ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 343 din 19 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 80/107/2005, Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul C.I., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 9 ani, ce constituie termen de încercare, stabilindu-se, totodată ca, pe durata acestuia inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Prin aceeași sentință, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 5 noiembrie 2006 până la data de 5 aprilie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bâtei ciobănești de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea faptei.

Totodată instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Cluj, cu sediul in Cluj-Napoca, jud. Cluj precum și acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Alba, cu sediul in Alba lulia, jud. Alba și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean Cluj a sumei de 4.099,86 RON, cheltuieli de spitalizare, iar în favoarea Spitalului Județean de Urgență Alba a sumei de 320,14 lei RON, cu același titlu.

A constatat că partea civilă A.D. are gradul

II

de invaliditate, conform raportului de nouă expertiză efectuat în cauză de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca și avizat de Comisia de avizare și control din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca.

De asemenea, a admis în parte acțiunea civilă formulată de A.D. și pe cale de consecință: în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul C.I. la plata în favoarea acestei părți civile a sumelor de 10.000 lei RON, daune morale și 1284 lei RON despăgubiri materiale ( reprezentând cheltuieli de transport la unitățile medicale și contravaloarea rapoartelor de expertiză și alte cheltuieli aferente refacerii părții civile, precum și remunerarea persoanei care a lucrat ca cioban în locul părții vătămate).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul C.I. la plata în favoarea acestei părți civile a sumei de 11.900 lei RON (contravaloarea veniturilor părții civile pe 7 luni), cu titlul de despăgubiri eșalonate/an, începând cu anul incidentului, precum și în continuare până la încetarea stării de nevoie.

S-a mai dispus aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 1 noiembrie 2005, în jurul orelor 18,30, partea vătămată A.D. s-a deplasat la domiciliul inculpatului C.I., care era împreună cu fratele său C.I. întâlnindu-se cu aceștia la poarta imobilului inculpatului. Partea vătămată i-a relatat inculpatului că sluga care era angajată la oile inculpatului, numitul J.I., a luat 3 oi din turma părții vătămate, motiv pentru care l-a anunțat că va merge să le recupereze în acea seară. Inculpatul, pe un ton aprins, i-a spus părții vătămate să nu se ducă la stână, întrucât cele 3 oi erau amestecate printre oile inculpatului, discuție în urma căreia, atât fratele inculpatului cât și partea vătămată au plecat înspre casele lor. Ajuns în domiciliul său, fratele inculpatului a încercat, din nou telefonic, să-l determine pe partea vătămată să renunțe la a se duce la stână, dar a fost refuzat.

Partea vătămată împreună cu martorii P.M. și G.I. s-a deplasat la stâna inculpatului în jurul orelor 19,30, trecând înainte pe la stâna unde se afla martorul M.I., căruia i-a cerut o lanternă.

Ajungând apoi la stâna inculpatului și neavând asupra lor nici o lanternă sau altă sursă de lumină și nefiind luminat nici țarcul de oi, i-au solicitat martorului J.I. să le deschidă țarcul pentru a-și identifica oile și a le recupera. Martorul J.I., fiindu-i teamă, a deschis țarcul și a intrat printre oi, alături de partea vătămată. Fiind întuneric, în timp ce erau aplecați asupra oilor, a ajuns la țarc și inculpatul, care l-a lovit pe partea vătămată în cap cu bâta ciobănească ce o avea asupra lui, neputându-se astfel explica motivul pentru care a fost lovit partea vătămată și nu martorul J. care era și el acolo.

S-a reținut de către prima instanță că, în mod cert, inculpatul a cunoscut cine era în țarcul oilor, câtă vreme fusese avertizat de partea vătămată că va merge și-și va recupera oile, cu atât mai mult cu cât chiar fratele inculpatului a relatat că a auzit (de la angajat) că în momentul în care l-a lovit pe partea vătămată, inculpatul i-a adresat următoarele cuvinte: "na, dacă ți-a trebuit oi".

Inculpatul, după ce l-a lovit, conștientizând că lovitura a fost puternică, l-a așezat în căruță și l-a trimis acasă, observând totodată că, în căruța cu care venise partea vătămată erau niște furci.

Prima instanță, constatând prezența părții vătămate cu încă doi martori pe terenul inculpatului având furci depozitate în căruță, Ie-a apreciat ca nefiind elemente apte pentru a caracteriza o amenințare sau un atac, constatând că partea vătămata și-a anunțat "vizita" la stână cu intenția de a-și recupera oile, țarcul fiindu-i deschis de sluga inculpatului și, anterior loviturii inculpatului, s-a aflat cu spatele la acesta, fără a-l amenința în vreun mod.

