ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din 1

aprilie 2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul D.N. la 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.

a) și b), raportat la art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 32

lit. a) C. pen.

Conform art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat beneficiul grațierii pentru restul de pedeapsă de 1373, zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 672/2003 a Judecătoriei Arad, dispunând ca inculpatul să execute 7 ani

și 1373 zile închisoare.

A dedus arestarea preventivă de la

18 ianuarie 2004 și a menținut starea de arest.

Conform art. 116 C. pen., a interzis

inculpatului dreptul de a se afla în Arad și Sânmartin, jud. Arad, pe o

perioadă de 5 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat un clește, iar în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003

C. civ., l-a obligat împreună cu coinculpatul D.C.Șt. la 183.687.775 lei

despăgubiri civile către Societatea Agricolă O. Sânmartin, jud. Arad.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că în noaptea de 17 ianuarie 2004, inculpatul D.N.

împreună cu coinculpatul D.C.Șt., s-a deplasat cu autoturismul acestuia din

urmă în localitatea Sânmartin, iar de la Societatea Agricolă O. au tăiat

cablurile electrice de aluminiu de la 5 stâlpi de tensiune.

Le-au transportat în mașină cu

scopul de a le valorifica, dar au fost surprinși de organele de poliție, cu

ocazia unui control de rutină.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Împotriva deciziei, D.N. a declarat

recurs, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a comis

furtul, întrucât cablurile găsite în autoturism au fost găsite și însușite.

Susținerea este nefondată.

Din probele dosarului, inclusiv

recunoașterea inculpatului la urmărirea penală, rezultă că obiectele găsite în

autoturism au fost sustrase, inculpatul arătând cu lux de amânunte cum a

procedat.

Procesul-verbal încheiat de poliție

la fața locului la 18 ianuarie 2004, relevă lipsa cablului electric de natura

celui găsit asupra inculpatului, pe o distanță de 1350 m liniari.

În concluzie, susținerea

inculpatului, în sensul că se impune achitarea sa este neîntemeiată.

Recursul este nefondat și în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

Nu se constată potrivit art. 385

9

C. proc. pen., alte motive care examinate din oficiu, să conducă la casarea

hotărârilor.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă a inculpatului, iar conform art. 192 C. proc. pen., acesta va fi

obligat la cheltuieli judiciare statului și onorariul apărătorului din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 179 din 24 mai 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la 20 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.