ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din 13

octombrie 2005, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpații:

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g),

ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 3 luni, în total 8 ani și

3 luni închisoare.

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, la 8 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani și 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților R.G. și S.Ș.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării de la 4

februarie 2005 pentru R.G. și de la 9 februarie 2005 pentru S.Ș.

Au fost obligați inculpații în

solidar să plătească:

- 15.000.000 lei (1.500 RON) către

partea civilă M.I.;

- 10.000.000 lei (1.000 RON) către

partea civilă S.G.;

- 7.500.000 lei (750 RON) către

partea civilă B.H.;

- 5.000.000 lei (500 RON) către

partea civilă A.S.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 23 august 2002,

inculpații R.G. și O.I., împreună cu S.Ș. (fratele lui O.I.), cu autoturismul

Dacia 1300 proprietatea lui O.I., au hotărât să se deplaseze pe raza județului

Tulcea, pentru a sustrage oi, intenția lor fiind aceea de a le valorifica și de

a face rost de bani. Au ajuns în localitatea Mircea Vodă unde au identificat o

stână de oi. Au strigat la întâmplare și a răspuns partea vătămată M.I., cioban

angajat la respectiva stână, care i-a întrebat ce doresc, aceștia spunându-i că

vor să cumpere oi. La răspunsul ciobanului că nu are animale de vânzare, O.I.

și S.Ș. l-au trântit la sol, l-au lovit în diferite zone ale corpului și l-au

legat cu o sârmă găsită în apropiere pentru a-l împiedica să acționeze. Au ales

13 ovine pe care le-au așezat în portbagajul și habitatul mașinii, plecând spre

localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, unde le-au valorificat unui

cetățean arab, de la complexul de ovine în schimbul sumei de 10.000.000 lei.

În seara de 27 august 2002, O.I. și R.G.

s-au deplasat în localitatea Slava Rusă și când au ajuns în dreptul unei stâne,

profitând de faptul că ciobanul dormea și era în stare de ebrietate, au sustras

8 cârlani, pe care i-au încărcat în mașină, cu intenția de a-i valorifica la

același complex de ovine. În apropierea localității Tariverde au fost opriți de

un echipaj de poliție, împrejurare în care au abandonat mașina lângă un lan de

porumb, revenind fiecare pe jos în Medgidia.

Împotriva sentinței penale nr. 214

din 13 octombrie 2005 a Tribunalului Tulcea au declarat apel inculpații R.G. și

S.Ș., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Au solicitat desființarea sentinței apelate

și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie din 23 august 2002, în infracțiunea de furt cu consecința redozării

pedepselor.

Prin decizia penală nr. 304/ P din 2

decembrie 2005, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Constanța,

apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termen legal, inculpații R.G. și S.Ș. au atacat-o cu recurs.

Prin recursul scris trimis din

penitenciar, R.G. a criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice. A

susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie

deoarece nu a exercitat violențe asupra părții vătămate M.I., că cei care au folosit

violența au fost coinculpații S.Ș. și O.I. A cerut să fie schimbată încadrarea

juridică și să fie condamnat pentru infracțiunea de furt, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Recurentul S.Ș. a criticat

hotărârile pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră,

caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 24 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă, au dat încadrarea juridică legală și au aplicat pedepse just

individualizate ținând seama de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, s-a stabilit că cei trei

inculpați au luat împreună hotărârea de a sustrage oi de la diferite stâne pe

care apoi să le valorifice, vânzându-le unui cetățean arab.

Inculpații au procedat în felul stabilit

în zilele de 23 și 27 august 2002.

În seara zilei de 23 august 2002,

cei trei s-au deplasat la stâna lui M.I. unde, după ce O.I. și S.Ș. au lovit

victima care se opunea sustragerii oilor, toți trei au încărcat 13 ovine în

autovehicul, apoi au plecat și le-au vândut cetățeanului arab.

Rezultă că cei trei au acționat concertat,

după o prealabilă înțelegere.

Există coautorat la tâlhărie chiar

dacă unii din participanți exercită violențele iar alții sustrag bunurile atâta

timp cât acest mod de a proceda a fost stabilit anterior de inculpați. Așa

fiind, nu se poate admite cererea inculpatului R.G. de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.

Tâlhăria săvârșită de două sau mai

multe persoane împreună este pedepsită potrivit art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) C. pen. cu pedepse cuprinse între 7 și 20 ani închisoare. În speță, deși R.G.

și S.Ș. sunt recidiviști, fiind condamnați anterior pentru infracțiunii de

sustragere, nu se poate susține că pedepsele de 8 ani situate în imediata

apropiere a minimului special prevăzut de textul arătat constituie pedepse prea

aspre și că se impune reindividualizarea lor.

Constatând că hotărârile pronunțate

în cauză sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse.

În temeiul art. 385

17

alin ……, cu referire la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce

prevenția.

Văzând și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.G. și S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 304/ P din 2

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate:

inculpatului R.G., timpul arestării preventive de la 4 februarie 2005 la 28

martie 2005, iar pentru inculpatul S.Ș., timpul reținerii și arestării

preventive, de la 9 februarie 2005 la 28 martie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.