ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2984/2008

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 721 din 12 decembrie 2006, pronunțată în dosar nr. 1822/117/2006 al Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații: F.S. la pedepsele de: 5 luni închisoare, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen. (faptă din 10 martie 1999 ); 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen.

(faptă din 20 noiembrie 2000); 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000). În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele, de mai sus, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), e) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată de la 07 mai 2002 până la 16 septembrie 2003 și s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiționat la 16 septembrie 2003 cu un rest de 233 zile.

F.A. , la pedepsele de: 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni închisoare, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.76 lit. d), art. 13 C. pen.(faptă din 20 noiembrie 2000); 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000). S-au contopit pedepsele, de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni și, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. T.P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 37 lit. b), art.13 C. pen.(fapta din 04 aprilie 2001). În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa, de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 61 C. pen.

s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani, 3 luni și 17 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca și s-a contopit restul de 325 zile cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în final, pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), e) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată de la 02 aprilie 2002 până la 27 iulie 2004 și s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiționat la 27 iulie 2004 cu un rest de 462 zile.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ. au fost obligați inculpații la despăgubiri civile astfel: 82000 Rol - F.S. și, 180000 Rol - F.S. în solidar cu F.A., cu dobândă legală și penalități de întârziere pentru ambele sume, de la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente, până la plata integrală a sumelor către Statul Român prin D.G.V.F.P. S-a menținut sechestrul asigurător (proces-verbal din 09 februarie 2006, f. 132-133) și inscripția ipotecară asupra apartamentului proprietatea inculpaților F.S. și F.A., înscris în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/S/XXXIX, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane, sumă ce a fost confiscată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de la R.(F.)S.

S-a constatat că sumele de 350.000.000 lei, folosită la cumpărarea apartamentului înscris în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/XXXIX și de 13,5 milioane Rol - cu cât s-a vândut autoturismul Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare, se regăsesc în sumele de 150.000 mărci germane și 47.000 mărci germane, a căror confiscare a fost dispusă prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Au fost obligați inculpații F.S., F.A. și T.P.A. la câte 300 Ron, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca a Judecătoriei Cluj-Napoca au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev de art. 329 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. inculpatul T., la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare F.S. și la 4 ani închisoare R.S., fiica inculpatei F.S. și A. cu executare în regim de detenție și s-a dispus confiscarea de la R.S. a sumei de 150.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data plății, iar de la inculpatul T.P.A. a sumei de 47.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data plății. S-a reținut că în perioada anilor 1999-2001, inculpații condamnați prin sentința menționată mai sus, au racolat, traficat și obligat să practice prostituția la barul "C." din localitatea Domazlice din Cehia, administrat de către R.S., mai multe fete din România, faptă pentru care așa cum s-a arătat, s-a dispus condamnarea inculpaților și confiscarea sumelor de bani obținute din infracțiunea de prostituție.

O parte din sumele de bani obținute din prostituție de R.S. au fost date inculpaților F.S. și F.A. pentru a cumpăra două apartamente, după cum arată inculpata F.S., în declarația de la f. 14-17 dos. urm. pen. nr. 19D/P/2004, vol. II. Conform declarației inculpatei F.S. și probelor din acel dosar, fiica ei R.S. trimitea periodic sume de bani cuprinse între 500 și 3.000 mărci germane iar din banii primiți în acest scop, inculpata F.S. a cumpărat de la martora B.M., apartamentul nr. 40 situat în Cluj-Napoca, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 433 din 10 martie 1999 de către notarul public P.T. Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 180.000.000 lei, iar inculpata F.S. a declarat la notar ca a cumpărat apartamentul cu suma de 100.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.000.000 lei, în loc de 2.800.000 lei și timbru judiciar în sumă de 30.000 lei în loc de 20.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 820.000 lei.

