ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277

din 13 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul F.F.

la:

- 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art.

76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la fals, prevăzută de art. 25, raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C.

pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.;

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., în

condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.;

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., în

condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

Prin aceeași sentință, a

fost condamnată și inculpata F.M., la:

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26

C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.

pen., s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 4 luni. S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul F.F.

la despăgubiri civile, după cum urmează:

- 2.453.642.504 lei, plus

dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC

V.T.S.A. SRL, cu sediul în comuna Voluntari;

- 1.334.293.727 lei, plus

dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC P.M.

SRL, cu sediul în Pitești;

- 414.409.120 lei, plus

dobânzile legale până la data achitării efective, a debitului către partea

civilă SC A.I. SRL Cluj Napoca, cu sediul în Pitești;

- 3.000.000 lei către partea

civilă SC A.I. SRL Oradea, cu sediul în Pitești.

Au fost obligați inculpații,

în solidar, la 138.156.554 lei despăgubiri către D.G.F.P. Argeș, cu sediul în

Pitești.

S-au anulat facturile false

aflate în dosarul de urmărire penală, volumul II.

S-a dispus comunicarea

hotărârii, după rămânerea definitivă, la Registrul Comerțului.

Au fost obligați inculpații

la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Începând din anul 1999 și

până la sfârșitul lunii martie 2001, când a intrat în interdicție bancară,

inculpatul F.F. a lucrat în numele SC G.T. SRL Mioveni. În perioada imediat

următoare, acesta a lucrat în numele SC C.R.I. SRL Mărăcineni al cărei

administrator era soția sa, inculpata F.M., acumulând, și pe această societate,

o datorie de peste 700.000.0000 lei, pe care trebuia să-i achite, întrucât

primise amenințări din partea furnizorilor.

Cum în aprilie 2002, SC G.T.

SRL a ieșit din interdicție bancară, inculpatul a reluat activitatea pe această

societate, încercând să găsească furnizori care să fie de acord cu modalitatea

de plată a mărfurilor cu cecul cu termen scadent la 25-30 de zile sau chiar mai

lung.

În acest scop a intrat în

relații comerciale cu SC V.T.S. SRL Voluntari, care a fost de acord cu

modalitatea de lucru a inculpatului de la care a aprovizionat periodic marfă,

la început, doar pe bază de factură și filă C.E.C., fără încheierea unui

contract. Inițial a făcut aprovizionări de valori mici, valorificând bunurile

și având grijă să alimenteze contul bancar înainte de termenul scadent.

Mărfurile aprovizionate erau

vândute sub preț, cu sau fără acte legale, fără adaos comercial, deși încasa

sume mai mici, în acte înregistra sumele din factură. În acest fel, în timp ce

s-a acumulat o pierdere de 3,5 miliarde lei, inculpatul nemaiavând posibilități

de plată a mărfurilor achiziționate.

Ultima livrare, în sumă de

114.787.695 lei a fost făcută la 24 ianuarie 2003, iar la data de 29 ianuarie

2003, partea vătămată a fost anunțată că una din filele C.E.C. emise de

inculpat a fost refuzată la plată din lipsa disponibilului în cont.

În aceeași modalitate a

procedat inculpatul și cu SC P.M. SRL Pitești, de unde a ridicat marfă în

valoare de 1.143.343.170 lei, SC A.I. SRL Cluj Napoca de unde a ridicat marfă

în valoare de 414.409.120 lei și cu SC A.I. SRL Oradea care i-a livrat marfă de

10.250.380 lei.

La sfârșitul lunii decembrie

2002, inculpatul a luat legătura cu martorul Șt.P., pe care l-a rugat să-i

întocmească contabilitatea, întrucât urma să fie întocmit bilanțul contabil.

Din actele prezentate, a rezultat că are stoc de marfă de peste 5 miliarde lei,

astfel încât martorul l-a întrebat dacă are facturi de livrare pentru acest

stoc sau piesele există fizic.

În consecință, pentru a

acoperi contravaloarea mărfurilor vândute fără forme legale, inculpatul a

rugat-o pe soția sa, inculpata F.M., să întocmească facturi fictive, din care

să rezulte că mărfurile au fost livrate către diferite societăți.

La rugămintea soțului său,

inculpata a întocmit 74 de facturi fictive, din care rezulta livrarea de piese

în valoare de 3.235.126.920 lei către societăți care nu există în realitate.

Exemplarele albastre ale acestor facturi au fost rupte de inculpat, iar

exemplarele roșii și verzi au fost înmânate martorului Șt.P. și au fost

înregistrate în contabilitate.

În urma controlului efectuat

de Garda Financiară Argeș, s-a stabilit că, în perioada ianuarie 2002 – 28 februarie

2003, prin înregistrarea unor venituri și prin înregistrări inexacte în baza

facturilor fictive, întocmite cu scopul corelării scriptice a livrărilor de

marfă efectuate fără documente cu stocurile de mărfuri înregistrate în evidența

contabilă, faptic inexistente, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor

fiscale către stat cu suma de 138.156.554 lei.

Situația de fapt, așa cum a

fost descrisă mai înainte, rezultă din toate probele administrate în cauză,

inclusiv din recunoașterea inculpaților.