S-a apreciat că, nu au fost întrunite cerințele legitimei apărări așa cum s-a solicitat de către inculpat, întrucât deși dorința inculpatului de a-și apăra oile a fost întemeiată, nu a fost justificat modul în care a înțeles să ia atitudine, în lipsa atacului din partea părții vătămate.

Însă, Tribunalul Alba, având în vedere sinceritatea acestuia pe parcursul procesului penal, nivelul de educație limitată, 6 clase, ocupația lui (cioban) modul în care își ducea traiul, precum și disponibilitatea acestuia de a recupera prejudiciul (f. 41, dosar instanță), a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

S-au avut în vedere în acest sens și raporturile apropiate între părți, respectiv că fratele inculpatului era finul părții vătămate, dar și împrejurarea că în

cauză au fost efectuate următoarele rapoarte de expertiză medico-legală: cel întocmit sub nr. 2722/II/A/36 la data de 19 octombrie 2006 de Institutul de Medicina Legală Alba în care s-a relevat că partea civilă a prezentat sechele morfo-funcționale grave care i-au redus capacitatea de muncă, fiind încadrabil în gradul

I

de invaliditate (capacitate de muncă pierdută); precum și raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, raport avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul IML Cluj-Napoca care a conchis că partea civilă se încadrează în gradul

II

de invaliditate.

Prima instanță a apreciat că în drept, fapta inculpatului C.I. de a-i aplica părții vătămate A.D. o lovitură în cap cu o bâtă ciobănească, cauzându-i leziuni grave ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

De asemenea, instanța a avut în vedere declarația martorului M.I., care a supravegheat oile după incident și până la vânzarea acestora și care a știut numărul real al ovinelor (167 oi din care 100 erau ale părții civile și restul de 67 ale sătenilor) și nu actul care dovedea numărul de ovine înscrise la registrul agricol, apreciind astfel că partea civilă ar fi putut obține pe an, cu oile sătenilor, suma de 11.900 lei RON (reprezentând brânză, lapte, lână, miel) pentru perioada februarie-octombrie, stabilind ca această sumă să o suporte inculpatul în fiecare an, cu titlul de despăgubiri civile eșalonate.

Totodată, Tribunalul Alba a constatat, totalizând cheltuielile efectuate de partea civilă cu transportul la spital, internările, tratamentele de recuperare, medicamente că acestea se ridică la suma de 1284 RON (incluzând suma reprezentând contravaloarea raportului de expertiză reținând că acestea au fost dovedite cu martorii M.M. (fila 76 dosar fond), V.S. și M.V. și că inculpatul s-a arătat de acord să plătească suma de 10 milioane ROL, incluzând atât despăgubirile materiale și morale. A mai apreciat că, în mod cert, partea civilă a suferit un prejudiciu moral, internarea repetată a părții civile, conștiința de a fi bolnav, de a-și fi pierdut capacitatea de muncă fiind tot atâtea elemente care au conturat prejudiciul moral-care trebuia reparat, iar suma de 10.000 lei (100

milioane lei ROL) s-a considerat a fi suficientă pentru repararea prejudiciului

moral.

Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat, în termen legal,

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul și partea civilă.

Parchetul a criticat hotărârea atacată susținând că s-au reținut în mod

greșit circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului acesta neachitând prejudiciul cauzat, că nu s-a aplicat pedeapsa accesorie și complementară, nefiind reținute dispozițiile art. 13 C. pen., că nu s-a suspendat pedeapsa

accesorie, iar la aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

nu s-a ținut seama de persoana condamnatului.

Apelantul inculpat a criticat hotărârea atacată susținând că a săvârșit

infracțiunea în condițiile legitimei apărări prev. de art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen.

, susținând că inculpatul, instinctual, pe întuneric, la ridicarea bruscă a

inculpatului, a reacționat fiindu-i teamă și a lovit victima cu bâta care o avea

asupra sa. A susținut că atacul a fost realizat de victimă prin pătrunderea pe

proprietatea inculpatului și prin luarea celor trei oi, care nu-i aparțineau. A

mai solicitat, ca urmare a achitării sale, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., înlăturarea dispozițiilor care au vizat obligarea inculpatului la plata de

despăgubiri civile.

