ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Tulcea prin sentința

penală nr. 80 din 7 aprilie 2004, a condamnat printre alții pe inculpatul D.T.

la:

- 3 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. și

- 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 856 din 22 aprilie 1997 a

Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea alături de pedepsele de 3 ani și 6

luni și respectiv 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) pedepsele rezultante ca urmare a revocării suspendării, de 5

ani și respectiv 2 ani au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat în

solidar cu inculpații V.M.P. și S.M., condamnați în cauza de față, la plata în

solidar a sumei de 32.042.843 lei către partea civilă SC A. SA.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că în ziua de 8 ianuarie 2000, inculpații V.M.P., D.T.

și învinuiții M.V. și S.M. au hotărât să sustragă conductori electrici din

componența liniei electrice de alimentare a stației de pompare a firmei C. din

cadrul SC A. SA. După orele 12,00, s-au deplasat cu căruța numitului V.I. la

locul stabilit și cu un topor au tăiat mai multe cabluri pe care le-au

transportat cu căruța acasă la V.M.P.

Cei patru au repetat

acțiunea și a doua zi 9 ianuarie 2000 când cu ocazia sustragerii conductorilor

electrici au sustras mai mulți izolatori astfel că au adus linia electrică în

stare de neîntrebuințare.

Apelul declarat de inculpat

care a criticat sentința susținând că pedeapsa este exagerat de aspră a fost

respins prin decizia nr. 114/ P din 21 mai 2004, pronunțată de secția penală de

la Curtea de Apel Constanța.

Nemulțumit și de această

hotărâre, inculpatul a declarat recurs reiterând criticile din apel. A cerut

casarea sentinței și deciziei, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea

unor pedepse sub minimul special prevăzut de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

a) și e) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat

faptelor săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală.

Pedepsele aplicate sunt situate

în imediata apropiere a minimului special, deși inculpatul este recidivist și

instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 6 luni

închisoare. Având în vedere pericolul social ridicat al faptei săvârșite,

pentru care legiuitorul prin O.U.G. nr. 207/2000 din 22 noiembrie 2000, a

majorat limitele de pedeapsă ținând seama că furtul a fost săvârșit anterior

acestei modificări la 8 și 9 ianuarie 2000, pedeapsa este legală și corect

individualizată astfel că nu se impune modificarea ei.

Așa fiind, cum hotărârile

pronunțate sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca fiind nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.T., împotriva deciziei penale nr. 114 din 21

mai 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.