ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Tulcea prin sentința penală nr. 80 din 7 aprilie 2004, a condamnat printre alții pe inculpatul D.T. la: - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. și - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 856 din 22 aprilie 1997 a Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea alături de pedepsele de 3 ani și 6 luni și respectiv 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) pedepsele rezultante ca urmare a revocării suspendării, de 5 ani și respectiv 2 ani au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpații V.M.P. și S.M., condamnați în cauza de față, la plata în solidar a sumei de 32.042.843 lei către partea civilă SC A. SA. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 8 ianuarie 2000, inculpații V.M.P., D.T. și învinuiții M.V. și S.M. au hotărât să sustragă conductori electrici din componența liniei electrice de alimentare a stației de pompare a firmei C. din cadrul SC A. SA. După orele 12,00, s-au deplasat cu căruța numitului V.I.

la locul stabilit și cu un topor au tăiat mai multe cabluri pe care le-au transportat cu căruța acasă la V.M.P. Cei patru au repetat acțiunea și a doua zi 9 ianuarie 2000 când cu ocazia sustragerii conductorilor electrici au sustras mai mulți izolatori astfel că au adus linia electrică în stare de neîntrebuințare. Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința susținând că pedeapsa este exagerat de aspră a fost respins prin decizia nr. 114/ P din 21 mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Constanța. Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs reiterând criticile din apel. A cerut casarea sentinței și deciziei, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

și art. 217 alin. (1) C. pen. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat faptelor săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală. Pedepsele aplicate sunt situate în imediata apropiere a minimului special, deși inculpatul este recidivist și instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 6 luni închisoare. Având în vedere pericolul social ridicat al faptei săvârșite, pentru care legiuitorul prin O.U.G. nr. 207/2000 din 22 noiembrie 2000, a majorat limitele de pedeapsă ținând seama că furtul a fost săvârșit anterior acestei modificări la 8 și 9 ianuarie 2000, pedeapsa este legală și corect individualizată astfel că nu se impune modificarea ei.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca fiind nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T., împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 mai 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.