Tot din sumele de bani proveniți din prostituție și trimiși de R.S., inculpații F.S. și F.A. au cumpărat tot în Cluj-Napoca, apartamentul nr. 39, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 20 noiembrie 2000 de către notarul public V.A.I., vânzători fiind martorii P.L. și P.V. Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 350.000.000 lei, iar inculpații F.S. și F.A. au declarat la notar ca au cumpărat apartamentul cu suma de 170.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.700.000 lei, în loc de 4.500.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 1.800.000 lei. O parte din banii obținuți din prostituție de către inculpatul T.P.A., au fost folosiți la achiziționarea de la martorul F.I., la data de 4 aprilie 2001, a autoturismului marca "Dacia 1300", înmatriculat sub nr. , cu suma de 11.000.000 lei și care a fost vândut cu suma de 13.500.000 lei.

S-a constatat că faptele inculpaților de a cumpăra două apartamente, inculpata F.S. și un apartament, inculpatul F.A., declarând la notar, așa cum rezultă din considerentele de mai sus, prețuri mai mici decât prețurile reale de cumpărare, în scopul achitării la bugetul statului a unor taxe mai reduse, folosind la cumpărarea apartamentelor, banii obținuți de R.S. din infracțiunea de proxenetism, cunoscând că banii provin din infracțiunea comisă în perioada 1999-2001 și expediați celor doi inculpați în scopul achiziționării apartamentelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: - evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen.

(fapta din 10 martie 1999), faptă pentru care aplică inculpatei F.S., pedeapsa de 5 luni închisoare; - fals în declarații, prev. de art. 292, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică inculpaților F.S. și F.A. pedepse de câte 2 luni închisoare; -evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art.13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică inculpați lor F.S. și F.A. pedepse de câte 7 luni închisoare; - spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent 656/2002), cu aplic, art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen.(fapta pentru care se aplică inculpaților F.S.

și F.A. pedepse de câte 1 an si 3 luni închisoare. Cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata F.S. a fost condamnata la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplic art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen., pedeapsă executată în perioada 7 mai 2002-16 septembrie 2003, liberată condiționat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsa de 233 zile închisoare. Infracțiunile din prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunea de proxenetism pentru care s-a pronunțat sentința menționată mai sus, astfel în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen.

s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj- Napoca, pentru infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) , cu aplicarea art. 41 alin. (2) art .74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen., inculpata F.S. având de executat rezultanta de 2 ani închisoare. Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b), e) C. pen. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, perioada executată cu începere de la data de 7 mai 2002 până la data de 16 septembrie 2003 și a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiționat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 233 zile închisoare.

S-a constatat că faptele inculpatului F.A. se află în concurs, astfel în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute rezultanta de 1 an și 3 luni închisoare. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 3 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

Fapta inculpatului T.P.A., care la începutul anului 2001 a primit diferite sume de bani (mărci germane) de la R.S., condamnată definitiv pentru infracțiunea de proxenetism așa cum s-a arătat mai sus, infracțiune pentru care și inculpatul T. a fost condamnat, și procurarea cu o parte din bani a unui autoturism, așa cum s-a arătat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art.23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.21/1999 (in prezent L.656/2002), cu aplic, art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (fapta din 4 aprilie 2001), faptă pentru care aplică pedeapsa de 3 ani închisoare. Prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul T.P.A.

a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplic art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen., iar în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de 325 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni și 17 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă executată în perioada 2 aprilie 2002-27 iulie 2004, liberat condiționat la data de 27 iulie 2004, cu un rest de 462 zile închisoare.

Infracțiunile din prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunea de proxenetism pentru care s-a pronunțat sentința menționată mai sus, astfel în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) ș i (2), cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen., inculpatul urmând să execute rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 325 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni și 17 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cu consecințele prev. de art. 71, art. 6 lit. a), b) și e) C. pen. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată cu începere de la data de 2 aprilie 2002 până la data de 27 iulie 2004 și s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 27 iulie 2004, cu un rest de pedeapsă de 462 zile închisoare. Inculpatul T.P.A. a avut o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal, în ambele dosare arătând că toți participanții știau că fetele sunt duse din România la barul "C." din Cehia, administrat de R.S., în scopul practicării prostituției. Chiar și inculpata F.S., în dosarul în care a fost condamnată pentru proxenetism prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în prima fază a procesului penal a avut o atitudine sinceră.

