ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 559 de la 23 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din data de 6 iulie 2007, până la rămânerea definitivă a sentinței, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către părțile civile, după cum urmează: 868,35 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, 4.000 lei daune morale către partea civilă D.l.T., reprezentând contravaloarea suferinței fizice și psihice provocate de fapta inculpatului. Au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretențiilor părții civile D. l.T., de acordare a altor despăgubiri civile, fiind obligat inculpatul la 280 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în baza probelor administrate în cauză, următoarea situație: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 459/P/2007a fost trimis în judecată inculpatul O.V., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. proc. pen. S-a reținut în rechizitoriu că, inculpatul, în data de 10 iunie 2007, cu un cuțit l-a înjunghiat pe partea vătămată D.l.T., căruia i-a provocat o plagă în regiunea abdominală, care i-a pus viața în primejdie. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului, expertiză medico-legală privind leziunea părții vătămate au fost luate declarații părții vătămate D. l.T., inculpatului O.V., au fost audiați martorii N.E., P.A., I.G., T.C., B.N.

și O.M.R. În faza de cercetare judecătorească s-au depus la dosar acte, au fost luate declarații părții vătămate D.l.T., inculpatului O.V., au fost reaudiați martorii din acte P.A., N.E., T.C., B.N., I.G., O.M.R., s-a luat un supliment de declarație inculpatului O.V., partea vătămată și-a majorat pretențiile privind constituirea de parte civilă, s-a depus adresa de constituire de parte civilă de către Spitalul Județean de Urgență Ploiești și, de asemenea, la data de 6 iulie 2007 s-a dispus de către Tribunalul Prahova luarea măsurii obligatorii de a nu părăsi țara, de la data de 10 iulie 2007, până la soluționarea cauzei în fond. Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut, în fapt, că în ziua de 10 iunie 2007, în jurul orei 10,00, inculpatul era acasă cu fiul său O.M.R., care dormea.

Partea vătămată a venit la acesta pentru a-i cere un CD și a ciocănit la o fereastră. Inculpatul l-a văzut și pentru motivele sus-arătate, nu i-a răspuns. De la fereastră, partea vătămată s-a dus la ușă și a ciocănit insistent. Inculpatul, iritat de perseverența părții vătămate, s-a dus la ușă și i-a spus că fiul său nu este acasă. Partea vătămată l-a făcut mincinos, expresie care l-a supărat pe inculpat, dată fiind diferența mare de vârstă dintre ei și i-a cerut să plece de la ușa lui, împingându-l. Partea vătămată a fost insistentă și a ripostat la fel, aceștia îmbrâncindu-se reciproc, împrejurare în care partea vătămată l-a și lovit cu pumnul în cap pe inculpat. Această atitudine necuviincioasă l-a iritat și mai mult pe inculpat, care s-a dus în bucătărie, de unde a luat un cuțit și, revenind la ușă, l-a înțepat în abdomen pe partea vătămată, apoi a intrat în apartament și a încuiat ușa.

Partea vătămată a ieșit din bloc, a întâlnit femeia de serviciu P. A., care discuta cu N.E. Acesta și-a ridicat bluza și Ie-a arătat plaga abdominală, afirmând că „a fost tăiat de O.” și cerându-le ajutor, a fost îndrumat la Postul de poliție, care era la o distanță de cea. 100 de metri. Partea vătămată a plecat în această direcție, pe drum întâlnindu-i pe I.G. și T.C., cărora Ie-a spus același lucru. Sosind la poliție și sesizând fapta, a fost solicitată o salvare care a venit și a ridicat pe partea vătămată, pe care a transportat-o la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde a rămas internată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere în fosa iliacă stângă, cu eviscerație și șoc hemoragie”, fiind supus unei intervenții chirurgicale de urgență.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că D.l.T. a suferit o „plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stângă cu secțiunea arterei jejunale, hemoragie masivă și plagă transfixiantă jejunală.” Aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, posibil cuțit, pot data din 10 iunie 2007, necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața persoanei vătămate. Cu toate că inițial, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, ulterior, acesta a revenit asupra declarației și a recunoscut săvârșirea faptei.

De asemenea, în faza de cercetare judecătorească, acesta și-a menținut declarația, iar afirmația că nu consideră că a pus în primejdie viața părții vătămate, nu a fost reținută de către instanță, fiind infirmată de actele și lucrările dosarului, de concluziile raportului de expertiză medico-legală care a precizat în mod indubitabil că viața părții vătămate D.l.T. a fost pusă în primejdie ca urmare a acțiunii de înjunghiere, a inculpatului. În raport cu aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, fapta din 10 iunie 2007, la pedeapsa închisorii.

