ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1607/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1607/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului

reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 262 din 10

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului B.T.,

din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., coroborat cu art. 20

C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art.

74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (l) lit. b) și alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.T., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

x

C. pen., a fost

dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6

ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.,

și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii pe durata suspendării sus supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

A fost condamnat inculpatul B.T.I., la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 1 raportat la art. 86

0

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

pe durata termenului de încercare atât condamnatului B.T. cât și condamnatul B.T.l.,

au fost obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile,

precum si întoarcerea;

- să comunice si sa justifice schimbarea

locului de munca;

- să comunice informații de natura a putea fi

controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 alin. (l) C. proc. pen., a

fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

alin.

(l) și (2) C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în esență, că inculpații sunt tată și fiu, iar familia lor

locuiește într-un imobil care se învecinează cu locuința părții vătămate C.V.,

între cele două familii existând un conflict de aproximativ 10 ani, în legătură

cu o suprafață de teren revendicată de aceștia.

În data de 20 iunie 2005, între partea

vătămată și inculpații s-a iscat o ceartă în legătură cu terenul în dispută,

iar la un moment dat inculpatul minor B.T.I., îndemnat de tatăl său, inculpatul

B.T., a strigat către partea vătămată »te omor» și a ridicat coasa pe care o

avea asupra sa pentru a-l lovi în cap. Partea vătămată s-a ferit și a parat

lovitura cu brațul stâng, fiindu-i lezate artera radială și nervul radial. În

tot cursul evenimentelor inculpatul B.T. a fost prezent și nu intervenit pentru

aplanarea incidentului, iar ulterior aplicării loviturii cu coasa, de către

fiul său, acesta a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele, fiind opriți

de intervenția mamei părții vătămate și a fiului acesteia.

În urma agresiunii suferite, partea vătămată

a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 60 de zile de

îngrijiri medicale.

La stabilirea pedepsei, cât și a modalității

de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise in art. 72 C.

pen., cât privește modalitatea de executare aleasă, s-a apreciat că scopul

pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a sancțiunii, prin

aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

inculpații B.T.I. și B.T. și partea civilă C.V., criticând hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, partea civilă a criticat hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul pedepselor aplicate

inculpaților, precum și în ceea ce privește daunelor morale acordate,

solicitând majorarea cuantumului acestora.

Inculpații, au criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșite condamnări, solicitând

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen.

Prin decizia penală nr. 1/ A din 22 ianuarie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie,

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, fiind menținută în tot

sentința penală atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de control judiciar a reținut, că judecătorul de fond a evaluat corect probele

dosarului, așa încât atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt

corespunzătoare activității infracționale desfășurate de cei doi inculpați, în

deplin acord cu textele de încriminare reținute.

Astfel, Curtea a reținut că în mod corect și

în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cu circumstanțele

personale ale inculpaților, pedepsele aplicate inculpaților sunt corect

individualizate.

Totodată, Curtea a reținut că, în mod corect,

s-a dispus respingerea cererii părții civile de acordare a unor despăgubiri

periodice corespunzătoare unei diminuări a capacității de muncă de 20 %,

apreciindu-se că în condițiile concrete, aceasta ar echivala cu o îmbogățire

fără justă cauză.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat

recurs inculpații B.T.I. și B.T. și partea civilă C.V. care au criticat

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

Concluziile apărătorului recurenților inculpați

ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al

inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri

urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub

aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpați este

fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte consideră că în cauză prima

instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaților

B.T. și B.T.l., din data de 20 iunie 2005,de a instiga și respectiv de a

încerca să-i suprime viața victimei prin aplicarea de lovituri în cap cu partea

metalică a unei coase, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de instigare la tentativă de omor și respectiv de

tentativă de omor.