În declarația de la f. 14-17 dos. urm. pen. nr. 19 D/P/2004, vol. II, inculpata F.S. arată că fiica sa S.F. ulterior căsătorită R. cu un cetățean ceh, începând din 1996 a lucrat ca dansatoare la barul "Melody" din Cluj-Napoca, iar din 1998 a început să lucreze în Cehia, revenind în țară lunar și dându-i sume de bani pentru întreținerea familiei, inculpata F.S. declarând că: " in perioada respectiva locuiam in condiții total insalubre, intr-o cameră de 16 mp, cinci persoane și ne descurcam foarte greu" (f. 14). Tot prin declarația respectivă, dată în prezența apărătorului (f. 15), inculpata F.S.

arată că banii primiți de la fiica ei Ș. i-a depus la bancă într-un cont deschis pe numele ei (F.S.) și că din banii respectivi a cumpărat un apartament în 1999. Intrând în relații cu cetățeanul ceh R., cu care s-a căsătorit în martie 2000, periodic trimitea acasă sume de bani în valută, cuprinse între 500 și 3.000 mărci germane, astfel la data de 20 noiembrie 2000, din banii primiți de la fiica sa Ș. din practicarea prostituției a mai cumpărat un apartament, în același bloc din Cluj-Napoca, în anul 1999 a cumpărat ap. nr. 40, iar în anul 2000 a cumpărat ap. nr. 39 și probabil dacă nu ar fi fost începută în acea perioadă urmărirea penală, ar fi cumpărat toate apartamentele din acel bloc.

În continuarea declarației inculpata arată ca ea gestiona banii fiicei sale (f. 17), și că de multe ori însoțea fetele până la Budapesta unde le preda șoferului trimis din Cehia de fiica sa, prin care-i trimite a diverse sume de bani din care a cumpărat apartamentele arătate mai sus. Primul apartament a fost cumpărat de inculpata F.S. al doilea apartament a fost cumpărat de inculpații F.S. și F.A. În declarația de la f.169 dos. urm. pen., inculpata F.S. arată că "a declarat la notar sume mai mici decât prețul real de cumpărare al apartamentelor pentru ca să plătesc o sumă mai mică pentru taxe". Inculpatul T.P.A. arată în declarația sa de la f. 14 din dos. de urm. pen. că la data de 15 iulie 2000, atât inculpata F.S.

cât și inculpatul F.A. au dus-o pe V.C. până la vama Borș unde au predat-o șoferului Z., trimis de fiica lor S. pentru a o transporta la barul "C." administrat de S., că inculpata F.S. a racolat anumite fete (f. 15) și că toți știau că fetele practicau prostituția la barul "C.". Dacă în primele declarații din dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 794/2003, inculpata F.S. a avut o atitudine sinceră, ulterior aceasta a încercat să nege săvârșirea infracțiunilor arătând că a recunoscut că știa că banii primiți de la fiica sa S., provin din practicarea prostituției, deoarece fiind arestată dorea să fie lăsată în pace.

La notar susține că a declarat prețul de cumpărare al primului apartament ca fiind suma de 180.000.000 lei, iar pentru cel de al doilea suma de 300.000.000 lei, însă notarul a spus că în zonă apartamentele sunt la 100.000.000 (pentru primul apartament) și respectiv 175.000.000 lei (pentru al doilea apartament), conform declarației inculpatei, notarul a trecut în contractul autentic sume mai mici (f.7 5), cu alte cuvinte, notarul a trecut un preț mai mic de vânzare-cumpărare deși interesul lui era să treacă prețul real, onorariul notarului oscilând în funcție de prețul de vânzare-cumpărare , la fel arată și inculpatul F.A. (f. 76), unde spune că a declarat că prețul de cumpărare al apartamentului a fost de 300.000.000 lei, că la notar au fost prezenți și vânzătorii P., însă notarul Ie-a spus că în zonă apartamentele au un preț de cca.

