ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 214 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpații: 1. R.G., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 3 luni, în total 8 ani și 3 luni închisoare.

2. S.Ș., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și 3. O.I., la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpaților R.G. și S.Ș. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării de la 4 februarie 2005 pentru R.G. și de la 9 februarie 2005 pentru S.Ș. Au fost obligați inculpații în solidar să plătească: - 15.000.000 lei (1.500 RON) către partea civilă M.I.; - 10.000.000 lei (1.000 RON) către partea civilă S.G.; - 7.500.000 lei (750 RON) către partea civilă B.H.; - 5.000.000 lei (500 RON) către partea civilă A.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 23 august 2002, inculpații R.G. și O.I., împreună cu S.Ș. (fratele lui O.I.), cu autoturismul Dacia 1300 proprietatea lui O.I., au hotărât să se deplaseze pe raza județului Tulcea, pentru a sustrage oi, intenția lor fiind aceea de a le valorifica și de a face rost de bani.

Au ajuns în localitatea Mircea Vodă unde au identificat o stână de oi. Au strigat la întâmplare și a răspuns partea vătămată M.I., cioban angajat la respectiva stână, care i-a întrebat ce doresc, aceștia spunându-i că vor să cumpere oi. La răspunsul ciobanului că nu are animale de vânzare, O.I. și S.Ș. l-au trântit la sol, l-au lovit în diferite zone ale corpului și l-au legat cu o sârmă găsită în apropiere pentru a-l împiedica să acționeze. Au ales 13 ovine pe care le-au așezat în portbagajul și habitatul mașinii, plecând spre localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, unde le-au valorificat unui cetățean arab, de la complexul de ovine în schimbul sumei de 10.000.000 lei. În seara de 27 august 2002, O.I.

și R.G. s-au deplasat în localitatea Slava Rusă și când au ajuns în dreptul unei stâne, profitând de faptul că ciobanul dormea și era în stare de ebrietate, au sustras 8 cârlani, pe care i-au încărcat în mașină, cu intenția de a-i valorifica la același complex de ovine. În apropierea localității Tariverde au fost opriți de un echipaj de poliție, împrejurare în care au abandonat mașina lângă un lan de porumb, revenind fiecare pe jos în Medgidia. Împotriva sentinței penale nr. 214 din 13 octombrie 2005 a Tribunalului Tulcea au declarat apel inculpații R.G. și S.Ș., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Au solicitat desființarea sentinței apelate și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie din 23 august 2002, în infracțiunea de furt cu consecința redozării pedepselor.

Prin decizia penală nr. 304/ P din 2 decembrie 2005, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Constanța, apelurile au fost respinse, ca nefondate. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termen legal, inculpații R.G. și S.Ș. au atacat-o cu recurs. Prin recursul scris trimis din penitenciar, R.G. a criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice. A susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie deoarece nu a exercitat violențe asupra părții vătămate M.I., că cei care au folosit violența au fost coinculpații S.Ș. și O.I. A cerut să fie schimbată încadrarea juridică și să fie condamnat pentru infracțiunea de furt, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. Recurentul S.Ș. a criticat hotărârile pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 24 C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală și au aplicat pedepse just individualizate ținând seama de dispozițiile art. 72 C. pen. Astfel, s-a stabilit că cei trei inculpați au luat împreună hotărârea de a sustrage oi de la diferite stâne pe care apoi să le valorifice, vânzându-le unui cetățean arab. Inculpații au procedat în felul stabilit în zilele de 23 și 27 august 2002. În seara zilei de 23 august 2002, cei trei s-au deplasat la stâna lui M.I.

unde, după ce O.I. și S.Ș. au lovit victima care se opunea sustragerii oilor, toți trei au încărcat 13 ovine în autovehicul, apoi au plecat și le-au vândut cetățeanului arab. Rezultă că cei trei au acționat concertat, după o prealabilă înțelegere. Există coautorat la tâlhărie chiar dacă unii din participanți exercită violențele iar alții sustrag bunurile atâta timp cât acest mod de a proceda a fost stabilit anterior de inculpați. Așa fiind, nu se poate admite cererea inculpatului R.G. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat. Tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună este pedepsită potrivit art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

cu pedepse cuprinse între 7 și 20 ani închisoare. În speță, deși R.G. și S.Ș. sunt recidiviști, fiind condamnați anterior pentru infracțiunii de sustragere, nu se poate susține că pedepsele de 8 ani situate în imediata apropiere a minimului special prevăzut de textul arătat constituie pedepse prea aspre și că se impune reindividualizarea lor. Constatând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse. În temeiul art. 385 17 alin ……, cu referire la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenția. Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.G. și S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 304/ P din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate: inculpatului R.G., timpul arestării preventive de la 4 februarie 2005 la 28 martie 2005, iar pentru inculpatul S.Ș., timpul reținerii și arestării preventive, de la 9 februarie 2005 la 28 martie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.