În motivarea apelului, partea civilă a criticat hotărârea atacată atât sub

aspectul laturii penale și civile solicitând instanței condamnarea inculpatului

la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în regim de privare de

libertate , precum și acordarea despăgubirilor civile în cuantumul solicitat.

Curtea de Apel Alba, secția penală, prin decizia penală nr. 28/A din 13

martie 2008, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 343 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba, pe care a casat-o în parte, numai pe latură penală și numai cu privire la aplicarea pedepselor

complementare și accesorii, precum și a legii mai favorabile și rejudecând: în

baza art. 64, art. 65, art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile civile prev.

de art. 64 lit. a)-c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Prin aceeași decizie instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 13 C. pen.

, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Instanța de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile

declarate de partea civilă A.D. și de inculpatul C.I. , obligându-i totodată, pe aceștia să pățească sumele de câte 60 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că

prima instanță a administrat probele necesare soluționării laturii penale, dar și a laturii civile a cauzei, reținând corect starea de fapt, rezultând în esență că în urma loviturii aplicate de inculpat în seara zilei de 1 noiembrie 2005, cu o bâtă ciobănească de esență de corn părții vătămate, aceasta a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreaptă, leziuni care i-au pus în primejdie viața, salvarea victimei datorându-se intervenției neuro-chirurgicale efectuate în timp util. De asemenea, s-a mai reținut că partea civilă A.D. a fost încadrat în gradul

II

de handicap, potrivit raportului de nouă expertiză a Institutului de Medicină Legală Cluj Napoca (f. 195), iar invaliditatea având termen de revizuire la 12 luni.

Instanța de apel a constatat că sunt întemeiate numai parte din motivele de apel formulate și susținute de parchet, respectiv: cel privind neaplicarea pedepsei complementare, întrucât, în mod greșit, nu s-a aplicat pedeapsa complementară, deși condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen. erau îndeplinite; cele cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii și de asemenea, cu privire la împrejurarea că nu a fost suspendată această pedeapsă, deoarece pedeapsa accesorie se impunea a fi aplicată atunci când s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., iar în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.; cel prin care s-a criticat împrejurarea că instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 13 C. pen., deoarece numai ca urmare a aplicării modificărilor art. I pct. 30 din Legea nr. 278/2006 era posibilă aplicarea "mitior lex" și suspendarea sub supraveghere în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

S-a apreciat ca fiind netemeinice criticile parchetului privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante și individualizarea judiciară greșită a pedepselor, întrucât corect, s-a reținut că lipsa antecedentelor penale, modul de trai modest, fiind cioban, nivelul redus de instrucție și educație, precum și disponibilitatea de a recupera prejudiciul pot constitui circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel Alba lulia a reținut că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei constituie o modalitate de control și de presiune a inculpatului, precum și de protejare a victimei, urmând ca în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile, să fie revocată suspendarea.

Totodată, instanța de apel a mai constatat că, prin reținerea de circumstanțe atenuante s-a realizat o judicioasă și adecvată individualizare judiciară a pedepsei, fiind îndeplinită atât funcția de blam, cât și cea de prevenție a pedepsei, asigurându-se o echitabilă și eficientă proporție între faptă și rezultatul produs.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat motivul de

apel formulat de inculpat, ca nefondat, reținând că victima a pătruns pe

poartă în stână, cu acordul martorului J.I., iar inculpatul a acționat

după acest moment, din exteriorul gardului, printr-o lovitură surprinzătoare a

victimei, fără o prealabilă discuție cu aceasta, deci în absența unui atac

material,direct și injust îndreptat împotriva inculpatului. S-a conchis în sensul

că dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. nu au incidență în cauză, deoarece

nu s-a probat o temere care a depășit limitele unei apărări proporționale, câtă

vreme nu s-a produs un atac asupra inculpatului.

Totodată, s-a mai constatat de Curtea de Apel Alba Iulia că nici

motivele de apel formulate de partea civilă A.D. nu pot fi primite, în

cauză, neimpundu-se o majorare a pedepsei sau o schimbare a modalității

de executare a acesteia, iar sub aspect civil, s-a apreciat că până la acel

stadiu procesual despăgubirile acordate ofereau o satisfacție rezonabilă părții

civile, fiind posibilă, funcție de evoluția stării de sănătate a victimei, o majorare a acestor despăgubiri.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales, a

invocat drept motiv de casare dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

și a solicitat. În esență, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri

și, pe fond, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 44

alin. (21) și (3) C. pen., constatându-se că acesta s-a aflat în legitimă apărare

atunci când a lovit partea vătămată. Cu privire la soluționarea laturii civile, a arătat că se impune a fi respinse pretențiile civile formulate de părțile civile, inculpatul urmând a fi obligat cel mult la pata sumei de 4000 lei în favoarea părții civile A.D., reprezentând cheltuielile de spitalizare, în măsura

în care acestea au fost dovedite.