175.000.000 lei, astfel în contract notarul a trecut aceasta din urma cifra cu toate că i s-a adus la cunoștință prețul real de vânzare- cumpărare ca fiind mai mare, altfel spus, fără nici un temei notarul lucra împotriva propriilor lor interese cu bună știință. Martora P.V. "în declarația de la f. 144 arată că a vândut apartamentul cu suma de 350.000.000 lei, sumă din care martora a primit 175.000.000 lei, iar fostul soț P.L. la rândul lui a primit din suma de 350.000.000 lei, partea lui de 175.000.000 lei, iar în instanță declarând că apartamentul a fost vândut cu suma de 280.000.000 lei și întrebată fiind de ce anterior a declarat altă sumă, martora arată că nu poate preciza exact suma cu care a fost vândut apartamentul, fapt ce a determinat instanța să creadă că martora a spus adevărul când a declarat că prețul de vânzare al apartamentului a fost de 350.000.000 lei.

La fel a procedat și martorul P.L. care, în declarația de la f. 121 arată că a vândut apartamentul cu suma de 280.000.000 lei și că a primit din preț suma de 140.000.000 lei, diferența de 140.000.000 lei fiind primită de fosta soție, martora P.V., însă atunci când a fost întrebat de ce anterior a declarat că a primit 150.000.000 lei, martorul declară că este real că a primit 150.000.000 lei, nu 140.000.000 lei, toate acestea determinând instanța să aprecieze că martorii ori nu-și amintesc, ori inculpații au încercat să-i determine să declare într-un anumit fel. Martorii vânzători ai apartamentelor cumpărate de inculpații F. au încercat prin declarațiile lor să-i ajute, însă atunci când erau întrebați de contradicțiile dintre ultimele declarații și cele date anterior, arătau că sumele de bani declarate ca primite prin declarațiile anterioare corespund realității.

Pentru a demonstra că cele două apartamente nu au fost cumpărate cu sumele de bani provenite din practicarea prostituției la barul "C." administrat de fiica lor S., inculpații F. au declarat că inculpatul F.A. ar fi primit de la mama sa F.L., decedată la data de 19 ianuarie 2001 suma de 600.000.000 lei cu titlu de moștenire. Inculpatul mai are un frate și o soră, aceștia primind cu titlu de moștenire bunuri imobiliare, însă nici unul din cei doi frați ascultați ca martori, nu declară că au văzut sume mari de bani asupra defunctei F.L. și nici când aceasta ar fi predat respectiva sumă inculpatului; martora Z.M., sora inculpatului F.A. arătând în declarația de la f. 156 verso, dos. urm. pen. că: "M-am mirat că mama mea i-a dat fratelui meu o sumă atât de mare, deoarece nu puteam să-mi explic de unde a avut mama mea o sumă așa de mare", declarație care se coroborează cu afirmați a inculpatei F.S.

că până la data plecării în străinătate a Ș., au trăit în condiții mizerabile, 5 persoane într-o cameră de 16 mp. Inculpații F. au încercat să demonstreze că au avut posibilitatea să cumpere cele două apartamente, inculpatul F.A. lucrând ca tractorist, însă dacă cei doi ar fi avut posibilități să cumpere o locuință, nu ar fi stat 5 persoane într-o cameră de 16 mp, așa cum arată inculpata F.S. că au stat, până în 1999, iar din martie 1999 și până în noiembrie 2000 să cumpere două apartamente. Din adeverința de la f.87, rezultă că defuncta F.L. nu figura ca pensionară, iar din certificatul de moștenitor de la f. 90, rezultă că inculpatul F.A. este străin de moștenirea după defuncta F.L. și potrivit celor consemnate în certificatul de moștenitor, cei doi inculpați au încercat să demonstreze că acel certificat de moștenitor nu corespunde realității, că și atunci ar fi declarat nereal la notar, spunând că inculpatul F.A.