Aceste fapte săvârșite de

către inculpați au fost reținute de către tribunal ca infracțiuni de

înșelăciune, instigare la fals, uz de fals, evaziune fiscală, în ceea ce

privește pe inculpatul F.F., și fals, complicitate la evaziune fiscală, cu

referire la inculpata F.M., în conformitate cu încadrările juridice menționate

în dispozitivul hotărârii enunțat, corect dispuse de tribunal.

Deoarece inculpatul F.F. a

comis, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale astfel de fapte, în cauză au fost reținute prevederile art. 41 alin.

(2) C. pen., pentru infracțiunile de înșelăciune și instigare la fals.

Și în privința inculpatei F.M.

au fost reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., dar numai cu privire la

săvârșirea infracțiunii de fals.

Ca modalitate de executare a

pedepsei, tribunalul a considerat că scopul pedepsei aplicată inculpatului F.F.

urmează a fi atins numai prin executarea acesteia în penitenciar, date fiind

gravitatea și multitudinea infracțiunilor comise de acest inculpat, iar în

privința inculpatei F.M., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și

prin suspendarea condiționată, în baza art. 81 C. pen., a pedepsei aplicate.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, inculpatul F.F. a fost obligat la despăgubiri civile către

părțile civile constituite în cauză, așa cum rezultă din conținutul

dispozitivului, acesta mai fiind obligat, în solidar și cu F.M., și la plata

despăgubirilor în cuantumul precizat în hotărârea instanței de fond către

D.G.F.P. Argeș.

Împotriva sentinței au declarat

apel inculpatul F.F. și Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Argeș.

Inculpatul F.F. critică

soluția sub aspectul netemeiniciei, susținând că a recunoscut fapta, în cauza

sa se impunea a se aplica o pedeapsă mai mică.

D.G.F.P. Argeș, în motivele

în scris expuse, critică, în esență, soluția sub aspectul laturii civile, în

sensul că se impunea ca inculpații să fie obligați și la plata dobânzilor și

penalităților de întârziere aferente debitului de 138.156.554 lei, până la data

achitării integrale a acestuia, conform O.G. nr. 61/2002, privind colectarea

creanțelor bugetare.

Prin decizia penală nr. 272/

A din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de

inculpatul F.F. și D.G.F.P. Argeș, a desființat în parte sentința penală nr. 277

din 13 mai 2004 a Tribunalului Argeș și a dispus descontopirea pedepselor

aplicate inculpatului F.F. astfel:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 291 C. pen.

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., de la 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

A dispus recontopirea

pedepsei de 4 ani închisoare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și

(5) C. pen., cu pedepsele de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen., 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

291 C. pen., 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

10 din Legea 87/1994 și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994.

A dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condițiile art. 57 C.

pen.

L-a obligat pe inculpatul

apelant F.F., în solidar cu inculpata F.M., la plata dobânzilor și penalităților

de întârziere aferente sumei de 138.156.554 lei, până la achitarea integrală a

debitului.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de control judiciar a apreciat că în cauză pedeapsa rezultantă pentru

infracțiunile reținute în sarcina apelantului inculpat F.F., în concurs, de 7

ani închisoare cu privare de libertate este prea aspră, în condițiile în care acesta

nu are antecedente penale și a avut o comportare sinceră în tot cursul

procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății,

iar prejudiciul cauzat nu se ridică la valori foarte mari. A concluzionat că,

acordând o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, se poate orienta pedeapsa aplicată spre limita minimă prevăzută

de textul art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și astfel se răspunde mai exact

cerințelor art. 72 C. pen. și se realizează în consecință prevederile art. 52 C.

pen., privind scopul preventiv-educativ al pedepsei.

De asemenea, a apreciat cu

privire la apelul D.G.F.P. Argeș că este întemeiat întrucât instanța de fond

deși i-a obligat în mod corect pe ambii inculpați în solidar la plata sumei de

138.156.554 lei despăgubiri către partea civilă reprezentând impozit pe profit,

venit, majorări penalități, a omis să-i oblige și la plata dobânzilor și

penalităților de întârziere aferente până la achitarea integrală a acestui

debit, conform O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs invocând drept motiv

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând casarea

deciziei atacate, iar pe fond coborârea pedepsei sub minimul special raportat

la circumstanțele sale personale și la circumstanțele reale ale săvârșirii

faptelor.

Recursul declarat de inculpat

este nefondat.

Din verificările dosarului

cauzei se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate în cauză, iar

încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că

pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.F. este corect individualizată, în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., situațiile invocate în

recurs fiind deja avute în vedere la aplicarea circumstanțelor atenuante și la

stabilirea cuantumului pedepsei rezultante de către instanța de control

judiciar.

Curtea constată că în mod

corect instanța de apel a reținut și acordat eficiență circumstanțelor

atenuante, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a coborât

cuantumul pedepsei la limita rezultantei de 4 ani închisoare și drept

consecință a apreciat că numai executarea acesteia în regim de privare de

libertate se pot îndeplini corespunzător cerințele prevăzute de art. 72 C. pen.

și se atinge scopul preventiv educativ al pedepsei conform art. 52 C. pen.

Pentru toate considerentele

mai sus evocate și cum în cauză nu se constată existența altor motive de casare

ce ar putea fi examinate din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul F.F..

De asemenea, în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare, în sumă de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 272/ A din

14 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2005.