ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 559 de la 23 octombrie 2007 a Tribunalului

Prahova, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.V., la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.,

i-au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara,

dispusă prin încheierea de ședință din data de 6 iulie 2007, până la rămânerea

definitivă a sentinței, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către

părțile civile, după cum urmează: 868,35 lei către partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Ploiești, 4.000 lei

daune morale către partea

civilă D.l.T., reprezentând contravaloarea

suferinței fizice și psihice provocate de fapta inculpatului.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretențiilor părții civile D.

l.T., de acordare a altor despăgubiri civile,

fiind obligat inculpatul la 280

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut, în baza

probelor administrate în

cauză, următoarea situație:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 459/P/2007a

fost trimis în judecată inculpatul O.V., pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut în rechizitoriu că, inculpatul, în data de 10 iunie 2007,

cu un cuțit l-a înjunghiat pe partea vătămată D.l.T., căruia i-a provocat o

plagă în regiunea abdominală, care i-a pus viața în primejdie.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe:

procesul-verbal de cercetare la fața locului, expertiză medico-legală

privind leziunea părții vătămate au fost luate

declarații părții vătămate D.

l.T., inculpatului O.V., au fost audiați

martorii N.E., P.A., I.G., T.C., B.N. și O.M.R.

În faza de cercetare judecătorească s-au depus la dosar acte, au fost

luate declarații părții vătămate D.l.T., inculpatului O.V., au fost reaudiați

martorii din acte P.A., N.E., T.C., B.N., I.G., O.M.R., s-a luat un supliment

de declarație inculpatului O.V., partea vătămată și-a majorat pretențiile

privind constituirea de parte civilă, s-a depus adresa de constituire de parte

civilă de către Spitalul Județean

de

Urgență Ploiești și, de asemenea, la data de 6 iulie 2007 s-a dispus de

către

Tribunalul Prahova luarea măsurii obligatorii de a nu părăsi țara, de

la data de 10 iulie 2007, până la soluționarea

cauzei în fond.

Examinând actele și lucrările dosarului,

tribunalul a reținut, în fapt, că

în ziua de 10 iunie

2007, în jurul orei 10,00, inculpatul era acasă cu fiul său

O.M.R., care dormea. Partea vătămată a venit la

acesta

pentru a-i cere un CD și a ciocănit la o fereastră. Inculpatul

l-a văzut și pentru motivele sus-arătate, nu i-a răspuns. De la fereastră,

partea vătămată s-a dus la ușă și a ciocănit insistent. Inculpatul, iritat de

perseverența părții vătămate, s-a dus la ușă și i-a spus că fiul său nu este

acasă. Partea vătămată l-a făcut mincinos, expresie care l-a supărat pe

inculpat, dată fiind diferența mare de vârstă dintre ei și i-a cerut să plece

de la ușa lui, împingându-l. Partea vătămată a fost insistentă și a ripostat la

fel, aceștia îmbrâncindu-se reciproc, împrejurare în care partea vătămată l-a

și lovit cu pumnul în cap pe inculpat.

Această atitudine necuviincioasă l-a iritat și mai mult pe inculpat,

care s-a dus în bucătărie, de unde a luat un cuțit și, revenind la ușă, l-a

înțepat în abdomen pe partea vătămată, apoi a intrat în apartament și a încuiat

ușa.

Partea vătămată a ieșit din bloc, a

întâlnit femeia de serviciu P.

A., care discuta cu N.E.

Acesta și-a ridicat bluza și Ie-a

arătat

plaga abdominală, afirmând că „a fost tăiat de O.” și cerându-le

ajutor,

a fost îndrumat la Postul de poliție, care era la o distanță de cea. 100 de

metri. Partea vătămată a plecat în această direcție, pe drum întâlnindu-i pe I.G.

și T.C., cărora Ie-a spus același lucru.

