ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2008

Asupra recursurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 194 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Timiș, după trimiterea cauzei spre

rejudecare, a condamnat pe inculpatul F.P. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71-64 lit. a), b)

și e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului, de la 17 noiembrie 2003 la 10 martie 2006.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 din același cod cu referire la art. 998 C. civ.

și dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr.

72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.818.121 ROL, cheltuieli

de spitalizare pentru partea vătămată B.D. către partea civilă Spitalul Clinic

nr. 1 Județean Timișoara, iar către partea civilă B.D. la sumele de: 480 RON,

reactualizată la data plății efective, despăgubiri civile pentru cositul

fânului; 294,43 RON lunar, reactualizată la data plății, reprezentând diferența

dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate și veniturile ce ar fi

putut fi realizate de partea civilă din salariu, începând cu data

de 1 aprilie 2004 și până la împlinirea vârstei de 64 ani și 7 luni,

vârsta standard de pensionare pentru partea civilă; 15 000 RON despăgubiri

materiale pentru daune morale. A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile

pentru despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și morale, ca fiind

nedovedite și neîntemeiate.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 17 iunie

2003, în timp ce se afla la saivanul de oi aflat în proprietatea sa,

întâlnindu-l pe ciobanul C.H., angajat al inculpatului, partea vătămată i-a

spus să scoată oile aparținând inculpatului, de pe terenul său.

După ce martorul C.H.

a executat dispoziția părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul, care, iritat

de situația creată, a plecat în urmărirea părții vătămate și, ajungând-o din

urmă, a lovit-o cu un corp contondent în față, iar, după ce aceasta a căzut,

pierzându-și cunoștința, i-a mai aplicat alte lovituri cu picioarele și pumnii,

cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru

vindecare 70 de zile.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 28/A din 14 februarie 2008,

admițând apelul declarat de partea civilă B.D., a desființat în latura civilă

sentința atacată, cu privire la despăgubirile morale și, rejudecând cauza, în

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod cu referire la

art. 998 C. civ., a obligat inculpatul F.P. la plata sumei de 30.000 RON,

despăgubiri morale, către partea civilă B.D.

Totodată, a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin aceeași decizie,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței.

împotriva

deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpatul.

Prin recursul

declarat de recurenta parte civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor, majorarea pedepsei aplicată inculpatului precum și majorarea

despăgubirilor morale și materiale pentru motivele expuse în partea

introductivă a hotărârii.

Prin recursul

inculpatului, s-a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea spre rejudecare

la Tribunalul Timiș, iar, în subsidiar, casarea hotărârilor și achitarea sa, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursurile nu

sunt fondate.

Susținerile

părții civile că pedeapsa nu a fost just individualizată și că se impune

majorarea acesteia, nu sunt întemeiate.

La aplicarea

acesteia, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al

actelor de violență, corect încadrate în tentativă la infracțiunea de omor,

împrejurările concrete în care a fost comisă agresiunea precum și datele ce

caracterizează persoana inculpatului (aflat în stare de recidivă

postexecutorie), astfel că nu se justifică majorarea acesteia , așa cum a

motivat și instanța de apel.

Nici criticile

referitoare la cuantumul despăgubirilor civile nu sunt întemeiate.

Sub acest aspect

instanța de apel a evaluat temeinic materialul probator și cu o motivare

corespunzătoare 1-a obligat corect pe inculpat să plătească părții civile suma

de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

Referitor la restul

pretențiilor civile reiterate în recurs instanța de apel a explicat punctual cu

lux de amănunte în cuprinsul considerentelor deciziei motivele respingerii

acestora.

Criticile

formulate în recurs de către inculpat nu sunt nici ele întemeiate, pentru

următoarele considerente.

Cele

referitoare la încălcarea de către instanță a dispozițiilor legale la

dispunerea și efectuarea expertizelor medico-legale și privitoare la

necesitatea unei noi expertize nu au făcut obiectul criticilor în apelul

declarat anterior, și nu au fost antamate nici de către Curtea de Apel

Timișoara în decizia penală nr. 67/A din 10 februarie 2005 , prin care s-au

admis apelurile și s-a dispus rejudecarea și deci nu au făcut parte din

dispozitivul prin care s-au fixat limitele rejudecării.

Așa fiind, în raport

de dispozițiile art. 385 C. proc. pen. aceste critici nu mai pot fi primite.

Celelalte obiecții și

critici sunt o reluare a celor invocate în apel și au fost corect respinse de

către instanța de apel pentru motivele explicate și redate în considerentele

deciziei (f. 76 dosar

inst.

de

apel).

Pentru aceste

considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi avute în

vedere din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă B.D.

și de recurentul inculpat F.P. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

recurenta parte civilă B.D. și de recurentul inculpat F.P. împotriva deciziei

penale nr. 28/A din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat și recurenta parte civilă la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.