ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2008

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 194 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Timiș, după trimiterea cauzei spre rejudecare, a condamnat pe inculpatul F.P. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71-64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la 17 noiembrie 2003 la 10 martie 2006. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod cu referire la art. 998 C. civ.

și dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.818.121 ROL, cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B.D. către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara, iar către partea civilă B.D. la sumele de: 480 RON, reactualizată la data plății efective, despăgubiri civile pentru cositul fânului; 294,43 RON lunar, reactualizată la data plății, reprezentând diferența dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate și veniturile ce ar fi putut fi realizate de partea civilă din salariu, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la împlinirea vârstei de 64 ani și 7 luni, vârsta standard de pensionare pentru partea civilă; 15 000 RON despăgubiri materiale pentru daune morale.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile pentru despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și morale, ca fiind nedovedite și neîntemeiate. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 17 iunie 2003, în timp ce se afla la saivanul de oi aflat în proprietatea sa, întâlnindu-l pe ciobanul C.H., angajat al inculpatului, partea vătămată i-a spus să scoată oile aparținând inculpatului, de pe terenul său. După ce martorul C.H. a executat dispoziția părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul, care, iritat de situația creată, a plecat în urmărirea părții vătămate și, ajungând-o din urmă, a lovit-o cu un corp contondent în față, iar, după ce aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința, i-a mai aplicat alte lovituri cu picioarele și pumnii, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare 70 de zile.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 28/A din 14 februarie 2008, admițând apelul declarat de partea civilă B.D., a desființat în latura civilă sentința atacată, cu privire la despăgubirile morale și, rejudecând cauza, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod cu referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul F.P. la plata sumei de 30.000 RON, despăgubiri morale, către partea civilă B.D. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței. împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpatul. Prin recursul declarat de recurenta parte civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, majorarea pedepsei aplicată inculpatului precum și majorarea despăgubirilor morale și materiale pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Prin recursul inculpatului, s-a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar, în subsidiar, casarea hotărârilor și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Recursurile nu sunt fondate. Susținerile părții civile că pedeapsa nu a fost just individualizată și că se impune majorarea acesteia, nu sunt întemeiate. La aplicarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al actelor de violență, corect încadrate în tentativă la infracțiunea de omor, împrejurările concrete în care a fost comisă agresiunea precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat în stare de recidivă postexecutorie), astfel că nu se justifică majorarea acesteia , așa cum a motivat și instanța de apel.

Nici criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor civile nu sunt întemeiate. Sub acest aspect instanța de apel a evaluat temeinic materialul probator și cu o motivare corespunzătoare 1-a obligat corect pe inculpat să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Referitor la restul pretențiilor civile reiterate în recurs instanța de apel a explicat punctual cu lux de amănunte în cuprinsul considerentelor deciziei motivele respingerii acestora. Criticile formulate în recurs de către inculpat nu sunt nici ele întemeiate, pentru următoarele considerente.

Cele referitoare la încălcarea de către instanță a dispozițiilor legale la dispunerea și efectuarea expertizelor medico-legale și privitoare la necesitatea unei noi expertize nu au făcut obiectul criticilor în apelul declarat anterior, și nu au fost antamate nici de către Curtea de Apel Timișoara în decizia penală nr. 67/A din 10 februarie 2005 , prin care s-au admis apelurile și s-a dispus rejudecarea și deci nu au făcut parte din dispozitivul prin care s-au fixat limitele rejudecării. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 385 C. proc. pen. aceste critici nu mai pot fi primite. Celelalte obiecții și critici sunt o reluare a celor invocate în apel și au fost corect respinse de către instanța de apel pentru motivele explicate și redate în considerentele deciziei (f. 76 dosar inst.

de apel). Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă B.D. și de recurentul inculpat F.P. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă B.D. și de recurentul inculpat F.P. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat și recurenta parte civilă la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.