Sosind la poliție și sesizând fapta, a fost solicitată o salvare care a

venit și a ridicat pe partea vătămată, pe care a transportat-o la Spitalul

Județean de Urgență Ploiești, unde a rămas internată cu diagnosticul „plagă

prin înjunghiere în fosa iliacă stângă, cu eviscerație și șoc hemoragie”, fiind

supus unei intervenții chirurgicale de urgență.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că D.l.T. a

suferit o „plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stângă cu

secțiunea arterei jejunale, hemoragie masivă și plagă transfixiantă jejunală.”

Aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor

înțepător, posibil cuțit, pot data din 10 iunie 2007, necesită 25 - 30 de zile

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

Cu toate că inițial, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunii, ulterior, acesta a revenit asupra

declarației și a recunoscut săvârșirea faptei.

De asemenea, în faza de cercetare judecătorească, acesta și-a menținut

declarația, iar afirmația că nu consideră că a pus în primejdie viața părții

vătămate, nu a fost reținută de către instanță, fiind infirmată de actele și

lucrările dosarului, de concluziile raportului de expertiză medico-legală care

a precizat în mod indubitabil că viața părții vătămate D.l.T. a fost pusă în

primejdie ca urmare a acțiunii de înjunghiere, a inculpatului.

În raport cu aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.V., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, fapta din 10 iunie 2007, la

pedeapsa închisorii.

Întrucât din circumstanțele producerii incidentului a rezultat

provocarea inculpatului, ca urmare a acțiunilor părții vătămate la adresa sa,

s-a reținut la încadrarea juridică a faptei circumstanța atenuantă a stării de

provocare în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei și s-a

aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru acest gen de

infracțiuni, conform art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a apreciat că sumele acordate

sunt de natură a acoperi prejudiciul material cauzat părții civile Spitalul

Județean de Urgență Ploiești și prejudiciul moral cauzat părții civile D.l.T.

De asemenea, s-a mai apreciat că

inculpatul nu a făcut dovada altor

cheltuieli solicitate

în vederea vindecării, iar pe de altă parte, cuantumul în care au fost acordate

daunele morale de către instanță este justificat, în condițiile în care partea

vătămată l-a provocat pe inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpatul O.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. Acesta a învederat că instanța nu a ținut cont de circumstanțele

sale reale și personale, dar nici de circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei, aceasta nefăcând o aplicare deplină a prevederilor art. 76 C. pen.

În fapt, fapta a fost săvârșită în circumstanțele prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., în sensul că aceasta a fost săvârșită prin prisma atitudinii și

actelor materiale săvârșite de către partea vătămată (injurii și acte materiale

de lovire), fapte ce au generat din partea inculpatului actul material ce a

făcut obiectul trimiterii acestuia în judecată pentru art. 174 C. pen.

Astfel, așa cum s-a făcut dovada, atât în fața organelor de urmărire

penală, cât și în fața instanței de fond, inculpatul este o persoană care este

cunoscută în societate ca un om deosebit, liniștit, ce nu a mai creat niciun

fel de probleme comunității în care trăiește.

Instanța de fond nu a ținut cont de starea precară de sănătate a

inculpatului, fapt dovedit cu mai multe seturi de acte medicale, iar inculpatul

a apreciat că privarea sa de libertate pe o perioadă, atât de îndelungată nu

poate decât să-i agraveze starea de sănătate.

Inculpatul a înțeles, a recunoscut și a regretat fapta săvârșită,

astfel că a apreciat că instanța de control judiciar poate arăta clemență față

de acesta, prin redozarea pedepsei aplicate.

Așa cum s-a învederat și în fața Tribunalului Prahova, s-a solicitat

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., respectiv suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, deoarece, ținând cont de circumstanțele

reale și personale ale inculpatului, atitudinea sa în timpul cercetării penale,

cât și în timpul judecății, astfel încât doar pronunțarea unei condamnări

constituie pentru inculpat un avertisment cu o conotație deosebită asupra

acestuia, conștientizând faptul că pe viitor acesta să nu

mai săvârșească vreo faptă prevăzută de legea

penală.

