ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 588/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.258 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Sibiu, în baza

art.174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.D., la 12 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza

art. 211 alin.(1) și (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza

art. 33 și 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 4 ani.

S-a

aplicat pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a

prelungit arestarea preventivă cu 30 zile de la data prezentei sentințe și s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul petrecut în arest preventiv,

începând cu data de 27 iulie 2003.

Inculpatul

a fost obligat să plătească părții civile B.P. despăgubiri materiale în sumă de

15 milioane și daune morale în sumă de 30.000.000 lei.

A fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea

de furt calificat.

Inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 8.000.000

lei din care 1.000.000 lei, reprezintă onorar de avocat din oficiu la urmărire

penală și la instanță.

Pentru

a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din primăvara anului

2002, inculpatul B.D. a muncit în calitate de cioban la oile proprietatea

martorului R.V.

În vara

anului 2003, inculpatul B.D. a fost ajutat de M.D. la supravegherea turmei de

oi aflată pe pășunea din muntele Conțiu Mare,  la aproximativ 45 km. de comuna

Rășinari.

În

noaptea de 16/17 iulie 2003, inculpatul și victima au avut discuții

contradictorii asupra modului de acțiune pentru îndepărtarea unui urs care le-a

atacat oile, discuții care au degenerat, iar părțile și-au adresat reciproc

injurii.

Pe

acest fond, inculpatul a recurs la exercitarea unor acte de violență asupra

victimei M.D., lovindu-l cu pumnii, aceasta a căzut la pământ, dezarmându-l de

bâtă, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu muchia toporului, în zona

capului. După ce a constatat că a produs victimei leziuni traumatice grave care

o pun în imposibilitatea de a se  mai  ridica,  a  acoperit-o  cu  cojocul,

iar  din   stână  a  luat  parte  din obiectele de îmbrăcăminte care îi

aparțineau, un briceag și aparatul de radio, proprietatea victimei, părăsind

zona cu intenția de a se sustrage, de la urmărirea penală.

Inculpatul

a fost găsit de organele de poliție în data de 26 iulie 2003 în Alexandria,

județul Teleorman, având încă asupra sa briceagul furat victimei.

Violențele

exercitate asupra lui M.D. i-au cauzat trei plăgi, cu lipsă de materie osoasă,

la nivelul capului, fractura cubitusului de la brațul stâng, excoriații și

echimoze la nivelul capului, fractura

cubitusului de la

brațul stâng, excoriații și echimoze la nivelul membrelor  superioare, leziuni

în urma cărora victima a decedat la puțin timp de la momentul aplicării

loviturilor de topor.

Autopsia

efectuată asupra victimei a conchis că moartea sa a fost de natură violentă și

s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale consecutivă unui traumatism cu

fractură cominutivă a bolții craniene.

Audiat

fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

sa.

Apelul

declarat de inculpatul B.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel Alba–Iulia, secția senală, prin decizia

nr.392/A din 18 noiembrie 2003.

Împotriva

acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, pe fond,

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Recursul

este nefondat.

Contrar

susținerilor inculpatului, pedeapsa rezultantă, de 12 ani și 6 luni închisoare,

aplicată pentru comiterea infracțiunilor de omor  și tâlhărie, nu este exagerat

de mare, ci dimpotrivă, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și

făptuitorului, împrejurărilor în care inculpatul a comis faptele, celorlalte

criterii de individualizare prevăzute de art.72 C. pen.. Instanța de fond, în

stabilirea pedepselor, a avut în vedere, printre altele, și starea de recidivă,

postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.b) C. pen.

Or, în

raport de aceste elemente, semnificative sub aspectul sancționării

infracțiunilor comise, pedeapsa aplicată inculpatului, apropiată de limita

inferioară a pedepsei, prevăzută de textul de lege ce încriminează  omorul,

este rezonabilă și aptă să realizeze scopul pedepsei.

În

raport cu cele arătate, Curtea constată că recursul inculpatului B.D. este

nefondat și-l va respinge, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct.(1) lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va

computa prevenția, la zi.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului

apărătorului numit din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr.392/A din 18

noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Compută prevenția de la

27 iulie 2003 la 30 ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2004.