ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 153 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat, printre alții, inculpatul M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din data de 5 februarie 2001. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul N.G.C. la aceeași pedeapsă pentru săvârșirea aceleași infracțiuni de furt calificat. Totodată, în temeiul art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., cei doi inculpați au fost obligați în solidar la plata sumei de 7.139.265 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P. SA București și la 227.568.235 lei cu același titlu către partea civilă SC E. SA – S.D.F.E. Pitești. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpații M.D. și N.G.C., în baza unei înțelegeri prealabile și în temeiul aceleași rezoluții infracționale au tăiat și sustras împreună, în perioada mai – august 2000, conductori electrici aparținând SC E. SA, sucursala Argeș și S.N.P. P. SA Petroservice Ciurești de la rețeaua electrică situată pe raza comunei Popești, satul Râca. Pentru a intra în posesia conductorilor electrici, inculpatul N.G.C.

se urca pe stâlp și cu ajutorul unui patent special tăia cablurile dintre stâlpi, iar inculpatul M.D. strângea cablurile și le ducea la căruța cu care cei doi se deplasau. Ulterior, cablurile erau tăiate, depozitate în saci și transportate cu autoturismul Dacia, proprietatea inculpatului M.D., la centrul de colectare SC D. SRL Pitești, iar banii obținuți erau împărțiți egal. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale de cercetare la locul faptei, de reconstituire, de prezentare pentru recunoaștere, de confruntare, schiței locului săvârșirii infracțiunii, adreselor părților civile, depozițiilor martorilor C.D., S.N., N.V. și I.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 181/ A din 8 iulie 2003, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința pronunțată și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe fiecare inculpat la câte 3 ani închisoare. Sub aspectul laturii civile, au fost reduse despăgubirile la care au fost obligați inculpații către partea civilă SC E. SA – S.D.F.E.F. Pitești de la 227.568.235 lei la 106.084.300 lei.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, că activitatea infracțională a inculpaților s-a derulat în perioada mai – august 2000, dată la care erau incidente prevederile Codului penal înainte de modificarea prin O.U.G. nr. 207/2000, intrată în vigoare în noiembrie 2000 când s-a adăugat alin. (3) la art. 209 C. pen., vizând agravarea pedepsei pentru sustragerea anumitor categorii de bunuri, printre care și cele vizând componente ale rețelelor electrice. În aceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile SC E. SA instanța de apel a înlăturat din cuantumul pagubei pretinse, contribuțiile la fondurile speciale ale statului, C.A.S., fond șomaj, fond asigurări sănătate, cheltuieli generale ale unității, cheltuieli indirecte ale subunității, profitul, T.V.A., deoarece acestea nu au o legătură directă de cauzalitate cu activitatea infracțională.

Împotriva acestei decizii inculpatul M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 7 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Recursul nu este fondat. Instanța de apel, pe baza probelor administrate, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. La stabilirea cuantumului sancțiunii și a modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii comise cât și persoana făptuitorului.

Pericolul social al acestei infracțiuni este determinat de modalitatea în care a fost săvârșită, de perioada relativ mare în care s-a derulat activitatea infracțională (iulie – august 2000), de prejudiciu cauzat părților civile și mai ales de consecințele acestei fapte (comisă în condițiile agravantei prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.) în urma cărora rețeaua electrică ce deservea mai multe localități de pe raza comunei Popești, județul Argeș, inclusiv derivația care alimentează cu energie sonde de extracție petrol, a fost indisponibilă. Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate în dosar, rezultă că acesta a negat în mod constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în pofida faptului că vinovăția sa a fost evidențiată de toate celelalte mijloace de probă, inclusiv de declarațiile coinculpatului N.G.C.

Ținând seama de elementele de circumstanțiere arătate (gravitatea faptei, împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, conduita făptuitorului) în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 și art. 86 7 C. pen., scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea sancțiunii în regim de privare de libertate. Pe de altă parte, cererea inculpatului de a i se reduce pedeapsa sub minimul prevăzut de textul sancționator, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante, nu poate fi primită atâta vreme cât prejudiciul cauzat părții civile nu a fost acoperit, inculpatul nu a depus stăruință pentru acoperirea pagubei și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Împrejurările indicate de inculpat pentru a justifica acordarea unor circumstanțe atenuante (lipsa antecedentelor penale și faptul că nu are o familie organizată) au fost analizate de instanța de control judiciar, motiv pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege. În raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.