Întrucât din circumstanțele producerii incidentului a rezultat provocarea inculpatului, ca urmare a acțiunilor părții vătămate la adresa sa, s-a reținut la încadrarea juridică a faptei circumstanța atenuantă a stării de provocare în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei și s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru acest gen de infracțiuni, conform art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei s-a apreciat că sumele acordate sunt de natură a acoperi prejudiciul material cauzat părții civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești și prejudiciul moral cauzat părții civile D.l.T.

De asemenea, s-a mai apreciat că inculpatul nu a făcut dovada altor cheltuieli solicitate în vederea vindecării, iar pe de altă parte, cuantumul în care au fost acordate daunele morale de către instanță este justificat, în condițiile în care partea vătămată l-a provocat pe inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Acesta a învederat că instanța nu a ținut cont de circumstanțele sale reale și personale, dar nici de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, aceasta nefăcând o aplicare deplină a prevederilor art. 76 C. pen.

În fapt, fapta a fost săvârșită în circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că aceasta a fost săvârșită prin prisma atitudinii și actelor materiale săvârșite de către partea vătămată (injurii și acte materiale de lovire), fapte ce au generat din partea inculpatului actul material ce a făcut obiectul trimiterii acestuia în judecată pentru art. 174 C. pen. Astfel, așa cum s-a făcut dovada, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, inculpatul este o persoană care este cunoscută în societate ca un om deosebit, liniștit, ce nu a mai creat niciun fel de probleme comunității în care trăiește. Instanța de fond nu a ținut cont de starea precară de sănătate a inculpatului, fapt dovedit cu mai multe seturi de acte medicale, iar inculpatul a apreciat că privarea sa de libertate pe o perioadă, atât de îndelungată nu poate decât să-i agraveze starea de sănătate.

Inculpatul a înțeles, a recunoscut și a regretat fapta săvârșită, astfel că a apreciat că instanța de control judiciar poate arăta clemență față de acesta, prin redozarea pedepsei aplicate. Așa cum s-a învederat și în fața Tribunalului Prahova, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece, ținând cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, atitudinea sa în timpul cercetării penale, cât și în timpul judecății, astfel încât doar pronunțarea unei condamnări constituie pentru inculpat un avertisment cu o conotație deosebită asupra acestuia, conștientizând faptul că pe viitor acesta să nu mai săvârșească vreo faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, inculpatul a înțeles să suporte daunele solicitate de partea vătămată, chiar dacă acesta din urmă a prezentat și a urmărit doar latura pecuniară a cauzei. Drept urmare a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale nr. 559 de la 23 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova și darea unei noi hotărâri, în conformitate cu cele învederate. Prin decizia penală nr. 3 de la 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4093/105/2007, a fost admis apelul declarat de inculpatul O.V., împotriva sentinței penale nr. 559 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost desființată în parte, în latură penală, sentința apelantă și în consecință: A fost redusă pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86 2 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul Prahova; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 86 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O. V. obligația de a nu intra în legătură cu persoana vătămată D. I.T. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. , privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori a obligației stabilite de instanță. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 1 alin. (4) C. pen., raportat la art. 81 alin. (5) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelul este fondat și sub alte aspecte decât cele solicitate de inculpat. Astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect stabilite de prima instanță de judecată, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarația de recunoaștere a faptei de către inculpat.

În ceea ce privește însă pedeapsa aplicată acestuia, curtea de apel a constatat că prima instanță a făcut o individualizare excesiv de drastică, atât a cuantumului pedepsei, cât și a modalității sale de executare. În acest sens, s-a reținut că inculpatul O.V. este o persoană pensionată pentru pierderea capacității de muncă, fost miner de profesie, în prezent suferind de mai multe afecțiuni, după cum a rezultat din actele medicale depuse la dosarul cauzei, precum sindrom bronșic post T.B.C., B.P.O.C. cu acutizări repetate și mai ales tulburare mixtă depresiv anxioasă cu atacuri de panică. Deși conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză la momentul comiterii faptei, inculpatul O.V.

a avut discernământul păstrat, este evident că afecțiunile psihice pe care le are acesta, afecțiuni care îl fac pe respectivul să fie caracterizat de o instabilitate emoțională și să devină mult mai vulnerabil la diverși stimuli negativi, au avut rolul lor în acțiunea de tip agresiv-impulsiv ce l-a avut ca victimă pe partea vătămată D.l.T. Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul urmează tratament medicamentos de specialitate, aflându-se în evidența doctorului C.M. la Spitalul Orășenesc Băicoi. Din declarațiile martorilor audiați în cauză la instanța de fond, dar și din actele depuse la dosar (caracterizări ale unor persoane care îl cunosc pe inculpat), a reieșit că, deși numitul O.V.

a mai avut probleme cu Poliția, în sensul că a dat foc unor lucruri din gospodăria personală, acesta este un om pașnic în relațiile cu vecinii, cu foștii colegi de serviciu și cu rudele, fiind o persoană cinstită și corectă, muncitoare, aflându-se în relații bune cu cunoscuții săi și nefiind scandalagiu. Inculpatul care nu posedă antecedente penale, deși cercetat pentru o infracțiune a fost urmărit penal și judecat în stare de libertate, față de acesta luându-se numai măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și ulterior țara. Chiar și în aceste condiții, acesta a dat dovadă de responsabilitate, prezentându-se de fiecare dată la citațiile organelor judiciare.