De asemenea, inculpatul a înțeles să suporte daunele solicitate de

partea vătămată, chiar dacă acesta din urmă a

prezentat și a urmărit doar

latura pecuniară a cauzei.

Drept urmare a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței penale

nr. 559 de la 23

octombrie 2007 a Tribunalului Prahova și darea unei noi hotărâri, în

conformitate cu cele învederate.

Prin decizia penală nr. 3 de la 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 4093/105/2007, a fost admis

apelul declarat de inculpatul O.V., împotriva sentinței penale nr. 559 din 23

octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.

A fost desființată în parte, în latură penală, sentința apelantă și în

consecință:

A fost redusă pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată

inculpatului O.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen. și art.

76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6

ani calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

alin. (1)

C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un

interval

de 3 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul

Prahova;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existentă.

În baza art. 86 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O.

V. obligația de a nu intra în legătură cu persoana

vătămată D.

I.T.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

, privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni, cu rea-credință,

a măsurilor

de supraveghere ori a obligației stabilite de instanță.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

1

alin. (4) C. pen., raportat la art. 81 alin. (5)

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 174 C. pen.,

s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelul este

fondat și sub alte aspecte decât cele solicitate de inculpat.

Astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt, împrejurările

și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect stabilite de prima

instanță de judecată, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin

suport probator în actele și lucrările dosarului,

culminând cu declarația de

recunoaștere a faptei de către inculpat.

În ceea ce privește însă pedeapsa aplicată acestuia, curtea de apel

a constatat că prima instanță a făcut o

individualizare excesiv de drastică,

atât a cuantumului pedepsei, cât și

a modalității sale de executare.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul O.V. este o

persoană pensionată pentru pierderea capacității

de muncă, fost miner de

profesie, în prezent suferind de mai multe

afecțiuni, după cum a rezultat din actele medicale depuse la dosarul cauzei,

precum sindrom bronșic

post T.B.C., B.P.O.C.

cu acutizări repetate și mai ales tulburare mixtă depresiv

anxioasă cu

atacuri de panică.

Deși conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică

întocmit în cauză la momentul comiterii faptei,

inculpatul O.V. a

avut discernământul păstrat, este evident că

afecțiunile psihice pe care le are acesta, afecțiuni care îl fac pe respectivul

să fie caracterizat de o instabilitate emoțională și să devină mult mai

vulnerabil la diverși stimuli negativi, au avut rolul lor în acțiunea de tip

agresiv-impulsiv ce l-a avut ca victimă pe partea vătămată D.l.T.

Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul urmează tratament

medicamentos de specialitate, aflându-se în evidența doctorului C.M. la

Spitalul Orășenesc Băicoi.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză la instanța de fond, dar

și

din actele depuse la dosar

(caracterizări ale unor persoane care îl cunosc

pe inculpat), a reieșit

că, deși numitul O.V. a mai avut probleme cu Poliția, în sensul că a dat foc

unor lucruri din gospodăria personală, acesta este un om pașnic în relațiile cu

vecinii, cu foștii colegi de serviciu și cu rudele, fiind o persoană cinstită

și corectă, muncitoare, aflându-se în relații bune cu cunoscuții săi și nefiind

scandalagiu.

Inculpatul care nu posedă antecedente penale, deși cercetat pentru o

infracțiune a fost urmărit penal și judecat în stare de libertate, față de

acesta luându-se numai măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu

și ulterior țara. Chiar și în aceste condiții, acesta a dat dovadă de

responsabilitate, prezentându-se de fiecare dată la citațiile organelor

judiciare.

De asemenea, fapta comisă de acesta se află situată, datorită

contextului în care a fost comisă, la granița dintre tentativă de omor și

vătămare corporală gravă, aflându-se, totuși,

raportat la considerentele ce au fost avute în vedere de instanța de fond, pe

care curtea de apel și Ie-a

însușit, în categoria infracțiunilor contra

vieții.

