ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1835/2005

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin

sentința penală nr. 362 din 13 decembrie 2004, condamnă pe inculpatul B.M.C.

la:

a) 4 ani de închisoare,

pentru complicitate la distrugere și semnalizare falsă, în formă continuată,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.;

b) 5 ani de închisoare,

pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), alin. (3) lit.

h), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.;

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită cu 6

luni, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni de închisoare.

Inculpatul este menținut în

stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă.

El este obligat, împreună cu

ați 3 coinculpați, să plătească C.N.C.F. 66.821.441 lei despăgubiri civile.

De asemenea, este obligat la

3.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență,

că, în nopțile de 6 aprilie, 14 aprilie și 16 aprilie 2004, în baza unei

înțelegeri prealabile, inculpatul B.M.C., transportă cu autoturismul Dacia, pe

coinculpații M.G.C., S.C.C. și S.V.C., în zona localității Almaș din județul

Arad, unde au tăiat și și-au însușit cablurile instalației de telecomunicații

aparținând C.N.C.F., pe care au prejudiciat-o cu suma de 66.821.441 lei.

Inculpatul declară apel,

susținând că a transportat pe coinculpați la locul faptei, dar nu a participat

la sustragerea cablului.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 47/ A din 20 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat,

apelul și îl obligă pe apelant la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Lui i se deduce, în

continuare, detenția preventivă.

Prin recursul de față,

inculpatul critică decizia, reiterând susținerea din apel, la care adaugă că

trebuie să fie exonerat de răspundere, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen. și că, oricum, i s-a aplicat o pedeapsă excesivă și a fost obligat

la plata despăgubirilor deși partea civilă le-a pretins după citirea actului de

acuzare.

Recursul este nefondat.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată inculpatului, ținând seama de toate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Coinculpații M.G.C., S.C.C.

și S.V.C. confirmă, constant, că au sustras cablul respectiv cu ajutorul lui

B.M.C., care i-a transportat la locul faptei, conform înțelegerii prealabile cu

acesta.

De altfel, însuși inculpatul

B.M.C. recunoaște că a transportat, la locul infracțiunii, pe ceilalți

inculpați, care au fost prinși imediat după ce au sustras cablul.

Inculpatul B.M.C. mai

recunoaște că s-a sustras, un timp, urmăririi penale, ascunzându-se la tatăl

său.

Partea civilă a cerut

despăgubiri încă din faza urmăririi penale, iar inculpatul a fost de acord să

achite daunele.

Nu sunt temeiuri pentru

reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Faptele lui sunt grave.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.C. împotriva deciziei penale nr.

47/ A din 20 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara .

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 24 iunie 2004 la 16 martie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.