ar fi refuzat moștenirea, iar în cauza penală declară că ar fi acceptat moștenirea și chiar ar fi primit 600.000.000 lei, sumă care nu putea fi economisită legal până la acea data decât de o persoană cu un salariu foarte mare, nu de o femeie în vârstă de peste 70 de ani, care nu avea nici măcar pensie, fără să mai discutăm de faptul ca dintr-o pensie obișnuită era imposibil de economisit o asemenea sumă. Cei doi inculpați F.S. și A. nu au probe certe că cele două apartamente ar fi fost cumpărate cu bani liciți, cei doi inculpați au declarat că ar fi moștenit suma de 600.000.000 lei fără să poată și demonstra acest fapt, frații și fiul inculpatului F.A.

declarând că inculpatul a moștenit o asemenea sumă de bani, însă nici unul din martori nu au văzut momentul predării și nici suma de bani în posesia căreia susțin inculpații că ar fi intrat, (nici măcar o sumă mai mică n-au reușit să vadă rudeniile inculpaților), și cum din nici o altă probă aflată la dosar nu rezultă că s-ar fi primit cu titlu de moștenire suma de 600.000.000 lei, declarațiile martorilor membrii de familie sunt apreciate ca fiind făcute în scopul de a-i ajuta pe cei doi inculpați. Materialul probator aflat la dosar arată că inculpatul F.A. este străin de moștenirea după defuncta mamă, F.L. , iar atât timp cât inculpatul F.A. nu a moștenit nimic după defuncta mamă, F.L., atât el cât și soția sa F.S.

nu puteau să cumpere cele două apartamente, decât cu banii obținuți din prostituție așa cum în mod sincer a recunoscut inculpata F.S. în momentul declanșării urmăririi penale, starea de fapt și vinovățiile reținute prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, având autoritate de lucru judecat. In ceea ce privește vinovăția inculpaților F., instanța a apreciat că probele administrate dovedesc pe deplin, că cei doi inculpați se fac vinovați de infracțiunile menționate mai sus. Referitor la latura civilă a cauzei, Statul Roman prin D.G.V.F.P. Cluj, s-a constituit parte civilă cu sumele de 820.000 lei și 1.800.00 lei, ROL, reprezentând, diferențele de taxe neachitate de inculpații F., astfel că au fost obligați aceștia la plata sumelor menționate cu dobânda legală și penalități.

Atât Legea nr. 21/1999 cât și O.V.G. 177/2002 prevăd confiscarea bunurilor sau a sumelor de bani în cazul negăsirii bunurilor, care fac obiectul infracțiunii de spălare a banilor, insă cum prin sentința pen. nr. 794/2003, s-a dispus confiscarea sumelor de bani de la R.S. și T.P.A., sumele fiind arătate mai sus, în prezenta cauză nu se mai pot confisca, în caz contrar ar fi vorba de o dublă confiscare, însă cum în faza de urmărire penală s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară dispusă asupra apartamentului în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top. 24356/SW/XXXI s-a menținut acest sechestru, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului sumei de 150.000 mărci germane, confiscate prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, apartamentul fiind cumpărat cu bani proveniți din suma confiscată prin această sentință.

