ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2590/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 468/ F din 21 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (6) lit. a) C. pen., a condamnat inculpata N.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 86 4 și art. 83 C. pen, a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 794 din 4 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2029 din 14 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin această hotărâre și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulat cu pedeapsa de 7 ani aplicată pentru noua infracțiune, inculpata având de executat o pedeapsă de 11 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei și în conformitate cu art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei prevenția de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 și din 14 noiembrie 2007 la 21 aprilie 2008. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea inculpatei. Prin aceiași sentință a fost condamnata și inculpata N.R.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 86 1 C. pen. În temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităților de heroină rămase în urma analizelor de laborator depuse la I.G.P.B.

– D.G.J.S.E.O., a sumelor de bani dobândite de inculpate în urma vânzării drogurilor și în baza art. 191 alin. (2) le-a obligat pe inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial București, în dosarul nr. 253D/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei N.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 87 lit. a) C. pen. și a inculpatei N.R.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. La data de 8, 9, 10 mai 2007 inculpata N.A.

a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitățile de 0,51 grame de heroină, 0,15 grame de heroină, 1,03 grame de heroină pentru sumele de 200 RON, 100 RON și 300 RON. La aceleași date și cu aceiași ocazie inculpata N.R.M. a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitățile de 0,37 grame de heroină, 0,15 grame de heroină, 0,37 grame de heroină pentru sumele de 200 RON, 100 RON și 200 RON. Astfel, la data de 8 mai 2007, colaboratorul P.I. sub supravegherea investigatorului M.A. s-a deplasat în sectorul 5 str. Aleea Livezilor unde locuiesc fără forme legale, inculpatele N.A. și N.R.M., fiica acesteia, pentru a cumpăra 4 doze de heroină, în acest scop fiindu-i înmânată suma de 400 lei. Martorul P.I.

a cumpărat 2 doze de heroină cu suma de 200 RON de la N.R.M. și alte 2 doze tot cu suma de 200 RON de la N.A. Procedând în mod similar, colaboratorul P.I. s-a deplasat la locuința celor două inculpate, la data de 9 mai 2007 când a cumpărat 2 doze de heroină plătind suma de 200 RON și la data de 10 mai 2007 când a cumpărat de la inculpata N.A. cu suma de 200 RON, 2 doze de heroină, iar de la inculpata N.R.M. cu suma de 100 RON, 2 doze de herionă, acestea spunându-i să revină peste o jumătate de oră pentru a-i da restul cantității solicitate. Ulterior, acesta a mai cumpărat 2 doze de herionă de la inculpata N.A., dându-i acesteia suma de 100 RON și de la N.R.M. o doză cu suma de 100 RON. Fiind expertizate substanțele a rezultat că astea sunt herionă conform rapoartelor de constatare tehnico științifică nr. 332081 din 09 mai 2007 și 332017 din 14 mai 2007. Instanța a constatat că faptele inculpatei N.A.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen. și, faptele inculpatei N.R.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. Împotriva aceste hotărâri, inculpata N.A. a declarat apel și a solicitat reindividualizarea pedepsei susținând că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de atitudinea sinceră și dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Prin decizia penală nr. 180 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata N.A.

împotriva sentinței penale nr. 468/ F din 21 aprilie 2008 a Tribunalului București, a menținut starea de arest a acesteia, a dedus prevenția acesteia de la data de 14 februarie 2006 la 05 iulie 2006 și de la 14 noiembrie 2007 la 30 iunie 2006, cu motivarea că pedeapsa aplicată este just cuantificată de instanța fondului pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune modificarea acesteia. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpată, a reiterat motivele susținute în apel, și a solicitat în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei, față de dispozițiile art. 74 și 76 C. pen. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul formulat în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., de inculpata N.A. nu este fondat. Situația de fapt reținută rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declarațiile inculpatelor, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor L.M.S., M.F.P., F.M.T.C. rapoartele de constatare tehnico științifică, procesele verbale de audiere a investigatorului sub acoperire.

Instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatei, astfel cum a fost individualizată, având în vedere și faptul că fapta a fost săvârșită de recurenta inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru același gen de fapte, respectiv a fost condamnată, la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 794 din 04 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a l penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 2029 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pedeapsa pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale acesteia, înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul inculpatei N.A. urmează să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 și de la 14 noiembrie 2007 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.A. împotriva deciziei penale nr. 180 din 30 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 și de la 14 noiembrie 2007 la 27 august 2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 august 2008.