ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2483/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117/ S din

25 aprilie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații M.V. și T.G. la

câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., interzicând acestora, pe

durata executării, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

A aplicat inculpaților pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, 999 și 1003 C. civ., a obligat pe inculpați în solidar să

plătească părții civile P.A. suma de 97.568.323 lei cu titlu de despăgubiri

civile materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul

pretențiilor formulate, după cum a obligat pe inculpați, în aceeași modalitate,

la plata sumei de 987.134 lei către partea civilă Spitalul județean Brașov,

respectiv a sumei de 1.172.793 lei către partea civilă Spitalul de Psihiatrie

și Neurologie Brașov, cu dobânda legală.

A dispus confiscarea de la fiecare

din cei doi inculpați a bâtelor folosite la săvârșirea infracțiunii, conform art.

118 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 1 aprilie 1998,

inculpatul T.G., cioban la oile inculpatului M.V., pășunea oile într-un loc

situat pe raza satului Dăișoara, iar partea vătămată P.A. și martorii R.I. și C.

i-au reproșat că terenul aparține colectivității din localitate și i-au

solicitat să le încredințeze câteva oi drept garanție a reparării de către

proprietar a pagubei.

Inculpatul a refuzat, a părăsit

turma și s-a dus la locuința coinculpatului M.V. pentru a-l încunoștiința de

eveniment.

Pe fondul unor neînțelegeri mai

vechi cu partea vătămată, inculpatul M.V. și-a luat bâta ciobănească și însoțit

de inculpatul T.G. și martora T.M. s-a îndreptat înspre locul cu pricina. La

circa un km distanță de sat cei trei au întâlnit grupul părții vătămate care

mâna oile înspre sat. Inculpații s-au dus direct la partea vătămată și au

început s-o lovească cu bâtele la cap și peste corp. În final, inculpații au

lăsat-o pe partea vătămată plină de sânge căzută la pământ și au plecat cu

turma înspre sat.

În urma agresiunii, partea vătămată P.A.

a suferit un politraumatism care a necesitat pentru vindecare 50 zile de

îngrijiri medicale, leziunea de la nivelul capului punându-i viața în

primejdie, rămânând cu o infirmitate definitivă prin lipsa substanței osoase la

nivelul calotei craniene.

Împotriva hotărârii au declarat apel

inculpații care au solicitat desființarea ei și în principal achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., cu referire la art. 44 C. pen., iar în subsidiar reținerea circumstanței

legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 53 lit. b) C. pen.

Prin decizia nr. 738/P/AP din 18

octombrie 2002, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Brașov apelurile

au fost admise și sentința desființată.

Rejudecând cauza, Curtea i-a achitat

pe inculpați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

e) C. proc. pen.

Au fost respinse acțiunile civile

promovate de părțile civile P.A., Spitalul județean Brașov și Spitalul de

Psihiatrie-Neurologie Brașov.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pe motiv că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, pronunțând achitarea

inculpaților pe considerentul că au comis fapta dedusă judecății în legitimă

apărare.

La termenul de astăzi reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a cerut să se ia act că își

modifică recursul în sensul casării hotărârilor și restituirii cauzei la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, competent potrivit dispozițiilor art. 209

alin. (4) C. proc. pen., să efectueze urmărirea penală pentru tentativă la

infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin.

(1) C. pen.

Examinând hotărârile atacate în

raport cu motivul invocat oral, Curtea constată în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

În esență, rezultă că Judecătoria

Rupea a fost sesizată prin Rechizitoriul nr. 397/ P din 4 ianuarie 1999 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea cu judecarea inculpaților M.V. și T.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.

pen.

Prin sentința penală nr. 62 din 17

aprilie 2000, Judecătoria Rupea a schimbat în baza art. 334 C. proc. pen.,

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., în

tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și

în conformitate cu art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și-a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov.

La rândul său Tribunalul Brașov

considerând că hotărârea de declinare a competenței este lovită de nulitate

absolută, s-a declarat necompetent și constatând ivit conflictul negativ de

competență a sesizat instanța superioară comună Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 221 din 1 noiembrie

2000, Curtea de Apel Brașov a stabilit că instanța competentă să judece cauza

este Judecătoria Rupea, hotărârea acesteia prin care s-a schimbat încadrarea

juridică fiind și ea desființată.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 1457

din 23 noiembrie 2000 la Judecătoria Rupea, instanță care prin sentința penală nr.

30/2001 din 5 martie 2001 a schimbat din nou încadrarea juridică în

infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov.

Tribunalul, privind cauza a

înregistrat-o sub nr. 732/2001 și după administrarea de probe a pronunțat

hotărârea de condamnare a inculpaților nr. 117 din 25 aprilie 2002, care face

obiectul recursului de față împreună cu decizia instanței de apel.

Ambele sentințe pronunțate de

Judecătoria Rupea sunt nelegale, fapt ce a dus la pronunțarea de către

Tribunalul Brașov a unei alte hotărâri nelegale.

Judecătoria Rupea sesizată cu

judecarea infracțiunii de vătămare corporală, constatând că fapta imputată

inculpaților este susceptibilă de a fi încadrată în art. 20, raportat la art. 174

C. pen., trebuia să se considere necompetentă a soluționa cauza, deoarece

potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., în cazul tentativei de omor

competența după materie aparține tribunalului.

Cum în această situație urmărirea

penală nu a fost efectuată așa cum cer dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc.

pen., de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

judecătoria nu-și putea declina competența în favoarea tribunalului, ci trebuia

să trimită dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Acest lucru se impunea ținând seama

de dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul

infracțiunii de omor, în speță tentativă de omor, urmărirea penală se

efectuează de parchetul de pe lângă tribunalul căruia îi revine competența

judecării cauzei în primă instanță și care este singurul competent să sesizeze

instanța prin rechizitoriu.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., urmează să admită recursul, să caseze decizia și sentința și să

restituie cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, competent să

efectueze urmărirea penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de partea civilă P.A. împotriva

deciziei penale nr. 232/ Ap din 18 octombrie 2002 a Curți de Apel Brașov,

privind pe inculpații M.V. și T.G.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 117 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov în

totalitate și restituie cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov,

competent potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., să efectueze urmărirea

penală pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 C. pen.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.