Recursul formulat de inculpat este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs

invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.

, constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste

aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de

acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, se mai constată că ambele instanțe au reținut corect

situația de fapt, în baza probatoriilor administrate, potrivit căreia în seara zilei de 1 noiembrie 2005, în jurul orelor 19,30 partea vătămată A.D.

, însoțit de martorii P.M. și G.I.A., s-a deplasat la stâna de oi a inculpatului cu intenția de a-și recupera trei oi luate

de martorul J.I., a pătruns împreună cu acesta din urmă pe o poartă

a gardului de lemn care împrejmuia stâna, dar nu a reușit să identifice oile deoarece a fost lovit de inculpat, peste gardul înalt de 1,20 m, în zona capului, cu o bâtă ciobănească de esență tare. Urmare loviturii primite, victima a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, cu înfundare parietal dreaptă, leziuni care i-au pus în pericol viața și au necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de nouă expertiză medico legală întocmit la 18 iunie 2007 de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca), salvarea victimei datorându-se intervenției chirurgicale prompte, profesioniste și eficace a medicilor neurochirurgi.

Deși inculpatul C.I., în fața instanțelor anterioare, a susținut constant că a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, în stare de legitimă apărare, în speță, în mod corect ambele instanțe au constatat că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., nefiind îndeplinită condiția preexistentei unui atac material, direct și injust din partea părții vătămate împotriva inculpatului, de natură a pune în pericol grav persoana acestuia. Acest fapt a rezultat în mod indubitabil și din modul în care a pătruns partea vătămată în stână, împrejurarea că odată sosit acolo, părții vătămate nu i s-a refuzat accesul în țarcul de oi, acesta intrând pe poartă cu acordul și împreună cu cel ce avea în pază oile, martorul J.I., cu intenția de a-și recupera oile.

Prin urmare, motivul de recurs prin care inculpatul a susținut că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare este nefondat, deoarece, în fapt, după ce partea vătămată a intrat în stâna de oi, fiind însoțit de martorul J.I., victima a fost lovită de inculpat prin surprindere, afirmația inculpatului "no ți-o trebuit oi", evidențiind faptul că rezoluția infracțională a inculpatului fusese luată chiar din momentul când a fost anunțat de partea vătămată că urmează să vină la stână pentru a-și identifica și recupera cele trei oi, care îi aparțineau, dar și faptul că acesta știa și cunoștea persoana celui pe care îl agresa.

Așadar nu se poate reține afirmația inculpatului că a fost luat prin surprindere când o persoană necunoscută, la adăpostul întunericului, s-a strecurat în stâna de oi, proprietatea sa și a reacționat violent de teama de a nu fi lovit la rândul său, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că partea vătămată îl anunțase pe inculpat de iminența venirii sale la stână, precum și scopul acestei „vizite".

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține că fapta inculpatului, în mod corect, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., susținerile anterioare fiind lipsite de orice suport probator, iar motivul de recurs vizând achitarea nu poate fi primit.

Dealtfel, în motivarea recursului său, inculpatul a invocat, pe latură civilă, respingerea tuturor pretențiilor civile și obligarea cel mult a inculpatului la plata sumei de 4000 lei către partea civilă A.D., reprezentând cheltuielile de spitalizare.

Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât instanța de fond a apreciat, în mod justificat și în urma probatoriului

administrat ( înscrisuri medicale și declarațiile martorilor M.I.,

M.M., V.S. și M.V.) că sumele la care a fost

obligat inculpatul, cu titlul de despăgubiri civile (daune materiale, dar și

daune morale) oferă o satisfacție rezonabilă părții civile, fiind posibilă, funcție

de evoluția stării de sănătate a victimei, o majorare a acestor despăgubiri,

întrucât, în mod cert, partea civilă a suferit atât fizic cât și moral

stabilindu-i-se gradul

II

de handicap, iar internările repetate ale acesteia,

conștiința de a fi bolnav, de a-și fi pierdut capacitatea de muncă constituie tot atâtea elemente care conturează suferința pricinuită de inculpat, în raport de

care se constată că, s-a acordat o justă compensare.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, in conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 13 martie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.

împotriva deciziei penale nr. 28/A din 13 martie 2008 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.