Împotriva sentinței Tribunalului Cluj, în termen legal, au declarat apel inculpații F.A. și F.S., fără a arăta motivele, dar în susținerea orală a acestora de către apărător s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece partea civilă Statul Român nu a fost legal reprezentat de A.N.A.F. A solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a dispus condamnarea inculpatei F.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, această cauză având legătură directă cu starea de fapt descrisă în prezentul dosar. S-a arătat că, banii cu care au fost cumpărate apartamentele ar proveni din infracțiunea de proxenetism. în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. Infracțiunile au fost încadrate în art. 12 din Legea 87/1994, în condițiile în care faptele au fost săvârșite în perioada 1999-2000. Această lege a fost abrogată prin Legea 241/2005. Potrivit art. 16 din Legea 241/2005, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă Legea 87/1994. La data apariției Legii 241/2005, faptele reținute în sarcina inculpaților nu mai constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. Legea prevenirii și sancționării spălării banilor nr. 21/1999 a fost abrogată prin Legea 656/2002, astfel că în ambele situații faptele nu există. în subsidiar, cu privire la cele două infracțiuni, s-a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa laturii obiective și subiective. Potrivit art. 12 din Legea 87/1994, constituie infracțiunea de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, a sursei impozabile și efectuarea oricăror altor operațiuni cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă existența laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală din partea inculpaților. Și în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, se impune pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta nu se încadrează în prevederile legale prezentate de Parchet în rechizitor și de instanța de fond. Se poate reține eventual, săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, așa cum a fost încadrată, însă pentru această infracțiune, s-a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., deoarece faptele ambilor inculpați nu ar fi atât de grave pentru a fi sancționate penal. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea pretențiilor formulate de partea civilă, precum și ridicarea sechestrului asigurător față de apartamentul cumpărat în 2000. Inculpatul F.A.

nu a participat în procesul în care inculpata F.S. a fost acuzată de proxenetism și nu a avut legătură cu nicio activitate infracțională desfășurată de fiica sa, astfel că nu se poate trage concluzia că ar fi folosit banii obținuți din acea infracțiune. Parchetul trebuia să facă dovada că, din acele infracțiuni s-au obținut sume de bani, din care s- au cumpărat cele două apartamente. Prin decizia penală nr. 199/A/2007 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații F.A. și F.S. împotriva sentinței penale nr. 721 din 12 decembrie 2006 a și susținute oral au solicitat Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o doar cu privire la dispozițiile privind măsurile asigurătorii și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în temeiul art. 343 alin. (3) și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 1 februarie 2006 și aplicat prin procesul verbal din 9 februarie 2006 (filele 129, 132-133 dosar u.p. 19/D/P/2004 D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj) asupra apartamentului nr. 39, situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară individuală nr. 99020 Cluj- Napoca, nr.top 24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaților F.A. și F.S. A dispus și radierea inscripției ipotecare asupra imobilul de mai sus, notată sub nr. 4245/2006, din cartea funciară, mai sus arătată. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că, prima instanță pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, ce a fost judicios analizat și interpretat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în perioada 1999-2000, inculpații F.S.

și F.A., au primit sume importante de bani în valută, mărci germane, de la fiica lor R.S., condamnată definitiv pentru infracțiunea de proxenetism, cunoscând că banii proveneau din această infracțiune, sume pe care le-au folosit pentru achiziționarea unui apartament în Cluj-Napoca și, totodată, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui apartament, autentificat la 20 noiembrie 2000, au declarat în fața notarului public un preț nereal, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, aceste din urmă operațiuni, realizându-se de către inculpata F.S.

și cu ocazia achiziționării unui alt apartament, tot în Cluj-Napoca, la 10 martie 1999. S-a mai reținut că vinovăția inculpaților este dovedită în cauză, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale (filele 167-170, 183-184 vol. I dosar u. p.), în care au recunoscut că au declarat un preț mai mic la notar, pentru a plăti taxe reduse; declarațiile martorilor B.M., M.G., P.V., P.L., din cursul urmăririi penale (filele 138-140, 142-145, 147-148), chiar dacă inculpații, în cursul judecății au revenit asupra declarațiilor anterioare, iar martorii au încercat să le susțină varianta, aceștia din urmă neputând da explicații plauzibile privind modificarea poziției lor procesuale, afirmând fie că, din eroare au declarat alte sume de bani în cursul urmăririi penale, fie că nu știu ce sume s-au trecut în contracte, deși acestea au fost citite și semnate de martori, în calitate de vânzători.

În aceste condiții, în mod justificat, prima instanță a apreciat ca nesincere declarațiile acestora din cursul judecății, reținându-le pe cele din cursul urmăririi penale, ca exprimând realitatea. Corect a fost soluționată și latura civilă, fiind obligați inculpații la plata către partea civilă Statul Român, la despăgubiri civile reprezentând diferențele de taxe neachitate de inculpați, prin declararea unui preț nereal în fața notarului, 820.000 Rol și, respectiv, 1.800.000 Rol.