Raportat la toate aceste considerente, dar și la dispozițiile art. 72 alin.

(1) C. pen., potrivit căruia la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile Părții generale ala Codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, curtea de

apel a apreciat, pe de-o parte că s-a impus reducerea cuantumului pedepsei

aplicate inculpatului, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani

închisoare, iar, pe de altă parte

că

inculpatul poate fi reeducat și fără executarea efectivă a pedepsei și că

acesta nu va mai săvârși infracțiuni, întrucât

simpla condamnare constituie

un avertisment pentru acesta.

Având în vedere că sunt îndeplinite și

celelalte condiții prevăzute de

art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei respective

sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare

de 6 ani, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

alin. (1)

C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval

ales de instanță de 3 ani.

Curtea de apel a mai constatat că în mod greșit prima instanță a

interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen. și ca pedeapsă complementară aceleași drepturi, corect

fiind, în baza jurisprudenței C.E.D.O. (a se vedea spre exemplu cauza H. contra

Marii Britanii), dar și în temeiul deciziei LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a

secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, să îi fie

interzise numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.,

atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.

La această concluzie s-a ajuns și avându-se în vedere natura și

gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și pedeapsa

infractorului.

În altă ordine de idei, instanța de fon, în mod corect asupra laturii

civile a cauzei, bazându-se strict pe probatoriul administrat și făcând o

cuantificare corectă a prejudiciului moral cauzat părții civile D.M.T. prin

fapta săvârșită de inculpat.

Față de cele reținute, curtea de apel, în

temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat

de inculpatul O.

V., a desființat, în parte, în latură

penală, sentința apelată și în consecință a redus pedeapsa principală de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului O.V. pentru săvârșire infracțiunii prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 86

1

C.

pen., a

dispus suspendarea executării

pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe

durata unui termen de încercare

de 6 ani calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

alin. (1)

C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval

de 3 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata termenului de încercare

condamnatul va trebui să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate,

la S.P. de pe lângă Tribunalul Prahova; - să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O.V.

obligația de a nu intra în legătură cu persoana vătămată D.l.T. S-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori a

obligației stabilite de instanță.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

1

alin.

(4) C. pen.,

raportat la art. 81 alin. (5)

C. pen., în baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a

suspendat și executarea

pedepselor accesorii. În baza art. 65 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 174 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a),

teza I și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Având în vedere și dispozițiile art.

192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a făcut referire la

dispozițiile art. 72 C. pen., arătând că este de principiu stabilit că

atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial

condiționată de cuantumul adecvat al acestuia, revenind, în mod obiectiv,

instanței judecătorești datorită asigurării unui real echilibru între

gravitarea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de-o parte și

durata sancțiunii, natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte.

Mijloacele ce permit realizarea acestui

obiectiv sunt reprezentate de

criteriile generale de

individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice abatere de la

judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei

afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare,

În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate a confirmat

justețea soluției sub aspectul existenței faptei, vinovăției autorului, încadrării

juridice a faptei, dar în egală măsură a pus în evidență caracterul inadecvat

al pedepsei, pe care a apreciat-o prea ușoară ca

efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,

art. 76 C. pen.

Lipsa antecedentelor penale, stăruința în repararea prejudiciului

cauzat prin activitatea sa infracțională și recunoașterea faptei comise, nu

justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei, din cea privativă de

libertate în suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Într-adevăr în concluziile formulate oral,

reprezentantul parchetului a

solicitat acordarea unei

eficiente sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C.

pen., în sensul reducerii cuantumului

pedepsei

prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, având în vedere

împrejurările

concrete ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului etc.

În acest sens, urmează a se observa că din eroare în concluziile

procurorului s-a consemnat solicitarea de către acesta a menținerii stării de

libertate, deși acesta a cerut reducerea cuantumului pedepsei, însă cu

menținerea stării de privare de libertate.