De asemenea, fapta comisă de acesta se află situată, datorită contextului în care a fost comisă, la granița dintre tentativă de omor și vătămare corporală gravă, aflându-se, totuși, raportat la considerentele ce au fost avute în vedere de instanța de fond, pe care curtea de apel și Ie-a însușit, în categoria infracțiunilor contra vieții.

Raportat la toate aceste considerente, dar și la dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., potrivit căruia la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ala Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, curtea de apel a apreciat, pe de-o parte că s-a impus reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, iar, pe de altă parte că inculpatul poate fi reeducat și fără executarea efectivă a pedepsei și că acesta nu va mai săvârși infracțiuni, întrucât simpla condamnare constituie un avertisment pentru acesta.

Având în vedere că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei respective sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86 2 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval ales de instanță de 3 ani. Curtea de apel a mai constatat că în mod greșit prima instanță a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și ca pedeapsă complementară aceleași drepturi, corect fiind, în baza jurisprudenței C.E.D.O. (a se vedea spre exemplu cauza H. contra Marii Britanii), dar și în temeiul deciziei LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, să îi fie interzise numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.

La această concluzie s-a ajuns și avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și pedeapsa infractorului. În altă ordine de idei, instanța de fon, în mod corect asupra laturii civile a cauzei, bazându-se strict pe probatoriul administrat și făcând o cuantificare corectă a prejudiciului moral cauzat părții civile D.M.T. prin fapta săvârșită de inculpat. Față de cele reținute, curtea de apel, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul O. V., a desființat, în parte, în latură penală, sentința apelată și în consecință a redus pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.V. pentru săvârșire infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86 2 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul Prahova; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O.V. obligația de a nu intra în legătură cu persoana vătămată D.l.T. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori a obligației stabilite de instanță. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 1 alin. (4) C. pen., raportat la art. 81 alin. (5) C. pen., în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a făcut referire la dispozițiile art. 72 C. pen., arătând că este de principiu stabilit că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de cuantumul adecvat al acestuia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datorită asigurării unui real echilibru între gravitarea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de-o parte și durata sancțiunii, natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte.

Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile generale de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare, În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate a confirmat justețea soluției sub aspectul existenței faptei, vinovăției autorului, încadrării juridice a faptei, dar în egală măsură a pus în evidență caracterul inadecvat al pedepsei, pe care a apreciat-o prea ușoară ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., art. 76 C. pen.

Lipsa antecedentelor penale, stăruința în repararea prejudiciului cauzat prin activitatea sa infracțională și recunoașterea faptei comise, nu justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei, din cea privativă de libertate în suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Într-adevăr în concluziile formulate oral, reprezentantul parchetului a solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în sensul reducerii cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului etc. În acest sens, urmează a se observa că din eroare în concluziile procurorului s-a consemnat solicitarea de către acesta a menținerii stării de libertate, deși acesta a cerut reducerea cuantumului pedepsei, însă cu menținerea stării de privare de libertate.

Modul în care inculpatul a folosit cuțitul, cu o lovitură surprinzătoare, denotă o intenție, survenită fi și spontan, în aplicarea unei corecții părții vătămate vădit disproporționată față de amploarea relativ modestă a manifestării acesteia, percepută oricum eronat de inculpat. Parchetul a mai menționat că ne găsim în prezența unei lovituri exercitată cu forță cinetică mare, ceea ce atestă prin prisma urmărilor produse (plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stânga cu secțiunea arterei jejunale, hemoragie masivă și plagă transfixiantă Jejunală), un act de heteroagresiune care se impune a fi sancționat ca atare. Prin urmare, având în vedere motivele mai sus arătate, parchetul a considerat că modalitatea de executare a pedepsei, art. 86 1 C. pen., nu-și atinge scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și aplicarea unei pedepse inculpatului O.V. just individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. La termenul de astăzi, în dezbateri reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat a susținut oral motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecarea aplicarea unei pedepse just individualizată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., cu înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., deoarece instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă care nu este aptă să răspundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., față de modalitatea de săvârșire a tentativei la omor și anume prin lovirea victimei de două ori, cu mare intensitate și de la mică distanță, inculpatul fiind prietenul victimei. Concluziile apărătorului intimatului inculpat asupra recursului declarat de parchet, pozițiile reprezentantului parchetului din cuvântul în replică, precum și a intimatului inculpat, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar, în baza propriului examen a stabilit în mod judicios vinovăția inculpatului O.V. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului O.V., din ziua de 10 iunie 2007, de a lovi cu un cuțit partea civilă D.l.T., ca urmare a unei atitudini provocatoare a acesteia din urmă, prin agresarea verbală și fizică, ce i-a produs inculpatului o puternică tulburare în care a acționat în condițiile arătate, provocându-i părții civile o plagă înjunghiată abdominală, cu secțiune de organe interne, leziune care i-a pus viața în primejdie, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă la omor cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului O.V., de către instanța de apel, Înalta Curte apreciază că aceasta a făcut doar o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitor numai la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu, însă și la modalitatea de executare a acesteia.

