoarece, în raport cu cele arătate de ceilalți martori audiați în cauză, relatările lor sunt contrare realității, ca și apărarea pe care tind să o promoveze.

Totodată, în mod justificat au reținut că nu există contradicții între declarațiile martorilor audiați în cauză cu privire la locul agresiunii, din moment ce s-a constatat și de altfel este necontestat că victima a fost găsită la punctul „L.D., în tarlaua cu vână”, care este și locul indicat de martori, însă fiecare folosind denumirea „pe o cunoaște conform obiceiului locului”. Din probele sus-menționate rezultă deci activitatea infracțională a inculpatului, tentativa la omor și tâlhăria fiind pe deplin dovedite și pe cale de consecință inconsistența primului motiv de casare. Nu este întemeiată nici critica făcută, în sensul că instanțele trebuiau să inițieze extinderea procesului penal și cu privire la concubina inculpatului despre care se pretinde că ar fi participat la săvârșirea infracțiunilor.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., instanța este obligată să mărginească judecata la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare iar, în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Potrivit art. 337 C. proc. pen., în lipsa cererii procurorului, care este titularul acțiunii penale, instanța de judecată nu poate extinde procesul penal cu privire la alte persoane. Or, atâta vreme cât, în speță, actul de sesizare nu se referă la concubina inculpatului, iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal împotriva acesteia, despre care se pretinde că ar fi participat, alături de inculpat, la săvârșirea infracțiunilor, instanțele în mod legal au soluționat cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare.

De altfel, în cursul cercetării judecătorești nici nu au apărut elemente probatorii împotriva altor persoane, de natură să justifice măsura extinderii procesului penal, astfel că motivul de recurs nu este întemeiat nici în ceea ce privește conținutul său propriu-zis. Cum motivele de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a îl obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate. Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la 3 decembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 437 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la 3 decembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2004.