ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1835/2005

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 362 din 13 decembrie 2004, condamnă pe inculpatul B.M.C. la: a) 4 ani de închisoare, pentru complicitate la distrugere și semnalizare falsă, în formă continuată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.; b) 5 ani de închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni de închisoare.

Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă. El este obligat, împreună cu ați 3 coinculpați, să plătească C.N.C.F. 66.821.441 lei despăgubiri civile. De asemenea, este obligat la 3.600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține, în esență, că, în nopțile de 6 aprilie, 14 aprilie și 16 aprilie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul B.M.C., transportă cu autoturismul Dacia, pe coinculpații M.G.C., S.C.C. și S.V.C., în zona localității Almaș din județul Arad, unde au tăiat și și-au însușit cablurile instalației de telecomunicații aparținând C.N.C.F., pe care au prejudiciat-o cu suma de 66.821.441 lei. Inculpatul declară apel, susținând că a transportat pe coinculpați la locul faptei, dar nu a participat la sustragerea cablului.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 47/ A din 20 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat, apelul și îl obligă pe apelant la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului. Lui i se deduce, în continuare, detenția preventivă. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerea din apel, la care adaugă că trebuie să fie exonerat de răspundere, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și că, oricum, i s-a aplicat o pedeapsă excesivă și a fost obligat la plata despăgubirilor deși partea civilă le-a pretins după citirea actului de acuzare. Recursul este nefondat. Prima instanță reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Coinculpații M.G.C., S.C.C. și S.V.C. confirmă, constant, că au sustras cablul respectiv cu ajutorul lui B.M.C., care i-a transportat la locul faptei, conform înțelegerii prealabile cu acesta. De altfel, însuși inculpatul B.M.C. recunoaște că a transportat, la locul infracțiunii, pe ceilalți inculpați, care au fost prinși imediat după ce au sustras cablul. Inculpatul B.M.C. mai recunoaște că s-a sustras, un timp, urmăririi penale, ascunzându-se la tatăl său. Partea civilă a cerut despăgubiri încă din faza urmăririi penale, iar inculpatul a fost de acord să achite daunele. Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Faptele lui sunt grave. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.C. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 20 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara . Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 24 iunie 2004 la 16 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2005.