În dispozitivul hotărârii însă, s-au trecut, probabil din eroare, sumele de 82.000 Rol și 180.000 Rol, reglementarea situației sub acest aspect, al cuantumului despăgubirilor, neputându-se face în apel, pentru că s-ar agrava situația inculpaților, în propria lor cale de atac În privința infracțiunii de spălare a banilor, s-a reținut că însăși inculpata F.S., a recunoscut în cauza în care a fost cercetată pentru infracțiunea de proxenetism alături de fiica sa R.S., că a primit sume de bani de la fiica sa, cuprinse între 500 și 3000 mărci germane, din descrierea propriei activități infracționale rezultând că ea cunoștea proveniența banilor; că ea era cea care gestiona banii și că, din aceștia a cumpărat două apartamente în Cluj-Napoca, (filele 14-17 voi II dosar u. p.).

În prezenta cauză, la fel ca și soțul său, a negat constant că banii din care s-au cumpărat cele două apartamente, ar fi provenit din infracțiunea de proxenetism comisă de fiica sa, încercând să probeze că, banii au provenit din venituri proprii și dintr-o moștenire a soțului. Apărările celor doi inculpați, sunt însă infirmate de declarațiile membrilor familiei, certificatul de moștenitor după defuncta F.L., mama inculpatului F.A. , din care rezultă că acesta a renunțat la moștenirea după mama sa, posibilitățile materiale reduse de care dispuneau inculpații în perioada respectivă, relațiile strânse dintre inculpați și condamnata R.S.

în timpul cât aceasta se ocupa de recrutarea de fete pentru prostituție, ajutată fiind de mama sa, relațiile dintre cei doi soți inculpați-fiind exclus ca inculpatul F.A., împreună fiind cu soția sa, să nu știe de unde au provenit banii cu care au cumpărat apartamentul, de vreme ce nu a putut dovedi că el a contribuit cu banii provenind din moștenire. De altfel, în mod detaliat, punctual, au fost analizate de prima instanță apărările inculpaților, explicându-se de ce acestea nu au putut fi luate în considerație. Așa fiind, nu a fost primită solicitarea privind achitarea inculpaților pentru cele două infracțiuni, de evaziune fiscală și spălare de bani, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora (latura obiectivă și latura subiectivă), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., din considerentele mai sus expuse raportat la motivarea primei instanțe, rezultând că faptele au fost comise de inculpați în modalitatea descrisă, cu vinovăție. În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpaților pentru aceleași infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, raportat la data săvârșirii faptelor și modificările legislative intervenite între timp în actele normative care incriminează faptele, de asemenea, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele motive: Infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților, au fost comise la 10 martie 1999 (inculpata F.S.) și la 20 noiembrie 2000 (inculpații F.S.

și F.A.), în vigoare fiind la aceste dată legea nr. 87/1994, încadrarea juridică fiind făcută în dispozițiile art. 12 din această lege, care incriminau sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, printre altele, prin ascunderea obiectului taxabil (modalitate de comitere a faptei, reținută și în speță), inculpații ascunzând, în parte, obiectul taxabil, prețul real al apartamentului vândut. Este adevărat că, la 27 august 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pe această dată fiind abrogată Legea nr. 87/1994, dar acesta nu înseamnă că faptele prevăzute de legea veche au fost dezincriminate, atâta vreme cât ele se regăsesc în legea nouă [în speță, în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a), ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale].

