ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4748/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 12 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr. 1093/2003 a fost condamnat inculpatul P.I.C. la 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă T.E.G. și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească 170.000.000 lei despăgubiri civile (150.000.000 lei despăgubiri materiale + 20.000.000 lei despăgubiri morale), pentru suma de 80.000.000 lei în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A. SA, sucursala Pitești și SC V. SRL, comuna Vulturești, județul Argeș, iar pentru suma de 90.000.000 lei numai în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Vulturești, jud. Argeș.

A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T.E.G., reprezentând onorariul de avocat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 25 iunie 2001 partea vătămată T.E.G. s-a deplasat cu microbuzul aparținând SC M.A. SRL Curtea de Argeș, condus de inculpatul P.I.C., din orașul Mioveni în Municipiul Pitești pentru a participa la stagiul de practică din cadrul Liceului Economic, a cărei elevă era.

La stația „Maternității” din Pitești, toți călătorii, cu excepția părții vătămate, au coborât, inculpatul propunându-i acesteia să o transporte până la sediul unității de învățământ.

Propunerea a fost acceptată de către partea vătămată, dar P.I.C. s-a îndreptat cu autovehiculul pe care-l conducea spre Stadionul Nicolae Dobrin, motivându-i că este necesară alimentarea cu carburanți a mașinii, la una din stațiile PECO din zonă.

În aceste împrejurări, dându-și seama de intenția inculpatului, partea vătămată i-a solicitat ferm, să oprească microbuzul pentru a coborî, dar a fost refuzată.

Inculpatul i-a propus, de această dată, să meargă cu el la un local pentru a „se combina”.

Întrucât în perioada imediat următoare partea vătămată a reiterat inculpatului rugămintea de a opri microbuzul pentru a coborî, dar acesta a nesocotit-o, pentru a evita situația în care ar fi fost obligată să întrețină cu cel în cauză raporturi sexuale, victima a luat hotărârea de a părăsi autovehiculul.

În momentul în care P.I.C. a virat dreapta, părăsind șoseaua principală și îndreptându-se din str. Stadionului către zona marginală a municipiului, partea vătămată a deschis ușa glisantă a mașinii și a sărit.

Urmare acestui fapt, ea a suferit leziuni traumatice vindecabile în circa 80 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul și rolul educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat a pedepsei.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul P.I.C., partea civilă T.E.G. și partea responsabilă civilmente SC A. SA, sucursala Argeș.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice, apreciind că cea corectă este în prevederile art. 184 alin. (4) C. pen. și art. 38 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 328/1966.

Partea civilă a criticat sentința sub aspectul laturii civile, în sensul că daunele morale au fost acordate într-un cuantum prea mic, iar pe de altă parte, se impune acordarea unei prestații periodice.

Partea responsabilă civilmente nu a motivat în scris apelul său și nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru dezbateri.

Examinându-se hotărârea atacată în limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul se cunoștea cu partea vătămată de 2 ani de zile, aceasta din urmă făcând zilnic naveta pe traseul Mioveni – Pitești, traseu pe care inculpatul conducea microbuzul.

Dat fiind că se cunoșteau destul de bine, partea vătămată a așteptat mașina condusă de inculpat, pentru a veni la Pitești (declarația martorului B.S. și procesul-verbal).

Fiind ziua de naștere a inculpatului, acesta a dorit să facă cinste părții vătămate, spunând acesteia să meargă „să bea un suc și să se combine”, fără să facă alte referiri, și să precizeze unde să meargă.

În declarația dată la instanță, partea vătămată a afirmat că a fost alegerea sa să nu coboare împreună cu ceilalți pasageri în stația de destinație, preferând să meargă cu inculpatul, care trebuia să alimenteze microbuzul cu benzină.

S-a mai reținut că, față de traseul pe care era obligat inculpatul să meargă este greu de crezut susținerea părții vătămate că a cerut inculpatului să oprească microbuzul pentru a coborî, atâta timp cât microbuzul își urma traseul normal și pe care partea vătămată îl cunoștea pentru că venea zilnic la școală cu microbuzul și chiar dacă pe acest tronson de traseu, când partea vătămată se afla numai cu inculpatul în microbuz, acesta i-a propus să „se combine cu el” nu poate constitui o presiune, care să o determine la gestul făcut.

În declarațiile sale, partea vătămată nu a afirmat nici un moment că inculpatul ar fi făcut un singur gest de agresare fizică sau verbală, de altfel neputând fi vorba de agresare fizică, pentru că distanța dintre cele două scaune pe care stăteau era de circa un m., iar inculpatul conducea microbuzul, având mâinile ocupate cu manevrele respective.

S-a constatat, deci, că nu există acte materiale comise de inculpat care să pună în evidență intenția de viol și care să justifice gestul părții vătămate de a sări din microbuz în timpul mersului și implicit nici intenția indirectă a inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, chiar dacă partea vătămată a precizat la urmărirea penală că inculpatul nu a amenințat-o și nici alte discuții contradictorii nu a purtat cu ea.

