ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.157 din 19 decembrie 2002, Tribunalul Călărași, a condamnat pe inculpatul I.N. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.(1), art. 209 lit.a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art.74 și 76 C. pen. În baza art.10 din Legea nr.137/1997, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 555 din 14 mai 1998 a Judecătoriei Găești, această pedeapsă urmând a se executa alături de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză. Totodată, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr.2749/20.10.2000 a Judecătoriei Ploiești, urmând ca și această pedeapsă să fie executată, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a luat act că partea vătămată SNIF SA, sucursala Călărași nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 6 decembrie 2000, inculpatul, împreună cu martorii N.V. și D.V., au sustras subansamble metalice în valoare de 2.000.000 lei de la stația de pompare S.P.P. 507 aparținând S.N.I.F. S.A., sucursala Călărași. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 238 din 22 aprilie 2003, admițând apelul declarat de inculpat, l-a achitat pe acesta, în temeiul art. 11 pct. (2) lit.a) raportat la art.10 lit. (b 1 ) C. proc.

pen. cu referire la art.18 1 C. pen. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.(1), art. 209 lit. a) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și i-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 6.000.000 lei amendă. Împotriva menționatei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 385 9 pct. (17 1 ) C. proc. pen., pentru greșita aplicare în cauză a prevederilor art.18 1 C. pen. În motivarea recursului se evidențiază faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, valoarea modică a prejudiciului putând constitui circumstanțe atenuante care s-au avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Examinând decizia atacată, în raport de criteriile formulate prin recursul declarat de procuror, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare. Din probele administrate în cauză rezultă, în adevăr, că la data de 6 decembrie 2000, inculpatul împreună cu cei doi martori, au sustras subansamble metalice, în valoare de 2.000.000 lei de la Stația de pompare S.P.P.507 aparținând S.N.I.F. S.A., sucursala Călărași, care au fost restituire în cursul cercetărilor. Deși infracțiunea a fost comisă împreună cu alte două persoane, care au avut o contribuție mai mare, acestea au fost scoase de sub urmărirea penală, aplicându-li-se câte o sancțiune cu caracter administrativ, în temeiul art.181 și următorii C. pen., apreciindu-se că prin faptele lor s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege.

Răspunderea care atrage aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este o formă de răspundere, care are drept temei săvârșirea unei fapte cu un grad de pericol social mai redus, în condițiile în care nu se justifică aplicarea unor pedepse. Alineatul 2 al art.18 C. pen. prevede drept criterii de apreciere a gradului redus de pericol social, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar putea produce, precum și persoana și conduita făptuitorului. Cum din actele dosarului rezultă că materialele sustrase aparțineau unei stații de pompare degradată și abandonată pe câmp, că valoarea prejudiciului este redusă, fiind recuperat prin restituire, că inculpatul a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei, la care au participat și alte persoane față de care nu s-a angajat răspunderea penală, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art.18 1 C. pen.

Simpla împrejurare că inculpatul posedă antecedente penale nu poate duce la concluzia că fapta comisă de acesta, în condițiile descrise, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct.(1) lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul pentru apărătorul din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.238 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală, privind pe intimatul inculpat I.N. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.