ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 13 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul F.F. la: - 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.; - 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.; - 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

Prin aceeași sentință, a fost condamnată și inculpata F.M., la: - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.; - 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost obligat inculpatul F.F. la despăgubiri civile, după cum urmează: - 2.453.642.504 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC V.T.S.A. SRL, cu sediul în comuna Voluntari; - 1.334.293.727 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC P.M. SRL, cu sediul în Pitești; - 414.409.120 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, a debitului către partea civilă SC A.I. SRL Cluj Napoca, cu sediul în Pitești; - 3.000.000 lei către partea civilă SC A.I. SRL Oradea, cu sediul în Pitești. Au fost obligați inculpații, în solidar, la 138.156.554 lei despăgubiri către D.G.F.P.

Argeș, cu sediul în Pitești. S-au anulat facturile false aflate în dosarul de urmărire penală, volumul II. S-a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, la Registrul Comerțului. Au fost obligați inculpații la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Începând din anul 1999 și până la sfârșitul lunii martie 2001, când a intrat în interdicție bancară, inculpatul F.F. a lucrat în numele SC G.T. SRL Mioveni. În perioada imediat următoare, acesta a lucrat în numele SC C.R.I. SRL Mărăcineni al cărei administrator era soția sa, inculpata F.M., acumulând, și pe această societate, o datorie de peste 700.000.0000 lei, pe care trebuia să-i achite, întrucât primise amenințări din partea furnizorilor.

Cum în aprilie 2002, SC G.T. SRL a ieșit din interdicție bancară, inculpatul a reluat activitatea pe această societate, încercând să găsească furnizori care să fie de acord cu modalitatea de plată a mărfurilor cu cecul cu termen scadent la 25-30 de zile sau chiar mai lung. În acest scop a intrat în relații comerciale cu SC V.T.S. SRL Voluntari, care a fost de acord cu modalitatea de lucru a inculpatului de la care a aprovizionat periodic marfă, la început, doar pe bază de factură și filă C.E.C., fără încheierea unui contract. Inițial a făcut aprovizionări de valori mici, valorificând bunurile și având grijă să alimenteze contul bancar înainte de termenul scadent. Mărfurile aprovizionate erau vândute sub preț, cu sau fără acte legale, fără adaos comercial, deși încasa sume mai mici, în acte înregistra sumele din factură.

În acest fel, în timp ce s-a acumulat o pierdere de 3,5 miliarde lei, inculpatul nemaiavând posibilități de plată a mărfurilor achiziționate. Ultima livrare, în sumă de 114.787.695 lei a fost făcută la 24 ianuarie 2003, iar la data de 29 ianuarie 2003, partea vătămată a fost anunțată că una din filele C.E.C. emise de inculpat a fost refuzată la plată din lipsa disponibilului în cont. În aceeași modalitate a procedat inculpatul și cu SC P.M. SRL Pitești, de unde a ridicat marfă în valoare de 1.143.343.170 lei, SC A.I. SRL Cluj Napoca de unde a ridicat marfă în valoare de 414.409.120 lei și cu SC A.I. SRL Oradea care i-a livrat marfă de 10.250.380 lei. La sfârșitul lunii decembrie 2002, inculpatul a luat legătura cu martorul Șt.P., pe care l-a rugat să-i întocmească contabilitatea, întrucât urma să fie întocmit bilanțul contabil.

Din actele prezentate, a rezultat că are stoc de marfă de peste 5 miliarde lei, astfel încât martorul l-a întrebat dacă are facturi de livrare pentru acest stoc sau piesele există fizic. În consecință, pentru a acoperi contravaloarea mărfurilor vândute fără forme legale, inculpatul a rugat-o pe soția sa, inculpata F.M., să întocmească facturi fictive, din care să rezulte că mărfurile au fost livrate către diferite societăți. La rugămintea soțului său, inculpata a întocmit 74 de facturi fictive, din care rezulta livrarea de piese în valoare de 3.235.126.920 lei către societăți care nu există în realitate. Exemplarele albastre ale acestor facturi au fost rupte de inculpat, iar exemplarele roșii și verzi au fost înmânate martorului Șt.P.

și au fost înregistrate în contabilitate. În urma controlului efectuat de Garda Financiară Argeș, s-a stabilit că, în perioada ianuarie 2002 – 28 februarie 2003, prin înregistrarea unor venituri și prin înregistrări inexacte în baza facturilor fictive, întocmite cu scopul corelării scriptice a livrărilor de marfă efectuate fără documente cu stocurile de mărfuri înregistrate în evidența contabilă, faptic inexistente, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat cu suma de 138.156.554 lei. Situația de fapt, așa cum a fost descrisă mai înainte, rezultă din toate probele administrate în cauză, inclusiv din recunoașterea inculpaților.

