ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 588/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.258 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Sibiu, în baza art.174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., la 12 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 211 alin.(1) și (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 33 și 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

S-a aplicat pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 C. pen. S-a prelungit arestarea preventivă cu 30 zile de la data prezentei sentințe și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul petrecut în arest preventiv, începând cu data de 27 iulie 2003. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.P. despăgubiri materiale în sumă de 15 milioane și daune morale în sumă de 30.000.000 lei. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 8.000.000 lei din care 1.000.000 lei, reprezintă onorar de avocat din oficiu la urmărire penală și la instanță.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din primăvara anului 2002, inculpatul B.D. a muncit în calitate de cioban la oile proprietatea martorului R.V. În vara anului 2003, inculpatul B.D. a fost ajutat de M.D. la supravegherea turmei de oi aflată pe pășunea din muntele Conțiu Mare, la aproximativ 45 km. de comuna Rășinari. În noaptea de 16/17 iulie 2003, inculpatul și victima au avut discuții contradictorii asupra modului de acțiune pentru îndepărtarea unui urs care le-a atacat oile, discuții care au degenerat, iar părțile și-au adresat reciproc injurii. Pe acest fond, inculpatul a recurs la exercitarea unor acte de violență asupra victimei M.D., lovindu-l cu pumnii, aceasta a căzut la pământ, dezarmându-l de bâtă, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu muchia toporului, în zona capului.

După ce a constatat că a produs victimei leziuni traumatice grave care o pun în imposibilitatea de a se mai ridica, a acoperit-o cu cojocul, iar din stână a luat parte din obiectele de îmbrăcăminte care îi aparțineau, un briceag și aparatul de radio, proprietatea victimei, părăsind zona cu intenția de a se sustrage, de la urmărirea penală. Inculpatul a fost găsit de organele de poliție în data de 26 iulie 2003 în Alexandria, județul Teleorman, având încă asupra sa briceagul furat victimei. Violențele exercitate asupra lui M.D. i-au cauzat trei plăgi, cu lipsă de materie osoasă, la nivelul capului, fractura cubitusului de la brațul stâng, excoriații și echimoze la nivelul capului, fractura cubitusului de la brațul stâng, excoriații și echimoze la nivelul membrelor superioare, leziuni în urma cărora victima a decedat la puțin timp de la momentul aplicării loviturilor de topor.

Autopsia efectuată asupra victimei a conchis că moartea sa a fost de natură violentă și s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale consecutivă unui traumatism cu fractură cominutivă a bolții craniene. Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Apelul declarat de inculpatul B.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba–Iulia, secția senală, prin decizia nr.392/A din 18 noiembrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, pe fond, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia. Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului, pedeapsa rezultantă, de 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de omor și tâlhărie, nu este exagerat de mare, ci dimpotrivă, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, împrejurărilor în care inculpatul a comis faptele, celorlalte criterii de individualizare prevăzute de art.72 C. pen.. Instanța de fond, în stabilirea pedepselor, a avut în vedere, printre altele, și starea de recidivă, postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.b) C. pen. Or, în raport de aceste elemente, semnificative sub aspectul sancționării infracțiunilor comise, pedeapsa aplicată inculpatului, apropiată de limita inferioară a pedepsei, prevăzută de textul de lege ce încriminează omorul, este rezonabilă și aptă să realizeze scopul pedepsei.

În raport cu cele arătate, Curtea constată că recursul inculpatului B.D. este nefondat și-l va respinge, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct.(1) lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va computa prevenția, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului apărătorului numit din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr.392/A din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia. Compută prevenția de la 27 iulie 2003 la 30 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.