Din mijloacele de probă administrate, atât în

cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel,

respectiv declarațiile martorilor oculari au rezultat împrejurările în care

fapta a fost comisă, instanțele de judecată rezolvând latura civilă a cauzei în

mod just, pe baza dovezilor prezentate de partea civilă. în cauză, în mod

corect, nu s-au putut reține incidența dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen.,

fapta nefiind săvârșită pentru a înlătura pătrunderea fără drept a unei

persoane, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, într-o

locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de

marcare.

Examinarea criticii formulate de inculpați va

fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv 14, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau in alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum si instanța de control

judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost

săvârșită, starea conflictuală existentă între inculpați și partea vătămată

determinantă în nașterea conflictului, precum și persoana fiecărui inculpat în

parte.

Înalta Curte reține astfel că inculpatul B.T.I.,

minor la data săvârșirii infracțiunii (17 ani) a săvârșit fapta pe fondul unei

stări tensionate prelungite existente între familia sa și a victimei, care a

generat un șir de litigii civile și penale desfășurate pe o perioadă de 10 ani.

Înalta Curte are astfel în vedere și

referatul de evaluare al acestuia întocmit de Serviciul de probațiune de pe

lângă Tribunalul Alba, din cuprinsul căruia reiese că „relațiile inculpatului

în cadrul familiei, caracterizate ca fiind bune, au fost afectate de situația

conflictuală cu familia părții vătămate, și care a avut un puternic impact

asupra membrilor familiei inculpatului”. Deși, în cauză nu a putut fi reținută

conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece are

antecedente penale (infracțiune săvârșită în minoritate) nu este exclus, în

atare situație, să fie reținută numai una din circumstanțele prevăzute de art. 74

C. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în

condițiile concerte de săvârșire a faptei pedeapsa aplicată și inculpatului

major B.T. se cuvine a fi reindividualizată, reținând că în procesul

individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările

anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care

realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.

Astfel, instanța are în vedere situația

conflictuală existentă anterior între părți, care trebuie apreciată ca fiind o

împrejurare atenuantă, precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului,

acestea fiind de natură a reflecta un grad de periculozitate mai scăzut al

acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară.

Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de

câte 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și

periculozității inculpaților de natură a realiza scopul și a îndeplinirii

funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin urmare, fata de cele învederate Înalta

Curte constată că în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii

dispuse față de inculpați, motiv pentru care, în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpați, numai cu

privire la latura penala a cauzei si rejudecând va face aplicarea art. 74 si 76

C. pen. si va reduce pedepsele principale aplicate inculpaților de la către 4

ani închisoare la câte 3 ani închisoare, va înlătura aplicarea art. 86

l

și 110

1

C. pen., aplicate față de inculpați iar în baza art. 81, 82 C.

pen. și 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor

pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T. și de 4 ani

pentru inculpatul minor B.T.I.

În ceea ce privește recursul declarat de

recurenta parte civilă, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului,

constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Este incontestabil că părții vătămate i-a

fost produs un prejudiciu prin acțiunea inculpaților, însă în raport de

gravitatea suferințelor morale produse, obligarea inculpaților la plata sumei

de 10.000 lei cu titlu de daune morale corespunde unei juste și integrale

reparări a daunelor, așa cum prevede art. 14 C. proc. pen. Astfel, Curtea reține

că atât cheltuielile materiale, cât și daunele morale acordate părții civile au

fost stabilite după o minuțioasă și corectă analiză a tuturor probelor

efectuate în cauză, reprezentând o compensare suficientă a prejudiciului

suferit de partea vătămată, astfel încât nu se impune majorarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții

inculpați B.T. și B.T.l. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 262 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Alba, numai cu privire la

cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților și a modalității de

executare dispuse.

Rejudecând, reduce pedepsele principale

aplicate inculpaților de către 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.

- înlătură aplicarea art. 86

1

și

110

1

C. pen., aplicate față de inculpați.

- în baza art. 81, 82 C. pen. și 110 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de

încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T. și de 4 ani pentru inculpatul

minor B.T.l.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta parte civilă C.V. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie

2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai

2008.