Aceste fapte săvârșite de către inculpați au fost reținute de către tribunal ca infracțiuni de înșelăciune, instigare la fals, uz de fals, evaziune fiscală, în ceea ce privește pe inculpatul F.F., și fals, complicitate la evaziune fiscală, cu referire la inculpata F.M., în conformitate cu încadrările juridice menționate în dispozitivul hotărârii enunțat, corect dispuse de tribunal. Deoarece inculpatul F.F. a comis, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale astfel de fapte, în cauză au fost reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunile de înșelăciune și instigare la fals. Și în privința inculpatei F.M. au fost reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., dar numai cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals.

Ca modalitate de executare a pedepsei, tribunalul a considerat că scopul pedepsei aplicată inculpatului F.F. urmează a fi atins numai prin executarea acesteia în penitenciar, date fiind gravitatea și multitudinea infracțiunilor comise de acest inculpat, iar în privința inculpatei F.M., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată, în baza art. 81 C. pen., a pedepsei aplicate. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul F.F. a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile constituite în cauză, așa cum rezultă din conținutul dispozitivului, acesta mai fiind obligat, în solidar și cu F.M., și la plata despăgubirilor în cuantumul precizat în hotărârea instanței de fond către D.G.F.P.

Argeș. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul F.F. și Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Argeș. Inculpatul F.F. critică soluția sub aspectul netemeiniciei, susținând că a recunoscut fapta, în cauza sa se impunea a se aplica o pedeapsă mai mică. D.G.F.P. Argeș, în motivele în scris expuse, critică, în esență, soluția sub aspectul laturii civile, în sensul că se impunea ca inculpații să fie obligați și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului de 138.156.554 lei, până la data achitării integrale a acestuia, conform O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare. Prin decizia penală nr. 272/ A din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de inculpatul F.F.

și D.G.F.P. Argeș, a desființat în parte sentința penală nr. 277 din 13 mai 2004 a Tribunalului Argeș și a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpatului F.F. astfel: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 291 C. pen. - 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 - 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., de la 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

A dispus recontopirea pedepsei de 4 ani închisoare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu pedepsele de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 291 C. pen., 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 10 din Legea 87/1994 și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994. A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. L-a obligat pe inculpatul apelant F.F., în solidar cu inculpata F.M., la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 138.156.554 lei, până la achitarea integrală a debitului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză pedeapsa rezultantă pentru infracțiunile reținute în sarcina apelantului inculpat F.F., în concurs, de 7 ani închisoare cu privare de libertate este prea aspră, în condițiile în care acesta nu are antecedente penale și a avut o comportare sinceră în tot cursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, iar prejudiciul cauzat nu se ridică la valori foarte mari. A concluzionat că, acordând o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, se poate orienta pedeapsa aplicată spre limita minimă prevăzută de textul art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și astfel se răspunde mai exact cerințelor art. 72 C. pen. și se realizează în consecință prevederile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv-educativ al pedepsei. De asemenea, a apreciat cu privire la apelul D.G.F.P. Argeș că este întemeiat întrucât instanța de fond deși i-a obligat în mod corect pe ambii inculpați în solidar la plata sumei de 138.156.554 lei despăgubiri către partea civilă reprezentând impozit pe profit, venit, majorări penalități, a omis să-i oblige și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente până la achitarea integrală a acestui debit, conform O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs invocând drept motiv dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și solicitând casarea deciziei atacate, iar pe fond coborârea pedepsei sub minimul special raportat la circumstanțele sale personale și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Din verificările dosarului cauzei se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă. Totodată, se constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.F. este corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., situațiile invocate în recurs fiind deja avute în vedere la aplicarea circumstanțelor atenuante și la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante de către instanța de control judiciar.

Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut și acordat eficiență circumstanțelor atenuante, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a coborât cuantumul pedepsei la limita rezultantei de 4 ani închisoare și drept consecință a apreciat că numai executarea acesteia în regim de privare de libertate se pot îndeplini corespunzător cerințele prevăzute de art. 72 C. pen. și se atinge scopul preventiv educativ al pedepsei conform art. 52 C. pen. Pentru toate considerentele mai sus evocate și cum în cauză nu se constată existența altor motive de casare ce ar putea fi examinate din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F..

De asemenea, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 272/ A din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.