Astfel, în stabilirea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare au fost avute în vedere gradul de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, respectiv comportamentul provocator al părții civile, ceea ce a condus la reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având drept consecință regimul sancționator statuat de art. 76 din același cod, ce impune reducerea sub minimul legal al pedepsei, dar și modalitatea efectivă în care a acționat inculpatul, prin lovirea cu un cuțit a părții civile, într-o zonă vitală, cea abdominală, producându-i o plagă cu secțiune de organe interne ce i-a pus viața în primejdie, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, în prezent este pensionar, ca urmare a pierderii capacității de muncă, a fost miner, nu are antecedente penale, suferă de mai multe afecțiuni și anume sindrom bronșic post T.B.C., B.P.O.C.

cu acutizări repetate și mai ales de tulburare mixtă depresiv anxioasă cu atacuri de panică, a avut discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, urmează un tratament medicamentos de specialitate, este o persoană cinstită, corectă, muncitoare așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la prima instanță și din caracterizările depuse. Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului O.V., de către instanța de apel, în cuantumul de 3 ani închisoare a fost judicios individualizată, printr-o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise în circumstanțele menționate, dar și cu profilul socio-moral al inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea executării pedepsei, Înalta Curte apreciază, însă că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a unei modalități de executare neprivative de libertate și anume suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece aceasta nu este în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Așadar, Înalta Curte, reexaminând, în contextul cauzei, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., are în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, care este determinată nu numai de gradul de pericol social concret, dar și de valoarea socială atinsă, care este una fundamentală și anume viața persoanei, de modalitatea în care acesta a acționat, în mod efectiv, prin lovirea cu un cuțit, în mod spontan, într-o zonă vitală și cu intensitate, acesta având reprezentarea unui rezultat letal, care deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care prezintă o instabilitate emoțională, așa cum rezultă din diagnosticile menționate în copia carnetului de sănătate și a copiei fișei de consultații medicale emisă de Cabinetul medical psihiatric, evidențiate la rubrica antecedente patologice din raportul medico-legal psihiatric întocmit de S.M.L.

Ploiești cu nr. 449 din 12 iunie 2007, aflat la dosar urmărire penală, respectiv „la 2 decembrie 2002, tulburare mixtă depresiv-anxioasă, la 12 martie 2003, tulburare depresivă cu manifestări hipocondriace, agravată psihogen, 19 decembrie 2006, tulburare depresivă cu elemente paranoide, 23 februarie 2007 agitație psihomotorie la o tulburare depresivă, 4 iunie 2007, tulburare afectiv-depresivă organică, tulburare mixtă depresiv-anxioasă, atacuri de panică, 4 aprilie 2007, tulburare afectiv-depresivă organică cu elemente paranoiace, la rubrica examen psihic se menționează „. anamnestic a mai avut probleme cu Poliția în urma cu câțiva ani, când a dat foc unor lucruri din gospodărie. Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că se impune ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.V.

să se execute prin privare de libertate, aceasta fiind singura în măsură să asigure, atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât și cel educativ al pedepsei, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. Astfel, chiar prin executarea în regim de detenție al pedepsei, acesta poate fi supus unor programe educaționale și psihologice, care să contribuie la modelarea personalității sale și conștientizarea într-o mai mare măsură a consecințelor antisociale a faptelor penale. În raport cu cele mai sus-menționate, Înalta Curte consideră critica invocată de parchet cu privire la greșita aplicare a modalității de executare a pedepsei, de către instanța de apel, ca fiind întemeiată și în consecință incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Astfel, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 4 , art. 86 2 , art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen., art. 86 4 C. pen., art. 359 C. proc. pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen. Înalta Curte va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 3 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul O.V. Se va casa decizia atacată, numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia.

Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 alin. ( 1) și (3) C. pen., art. 86 4 , art. 359 C. proc. pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen. Se va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, fiind date cu respectarea legii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 3 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul O.V. Casează decizia atacată, numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia. Înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 4 , art. 86 2 , art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen., art. 86 4 , art. 359 C. proc. pen., precum și art. 71 alin. ( 5) C. pen. Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.