Modul în care inculpatul a folosit

cuțitul, cu o lovitură surprinzătoare,

denotă o intenție,

survenită fi și spontan, în aplicarea unei corecții părții vătămate vădit

disproporționată față de amploarea relativ modestă a manifestării acesteia,

percepută oricum eronat de inculpat.

Parchetul a mai menționat că ne găsim în prezența unei lovituri

exercitată cu forță cinetică mare, ceea ce atestă prin prisma urmărilor produse

(plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stânga cu secțiunea arterei

jejunale, hemoragie masivă și plagă transfixiantă Jejunală), un act de

heteroagresiune care se impune a fi sancționat ca atare.

Prin urmare, având în vedere motivele mai

sus arătate, parchetul a

considerat că modalitatea de

executare a pedepsei, art. 86

1

C. pen., nu-și atinge scopul

preventiv-educativ prevăzut de lege.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

aplicarea unei pedepse inculpatului O.V.

just individualizată, în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

La termenul de astăzi, în dezbateri reprezentantul Ministerului Public,

având cuvântul cu privire la recursul declarat a susținut oral

motivele scrise de recurs, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a

solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecarea

aplicarea unei pedepse just individualizată inculpatului, atât sub aspectul

cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare, în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., cu înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., deoarece instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă care nu este aptă să

răspundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., față de modalitatea de săvârșire

a tentativei la omor și anume prin lovirea victimei de două ori, cu mare

intensitate și de la mică distanță, inculpatul fiind prietenul victimei.

Concluziile apărătorului intimatului inculpat asupra recursului

declarat de parchet, pozițiile reprezentantului parchetului din cuvântul în

replică, precum și a intimatului inculpat, din ultimul cuvânt, au fost consemnate

în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate

ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce

se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat

rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei

instanțe, iar, în baza propriului examen a stabilit în mod judicios vinovăția

inculpatului O.V. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis

în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta

inculpatului O.V., din ziua de 10 iunie 2007, de a lovi cu un cuțit partea

civilă D.l.T., ca urmare a unei

atitudini

provocatoare a acesteia din urmă, prin agresarea verbală și fizică,

ce

i-a produs inculpatului o puternică tulburare în care a acționat în condițiile

arătate, provocându-i părții civile o plagă înjunghiată abdominală, cu secțiune

de organe interne, leziune care i-a pus viața în primejdie, întrunește, atât

obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă

la omor cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului O.V., de către instanța de apel, Înalta Curte

apreciază că aceasta a făcut doar o corectă

adecvare cauzală a criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

referitor numai la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu,

însă și la modalitatea de executare a acesteia.

Astfel, în stabilirea cuantumului

pedepsei de 3 ani închisoare au fost

avute în vedere

gradul de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțele reale în

care a fost săvârșită fapta, respectiv comportamentul provocator al părții

civile, ceea ce a condus la reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen.,

având drept

consecință regimul sancționator statuat de art. 76 din același

cod, ce

impune reducerea sub minimul legal al pedepsei, dar și modalitatea efectivă în

care a acționat inculpatul, prin lovirea cu un cuțit a părții civile, într-o

zonă vitală, cea abdominală, producându-i o plagă cu secțiune de organe interne

ce i-a pus viața în primejdie, dar și

circumstanțele

personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă,

în prezent

este pensionar, ca urmare a pierderii capacității de muncă, a fost miner, nu

are antecedente penale, suferă de mai multe afecțiuni și anume sindrom bronșic

post T.B.C., B.P.O.C. cu acutizări repetate și mai ales de tulburare mixtă

depresiv anxioasă cu atacuri de panică, a avut discernământul păstrat în raport

cu fapta comisă, urmează un tratament medicamentos de specialitate, este o

persoană cinstită, corectă, muncitoare așa cum rezultă din declarațiile

martorilor audiați la prima instanță și din caracterizările depuse.

Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului O.V., de către

instanța de apel, în cuantumul de 3 ani închisoare a fost judicios

individualizată, printr-o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, fiind proporțională cu gravitatea

faptei comise în circumstanțele menționate, dar și cu profilul socio-moral al

inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea executării pedepsei, Înalta Curte

apreciază, însă că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a unei

modalități de executare neprivative de libertate și anume suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, deoarece aceasta nu este în

măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen.

Așadar, Înalta Curte, reexaminând, în contextul cauzei, criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., are în vedere gravitatea faptei comise

de inculpat, care este determinată nu numai de gradul de pericol social

concret, dar și de valoarea socială atinsă, care este una fundamentală și anume

viața persoanei, de modalitatea în care acesta a acționat, în mod efectiv, prin

lovirea cu un cuțit, în mod spontan, într-o zonă vitală și cu intensitate,

acesta având reprezentarea unui rezultat letal, care deși nu l-a urmărit, a

acceptat posibilitatea producerii sale, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului, care prezintă o instabilitate emoțională, așa cum rezultă din

diagnosticile menționate în copia carnetului de sănătate și a copiei fișei de

consultații medicale emisă de

Cabinetul

medical psihiatric, evidențiate la rubrica antecedente patologice

din raportul

medico-legal psihiatric întocmit de S.M.L. Ploiești cu nr. 449 din 12 iunie

2007, aflat la dosar urmărire penală, respectiv „la 2 decembrie 2002, tulburare

mixtă depresiv-anxioasă, la 12 martie 2003, tulburare depresivă cu manifestări

hipocondriace, agravată psihogen, 19 decembrie 2006, tulburare depresivă cu

elemente paranoide, 23 februarie 2007 agitație psihomotorie la o tulburare

depresivă, 4 iunie 2007, tulburare afectiv-depresivă organică, tulburare mixtă

depresiv-anxioasă, atacuri de panică, 4 aprilie 2007, tulburare

afectiv-depresivă organică cu elemente paranoiace, la rubrica examen psihic se

menționează „. anamnestic a mai avut probleme cu Poliția în urma cu câțiva ani,

când a dat foc unor

lucruri din gospodărie.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că se impune ca

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.V. să se execute prin

privare de libertate, aceasta fiind singura în măsură să asigure, atât scopul

coercitiv, de exemplaritate, cât și cel educativ al pedepsei, în vederea

îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, chiar prin executarea în regim de

detenție al pedepsei, acesta

poate fi supus unor programe

educaționale și psihologice, care să contribuie la modelarea personalității

sale și conștientizarea într-o mai

mare

măsură a consecințelor antisociale a faptelor penale.

În raport cu cele mai sus-menționate, Înalta Curte consideră critica

invocată de parchet cu privire la greșita aplicare a modalității de executare a

pedepsei, de către instanța de apel, ca fiind întemeiată și în consecință

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86

4

, art.

86

2

,

art. 86

3

alin.

(1) și (3) C. pen., art. 86

4

C. pen., art. 359 C. proc. pen., precum

și art. 71 alin. (5) C. pen.

Înalta Curte va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

împotriva deciziei penale nr.

3 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

intimatul O.V.

Se va casa decizia atacată, numai sub aspectul greșitei individualizări

a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce privește modalitatea de executare a

acesteia.

Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.

86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

alin. (

1) și (3) C. pen., art.

86

4

, art. 359 C. proc. pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, fiind date cu

respectarea legii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,

în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești împotriva deciziei penale nr. 3 din 9

ianuarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, privind pe intimatul O.V.

Casează decizia atacată, numai sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce privește modalitatea de executare a

acesteia.

Înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86

4

, art. 86

2

,

art. 86

3

alin. (1) și (3)

C.

pen., art. 86

4

, art. 359 C. proc. pen., precum și art. 71 alin. (

5)

C. pen.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,

în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

martie 2008.