ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1607/2008

Asupra recursurilor de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 262 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului B.T., din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 26 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (l) lit. b) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.T., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86 x C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sus supraveghere a executării pedepsei închisorii. A fost condamnat inculpatul B.T.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 1 raportat la art. 86 0 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare atât condamnatului B.T. cât și condamnatul B.T.l., au fost obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; - să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; - să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. În baza art. 359 alin. (l) C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (l) și (2) C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații sunt tată și fiu, iar familia lor locuiește într-un imobil care se învecinează cu locuința părții vătămate C.V., între cele două familii existând un conflict de aproximativ 10 ani, în legătură cu o suprafață de teren revendicată de aceștia. În data de 20 iunie 2005, între partea vătămată și inculpații s-a iscat o ceartă în legătură cu terenul în dispută, iar la un moment dat inculpatul minor B.T.I., îndemnat de tatăl său, inculpatul B.T., a strigat către partea vătămată »te omor» și a ridicat coasa pe care o avea asupra sa pentru a-l lovi în cap. Partea vătămată s-a ferit și a parat lovitura cu brațul stâng, fiindu-i lezate artera radială și nervul radial.

În tot cursul evenimentelor inculpatul B.T. a fost prezent și nu intervenit pentru aplanarea incidentului, iar ulterior aplicării loviturii cu coasa, de către fiul său, acesta a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele, fiind opriți de intervenția mamei părții vătămate și a fiului acesteia. În urma agresiunii suferite, partea vătămată a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale. La stabilirea pedepsei, cât și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise in art. 72 C. pen., cât privește modalitatea de executare aleasă, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a sancțiunii, prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.T.I. și B.T. și partea civilă C.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, partea civilă a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, precum și în ceea ce privește daunelor morale acordate, solicitând majorarea cuantumului acestora. Inculpații, au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșite condamnări, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 1/ A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, fiind menținută în tot sentința penală atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut, că judecătorul de fond a evaluat corect probele dosarului, așa încât atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de cei doi inculpați, în deplin acord cu textele de încriminare reținute. Astfel, Curtea a reținut că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cu circumstanțele personale ale inculpaților, pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate. Totodată, Curtea a reținut că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii părții civile de acordare a unor despăgubiri periodice corespunzătoare unei diminuări a capacității de muncă de 20 %, apreciindu-se că în condițiile concrete, aceasta ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs inculpații B.T.I. și B.T. și partea civilă C.V. care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Concluziile apărătorului recurenților inculpați ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpați este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează: Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaților B.T. și B.T.l., din data de 20 iunie 2005,de a instiga și respectiv de a încerca să-i suprime viața victimei prin aplicarea de lovituri în cap cu partea metalică a unei coase, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de instigare la tentativă de omor și respectiv de tentativă de omor. Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel, respectiv declarațiile martorilor oculari au rezultat împrejurările în care fapta a fost comisă, instanțele de judecată rezolvând latura civilă a cauzei în mod just, pe baza dovezilor prezentate de partea civilă.

în cauză, în mod corect, nu s-au putut reține incidența dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen., fapta nefiind săvârșită pentru a înlătura pătrunderea fără drept a unei persoane, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare. Examinarea criticii formulate de inculpați va fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv 14, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum si instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, starea conflictuală existentă între inculpați și partea vătămată determinantă în nașterea conflictului, precum și persoana fiecărui inculpat în parte. Înalta Curte reține astfel că inculpatul B.T.I., minor la data săvârșirii infracțiunii (17 ani) a săvârșit fapta pe fondul unei stări tensionate prelungite existente între familia sa și a victimei, care a generat un șir de litigii civile și penale desfășurate pe o perioadă de 10 ani.

Înalta Curte are astfel în vedere și referatul de evaluare al acestuia întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba, din cuprinsul căruia reiese că „relațiile inculpatului în cadrul familiei, caracterizate ca fiind bune, au fost afectate de situația conflictuală cu familia părții vătămate, și care a avut un puternic impact asupra membrilor familiei inculpatului”. Deși, în cauză nu a putut fi reținută conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece are antecedente penale (infracțiune săvârșită în minoritate) nu este exclus, în atare situație, să fie reținută numai una din circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen. Totodată, Înalta Curte apreciază că în condițiile concerte de săvârșire a faptei pedeapsa aplicată și inculpatului major B.T.

se cuvine a fi reindividualizată, reținând că în procesul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Astfel, instanța are în vedere situația conflictuală existentă anterior între părți, care trebuie apreciată ca fiind o împrejurare atenuantă, precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acestea fiind de natură a reflecta un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de câte 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpaților de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin urmare, fata de cele învederate Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispuse față de inculpați, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpați, numai cu privire la latura penala a cauzei si rejudecând va face aplicarea art. 74 si 76 C. pen. si va reduce pedepsele principale aplicate inculpaților de la către 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, va înlătura aplicarea art. 86 l și 110 1 C. pen., aplicate față de inculpați iar în baza art. 81, 82 C. pen. și 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T.

și de 4 ani pentru inculpatul minor B.T.I. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta parte civilă, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Este incontestabil că părții vătămate i-a fost produs un prejudiciu prin acțiunea inculpaților, însă în raport de gravitatea suferințelor morale produse, obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale corespunde unei juste și integrale reparări a daunelor, așa cum prevede art. 14 C. proc. pen. Astfel, Curtea reține că atât cheltuielile materiale, cât și daunele morale acordate părții civile au fost stabilite după o minuțioasă și corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză, reprezentând o compensare suficientă a prejudiciului suferit de partea vătămată, astfel încât nu se impune majorarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenții inculpați B.T. și B.T.l. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 262 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Alba, numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților și a modalității de executare dispuse. Rejudecând, reduce pedepsele principale aplicate inculpaților de către 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare. - înlătură aplicarea art. 86 1 și 110 1 C. pen., aplicate față de inculpați. - în baza art. 81, 82 C. pen. și 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T.

și de 4 ani pentru inculpatul minor B.T.l. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă C.V. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2008.