În raport de cele arătate, Curtea a reținut că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat este în dispozițiile art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., deoarece din culpă a încălcat punctele 16 și 17 ale articolului 44 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, respectiv trebuia să nu se angajeze în discuții ce i-ar putea distrage atenția de la conducerea atentă a autovehiculului și trebuia să se asigure că în timpul mersului ușile nu trebuie să fie deschise și în dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 328/1966 (așa cum a fost trimis în judecată), motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Pentru faptele săvârșite, inculpatul a fost condamnat, avându-se în vedere la individualizare gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o comportare corespunzătoare anterior săvârșirii faptelor.

Totodată, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 7.338.000 lei către Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, conform art. 188 din Legea nr. 3/1978.

În ce privește apelurile declarate de partea civilă și partea responsabilă civilmente, s-a constatat că sunt nefondate, reținându-se că prima instanță a apreciat corect că suportând mediul spitalicesc și fiind privată de o viață normală corespunzătoare vârstei, părții vătămate i s-a cauzat o suferință psihică ce presupune o compensație sub forma unor daune morale în cuantum de 20.000.000 lei, și că tot corespunzător a apreciat prima instanță și cuantumul despăgubirilor materiale la 150.000.000 lei, nefiind cazul a se majora nici despăgubirile materiale nici daunele morale.

Pe de altă parte, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală s-a apreciat că nu se impune acordarea unei prestații periodice în beneficiul victimei, deoarece aceasta are păstrată capacitatea de muncă, iar deficiența globală ușoară pe care o prezintă nu se încadrează în vreun grad de invaliditate și că obligarea în solidar a părții responsabile civilmente cu inculpatul până la concurența sumei de 80.000.000 lei, s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1194 din 29 noiembrie 2000.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 246/2003, s-a admis apelul formulat de inculpatul P.I.C. în sensul considerentelor.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, inculpatul P.I.C., partea civilă T.E.G. și partea responsabilă civilmente SC A., sucursala Pitești.

Parchetul și inculpatul au solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002.

Partea civilă I.G.E. a solicitat majorarea daunelor morale acordate și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice.

Partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă T.E.G.

Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prima dispozițiilor art. 385

9

pct. 16 și ale alin. (2) ale aceluiași articol constată că recursurile sunt fondate, cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 și la soluționarea laturii civile a cauzei.

Astfel, luând în discuție recursurile declarate de Parchet și inculpat, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Legii de grațiere nr. 543/2002, pentru pedepsele de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și respectiv un an pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 328/1966, sens în care se va dispune descontopirea acesteia și aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2000, atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 7 din lege.

Cât privește recursul părții civile I.G.E., acesta este fondat numai sub aspectul criticii privind cuantumul stabilit pentru daunele morale.

S-a reținut corect de către instanțe că datorită mediului spitalicesc în care a fost obligată să stea partea civilă a fost privată de o viață normală corespunzătoare vârstei, cauzându-i acesteia o suferință psihică, dar orientându-se la suma de 20 milioane lei daune morale, nu s-a realizat „o justă compensație” astfel cum tot instanțele motivează.

Este adevărat că durerea fizică și sufletească nu poate fi probată pentru evaluarea dimensiunii acesteia pentru a fi evaluată în bani, însă având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată în vederea refacerii, tânără, în vârstă de 18 ani, perioadă în care ambientul psihic și social a suferit modificări, se poate aprecia că un cuantum mai mare a despăgubirilor morale poate satisface cerințele unei juste compensații.

O prestație periodică însă nu se justifică atâta timp cât din raportul de expertiză medico-legală, nu rezultă că partea vătămată ar fi pierdut capacitatea de muncă.

Cât privește recursul părții responsabile civilmente, prin care critică greșita obligare în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea vătămată, acesta este fondat, întrucât nu s-a făcut dovada că deținătorul autovehiculului avea asigurare, obligație de răspundere civilă emisă de SC A., sucursala Pitești, valabilă la data accidentului, inculpatul având răspundere juridică proprie, pentru care este chemat să răspundă conform art. 998 și art. 1000 C. civ., și comitentul său SC V.C. SRL Vulturești.

Așadar, urmează a se înlătura obligarea în solidar a părții responsabile civilmente SC A., sucursala Pitești la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor civile către partea vătămată.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul în sensul considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, inculpatul P.I.C., partea civilă T.E.G. și partea responsabilă civilmente SC A., sucursala Pitești împotriva deciziei penale nr. 246 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 217 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Argeș, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 și la soluționarea laturii civile a cauzei.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.;

- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate integral și condiționat pedepsele de 3 ani închisoare și de un an închisoare aplicate inculpatului în cauză.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Înlătură obligarea părții responsabile civilmente SC A., sucursala Pitești la plata în solidar cu inculpatul P.I.C., a despăgubirilor civile către partea civilă T.E.G.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate de la 20.000.000 lei, la 50.000.000 lei, urmând ca inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.C. SRL despăgubiri civile în sumă totală de 200.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.