ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 10

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat, printre alții,

inculpatul M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată reținerea din data de 5 februarie 2001.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul N.G.C. la aceeași pedeapsă pentru săvârșirea aceleași

infracțiuni de furt calificat.

Totodată, în temeiul art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., cei doi inculpați au fost obligați în solidar

la plata sumei de 7.139.265 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea

civilă SC P. SA București și la 227.568.235 lei cu același titlu către partea

civilă SC E. SA – S.D.F.E. Pitești.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpații M.D. și N.G.C., în baza

unei înțelegeri prealabile și în temeiul aceleași rezoluții infracționale au

tăiat și sustras împreună, în perioada mai – august 2000, conductori electrici

aparținând SC E. SA, sucursala Argeș și S.N.P. P. SA Petroservice Ciurești de

la rețeaua electrică situată pe raza comunei Popești, satul Râca. Pentru a

intra în posesia conductorilor electrici, inculpatul N.G.C. se urca pe stâlp și

cu ajutorul unui patent special tăia cablurile dintre stâlpi, iar inculpatul

M.D. strângea cablurile și le ducea la căruța cu care cei doi se deplasau.

Ulterior, cablurile erau tăiate,

depozitate în saci și transportate cu autoturismul Dacia, proprietatea

inculpatului M.D., la centrul de colectare SC D. SRL Pitești, iar banii

obținuți erau împărțiți egal.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale de cercetare la locul faptei, de

reconstituire, de prezentare pentru recunoaștere, de confruntare, schiței

locului săvârșirii infracțiunii, adreselor părților civile, depozițiilor

martorilor C.D., S.N., N.V. și I.I., probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 181/ A din 8 iulie 2003, a admis apelurile declarate de inculpați, a

desființat în parte sentința pronunțată și în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor, din art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod, în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe fiecare

inculpat la câte 3 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, au fost

reduse despăgubirile la care au fost obligați inculpații către partea civilă SC

E. SA – S.D.F.E.F. Pitești de la 227.568.235 lei la 106.084.300 lei.

Totodată, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de fond a reținut, în ceea

ce privește încadrarea juridică a faptelor, că activitatea infracțională a

inculpaților s-a derulat în perioada mai – august 2000, dată la care erau

incidente prevederile Codului penal înainte de modificarea prin O.U.G. nr.

207/2000, intrată în vigoare în noiembrie 2000 când s-a adăugat alin. (3) la

art. 209 C. pen., vizând agravarea pedepsei pentru sustragerea anumitor

categorii de bunuri, printre care și cele vizând componente ale rețelelor

electrice.

În aceea ce privește prejudiciul

cauzat părții civile SC E. SA instanța de apel a înlăturat din cuantumul

pagubei pretinse, contribuțiile la fondurile speciale ale statului, C.A.S.,

fond șomaj, fond asigurări sănătate, cheltuieli generale ale unității,

cheltuieli indirecte ale subunității, profitul, T.V.A., deoarece acestea nu au

o legătură directă de cauzalitate cu activitatea infracțională.

Împotriva acestei decizii inculpatul

M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81

sau art. 86

7

C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei sub

minimul prevăzut de lege.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel, pe baza probelor

administrate, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei comise de

inculpat, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea cuantumului sancțiunii și a

modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere atât

pericolul social concret al infracțiunii comise cât și persoana făptuitorului.

Pericolul social al acestei

infracțiuni este determinat de modalitatea în care a fost săvârșită, de

perioada relativ mare în care s-a derulat activitatea infracțională (iulie –

august 2000), de prejudiciu cauzat părților civile și mai ales de consecințele

acestei fapte (comisă în condițiile agravantei prevăzute de art. 41 alin. (2)

C. pen.) în urma cărora rețeaua electrică ce deservea mai multe localități de

pe raza comunei Popești, județul Argeș, inclusiv derivația care alimentează cu

energie sonde de extracție petrol, a fost indisponibilă.

Referitor la profilul moral al

inculpatului, din probele aflate în dosar, rezultă că acesta a negat în mod

constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în pofida faptului

că vinovăția sa a fost evidențiată de toate celelalte mijloace de probă,

inclusiv de declarațiile coinculpatului N.G.C.

Ținând seama de elementele de

circumstanțiere arătate (gravitatea faptei, împrejurările în care infracțiunea

a fost comisă, conduita făptuitorului) în cauză nu sunt întrunite cerințele

impuse de dispozițiile art. 81 și art. 86

7

C. pen., scopul pedepsei

nu poate fi atins decât prin executarea sancțiunii în regim de privare de

libertate.

Pe de altă parte, cererea

inculpatului de a i se reduce pedeapsa sub minimul prevăzut de textul

sancționator, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante, nu

poate fi primită atâta vreme cât prejudiciul cauzat părții civile nu a fost

acoperit, inculpatul nu a depus stăruință pentru acoperirea pagubei și a avut o

atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Împrejurările indicate de inculpat

pentru a justifica acordarea unor circumstanțe atenuante (lipsa antecedentelor

penale și faptul că nu are o familie organizată) au fost analizate de instanța

de control judiciar, motiv pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de

lege.

În raport de considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 8

iulie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.