ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1853/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204 din 15 iunie 2007, Tribunalul Târgu Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.A.

la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Totodată, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen. și anume acela de 8 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, stabilit de instanță, în temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 86

3

alin. (4) C. pen., a fost desemnat S.P. de pe lângă Tribunalul Mureș, ca serviciu de supraveghere a executării obligațiilor stabilite.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M., asistată de mama acesteia M.A.G.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M.M. suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată s-a dispus a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că, în seara zilei de 8 noiembrie 2003, partea vătămată a mers împreună cu martorul R.M. la barul din incinta Ștrandului din comuna Ideciu de Jos unde se organiza discotecă; la ora 20,45 aceasta a ieșit împreună cu numitul R.M. pentru a merge la toaletă, întâlnindu-se cu inculpatul. Acesta l-a îndepărtat pe martorul R.D., amenințându-l și a obligat-o pe partea vătămată, prin amenințări și constrângere fizică, să intre într-o cabină de schimb, unde a întreținut cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia, raporturi sexuale.

Ulterior, partea vătămată a povestit persoanelor cu care era la discotecă (martorii R.D., R.M. și K.R.) că fusese violată de inculpat, părinții aflând despre acest incident după câteva zile.

Starea de fapt a fost reținută în baza procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, de cercetare la locul faptei, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor R.M., R.D., K.R., T.A., T.C.V., P.C.V., M.M., M.I.R., M.S.A., P.D.N. și M.I.R., referatul de evaluare a inculpatului, raportul psihologic și caracterizarea inculpatului, apreciindu-se că declarația părții vătămate s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, martorii arătând că partea vătămată a stat neobișnuit de mult la toaletă, iar când s-a întors plângea, lenjeria sa intimă fiind găsită la locul săvârșirii faptei, iar în certificatul medico-legal nr. 3721 din 18 noiembrie 2003 menționându-se că partea vătămată prezenta deflorare ce s-a putut produce în urmă cu 10 - 12 zile.

Referitor la apărarea inculpatului prin care s-a încercat a se dovedi că deflorarea indicată în certificatul medico-legal fusese produsă anterior zilei de 8 noiembrie 2003, instanța a reținut că acest aspect nu a fost dovedit, declarațiile martorilor T.C.V. și P.C.V. nedemonstrând întreținerea de raporturi sexuale între partea vătămată și prietenul ei, numitul P., care nu a putut fi identificat.

Apărările inculpatului prin care s-a susținut că partea vătămată obișnuia să aibă raporturi sexuale cu orice persoană, că în seara de 8 noiembrie 2003 nu a plecat imediat de la discotecă și că obișnuia să formuleze plângeri împotriva a diferite persoane pentru săvârșirea infracțiunii de viol, au fost înlăturate de instanță, reținându-se că probele administrate au dovedit deflorarea părții vătămate în preajma zilei de 8 noiembrie 2003, starea ulterioară a victimei fiind anormală (plângea, se temea de inculpat) aceasta beneficiind de consiliere psihologică și având anterior un conflict cu inculpatul, probele administrate nedovedind existența consimțământului părții vătămate pentru a întreține raporturi sexuale cu inculpatul, acesta având loc prin constrângere, ceea ce a determinat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridică a infracțiunii în dispozițiile art. 198 C. pen. și reținerea, în sarcina inculpatului a infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale (condamnarea anterioară fiind dispusă pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității și neatrăgând reținerea stării de recidivă), dar și circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (comportamentul corespunzător ulterior săvârșirii faptei, inexistența condamnărilor pentru acest gen de fapte, faptul că inculpatul nu a fost cercetat penal sau sancționat contravențional în perioada 1991 - 2006, precum și aspectele relevate de referatul de evaluare).

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanțele atenuante reținute, instanța de fond a apreciat că scopurile pedepselor, prevăzute de art. 52 C. pen., pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului fiind ridicate (astfel după cum rezultă din referatul de evaluare) motivat de lipsa manifestărilor violente anterioare, suportul material și moral al familiei, implicarea în activități lucrative și percepția pozitivă a reprezentanților locali asupra comportamentului inculpatului.

Relativ la latura civilă, apreciindu-se că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (întreținerea de raporturi sexuale fără consimțământul părții vătămate, prin folosirea de violențe), prejudiciul moral constând în suferințele cauzate părții vătămate prin fapta ilicită comisă, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului, reținându-se, totodată că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, instanța a apreciat cererea ca întemeiată, prejudiciul fiind nepatrimonial, compensațiile bănești urmând a atenua suferințele morale ale părții vătămate, cererea fiind admisă în parte, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit prin raportare la importanța și gravitatea prejudiciului moral și la criteriul echității.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal inculpatul, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 15/ A din 22 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpat; a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar a reținut că probele administrate au dovedit fără putință de tăgadă săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, rezultând în mod indubitabil că voința părții vătămate a fost înfrântă prin comportamentul violent al inculpatului, fapta fiind dovedită și prin concluziile certificatului medico-legal nr. 3721 din 18 noiembrie 2003; referitor la modul de individualizare a pedepselor s-a arătat că hotărârea instanței este legală și temeinică și sub acest aspect, fiind respectate dispozițiile art. 74, 72 și 52 C. pen., instanța de apel neavând posibilitatea de a cenzura modul de individualizare a pedepsei în absența uzitării de dreptul de a formula apel de către parchet și partea vătămată.

S-a menționat, totodată, că pentru respectarea art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. instanța de apel a depus diligențe pentru audierea inculpatului pentru garantarea dreptului său la un proces echitabil, dar aceasta nu a putut fi realizată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârile anterior pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 11 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în cea prevăzută de art. 198 C. pen., sau reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Analizând hotărârea recurată, în baza materialului de la dosar sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în temeiul art. 385

9

alin. (3) și (4) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., se va observa că starea de fapt a fost corect stabilită de către instanțe, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost condamnat, fiind probată fără putință de tăgadă prin probele legal administrate, în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, care conduc la concluzia indubitabilă că în seara de 8 noiembrie 2003 inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată M.M., împotriva voinței acesteia, care a fost anihilată prin folosirea unui comportament violent de către inculpat.

Se va observa, totodată, că solicitarea inculpatului în sensul achitării în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost formulată și în fața instanței de apel, aceasta pronunțându-se motivat asupra acestui aspect.

În legătură cu motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 11 C. proc. pen., se va aprecia această critică drept nefondată, instanța de fond analizând în mod corect și complet ansamblul probelor administrate, dând o corectă și întemeiată motivare încadrării juridice dată faptei inculpatului, respingând motivat cererea de schimbare a încadrării juridice și reținând în cauză incidența dispozițiilor art. 197 C. pen., constrângerea fizică și psihică a părții vătămate în vârstă de 12 ani în scopul determinării acesteia să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul rezultând în mod cert din probele administrate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat în subsidiar, se va observa că acesta nu poate fi reținut, instanța de fond realizând o legală individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub cel al modalității de executare, dându-se o suficientă eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute și respectându-se atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cât și normele relative la scopul și funcțiile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele ce preced recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 15/ A din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.