ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2004

Asupra

recursului  de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.157 din 19 decembrie 2002, Tribunalul Călărași, a condamnat

pe inculpatul I.N. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 alin.(1), art. 209 lit.a) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art.74 și 76 C. pen.

În baza

art.10 din Legea nr.137/1997, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a

pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 555 din 14 mai

1998 a Judecătoriei Găești, această pedeapsă urmând a se executa alături de

pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză.

Totodată,

s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare pronunțată prin sentința penală nr.2749/20.10.2000 a Judecătoriei

Ploiești, urmând ca și această pedeapsă să fie executată, pe lângă pedeapsa

aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute 3 ani și 6 luni

închisoare.

S-a

luat act că partea vătămată SNIF SA, sucursala Călărași nu s-a constituit parte

civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

Inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

2.000.000 lei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 6 decembrie 2000,

inculpatul, împreună cu martorii N.V. și D.V., au sustras subansamble metalice

în valoare de 2.000.000 lei de la stația de pompare S.P.P. 507 aparținând

S.N.I.F. S.A., sucursala Călărași.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 238 din 22

aprilie 2003, admițând apelul declarat de inculpat, l-a achitat pe acesta, în

temeiul art. 11 pct. (2) lit.a) raportat la art.10 lit. (b

1

) C.

proc. pen. cu referire la art.18

1

C. pen. pentru infracțiunea de

furt calificat prevăzută de art. 208 alin.(1), art.  209 lit. a) și i), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și i-a aplicat o sancțiune cu caracter

administrativ de 6.000.000 lei amendă.

Împotriva

menționatei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat

recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 385

9

pct. (17

1

)

C. proc. pen., pentru greșita aplicare în cauză a prevederilor art.18

1

C. pen. În motivarea recursului se evidențiază faptul că inculpatul este

cunoscut cu antecedente penale, valoarea modică a prejudiciului putând

constitui circumstanțe atenuante care s-au avut în vedere la individualizarea

pedepsei.

Examinând

decizia atacată, în raport de criteriile formulate prin recursul declarat de

procuror, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind

corespunzătoare.

Din

probele administrate în cauză rezultă, în adevăr, că la data de 6 decembrie

2000, inculpatul împreună cu cei doi martori, au sustras subansamble metalice,

în valoare de 2.000.000 lei de la Stația de pompare S.P.P.507 aparținând S.N.I.F.

S.A., sucursala Călărași, care au fost restituire în cursul cercetărilor.

Deși

infracțiunea a fost comisă împreună cu alte două persoane, care au avut o

contribuție mai mare, acestea au fost scoase de sub urmărirea penală, aplicându-li-se

câte o sancțiune cu caracter administrativ, în temeiul art.181 și următorii C.

pen., apreciindu-se că prin faptele lor s-a adus o atingere minimă valorilor

sociale apărate de lege.

Răspunderea

care atrage aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este o formă de

răspundere, care are drept temei săvârșirea unei fapte cu un grad de pericol

social mai redus, în condițiile în care nu se justifică aplicarea unor pedepse.

Alineatul

2 al art.18 C. pen. prevede drept criterii de apreciere a gradului redus de

pericol social, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit,

împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar putea

produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.

Cum din

actele dosarului rezultă că materialele sustrase aparțineau unei stații de

pompare degradată și abandonată pe câmp, că valoarea prejudiciului este redusă,

fiind recuperat prin restituire, că inculpatul a avut o contribuție redusă la

săvârșirea faptei, la care au participat și alte persoane față de care nu s-a

angajat răspunderea penală, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea în

cauză a prevederilor art.18

1

C. pen.

Simpla

împrejurare că inculpatul posedă antecedente penale nu poate duce la concluzia

că fapta comisă de acesta, în condițiile descrise, prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Întrucât

din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct.(1) lit. b)

din același cod, urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București.

Se va

lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul

pentru apărătorul din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale nr.238 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, secția II-a penală, privind pe intimatul inculpat I.N.

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.