De altfel, prima instanță a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, art. 13 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă diferite, prevăzute de cele două acte normative. De asemenea, infracțiunea de spălare a banilor, reținută în sarcina celor doi inculpați, a fost comisă la 20 noiembrie 2000, dată la care era în vigoare Legea nr. 21/1999, care incrimina fapta de, dobândire a unor bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de proxenetism, în dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. c), infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

La data de 15 decembrie 2002, a intrat în vigoare Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, la această dată fiind abrogată Legea nr. 21/1999, dar, ca și în cazul anterior, faptele reținute în sarcina inculpaților, cel puțin în cazul de față, nu au fost dezincriminate, ele regăsindu-se în dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. c) din noua lege, dobândirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, limitele de pedeapsă fiind aceleași ca și în legea veche, însă instanța a făcut aplicarea art. 13 C. pen., raportat la condițiile de incriminare (în vechea reglementare se sancționa dobândirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea anumitor infracțiuni, pe când în actuala reglementare nu se mai distinge după infracțiunile din care provin bunurile).

În privința infracțiunii de fals în declarații, necontestată în cele din urmă, în apel, instanța de fond a făcut o individualizare corectă a pedepselor aplicate inculpaților, valorificând eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., coborând chiar pedepsele sub minimul special, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că, nu este întemeiată nici solicitarea privind achitarea inculpaților pentru această infracțiune și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b/1) C. proc. pen., în condițiile în care inculpata F.S. are antecedente penale, iar inculpatul F.A., deși nu are antecedente, a avut o atitudine nesinceră și, neputându-se face abstracție de ansamblul activității infracționale din prezenta cauză, pentru a se putea aprecia că faptele lor sunt în mod vădit lipsite de importanță.

S-a constatat de asemenea, că neîntemeiat este și motivul de apel privind nelegala citare a părții civile Statul Român, care s-a făcut prin D.G.F.P. Cluj, în loc să se facă prin A.N.A.F. Astfel, potrivit H.G. nr. 495/2007, art. 4 alin. (2) pct. 44, A.N.A.F. reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în baza mandatelor transmise. Este adevărat că în cauză, prima instanță a citat, în calitate de parte civilă, doar D.G.F.P. Cluj, fără ca aceasta să aibă vreun mandat de reprezentare din partea A.N.A.F.

Cu toate acestea, nelegala citare a unei părți, care a lipsit la judecată, constituie o cauză de desființare a hotărârii atacate numai dacă este invocată, ca motiv de apel, de însăși partea față de care procedura de citare nu a fost regulat îndeplinită, iar nu și de o altă parte din proces, căci, de exemplu, inculpaților din speță, nu li s-a adus nicio vătămare prin aceasta. Pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților este o nulitate relativă, care se acoperă în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. și, chiar dacă, potrivit art. 197 alin. ultim C. proc. pen., nulitățile relative pot fi invocate și din oficiu, nu este cazul în speță, pentru că, anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Curtea a constatat însă, că este fondat apelul inculpaților, în privința criticii aduse hotărârii atacate, sub aspectul modului de soluționare a problemei măsurii asigurătorii. Astfel, prima instanță a menținut sechestrul asigurător asupra imobilului, obiect al infracțiunii de spălare de bani, sechestru instituit în cursul urmăririi penale, cu motivarea că, odată ce banii cu care s-a cumpărat acest imobil, au fost confiscați odată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca (prin care R.S. a fost condamnată pentru proxenetism), nu se mai poate dispune o nouă confiscare în prezentul dosar, pentru că aceasta, ar însemna o dublă sancționare, o dublă confiscare.

Raționamentul instanței este greșit pentru că, potrivit art. 25 din Legea nr. 21/1999 [dar și art. 25 alin. (1) din Legea 656/2002], în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 23 din lege, se dispune în condițiile art. 118 C. pen., și confiscarea bunurilor care fac obiectul infracțiunii, iar dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Ori, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului, tocmai în vederea confiscării, invocând art. 25 alin. (6) din Legea 656/2002 ( deși, în cauză, făcându-se aplicarea art. 13 C. pen., nu era incident acest articol, ci art. 25 din Legea 21/1999 și art. 164 alin. (1) C. proc.

pen.), filele 129-130 vol. l dosar u.p. Instanța nu a procedat la confiscarea bunului, obiect al infracțiunii de spălare de bani, deși acesta există, astfel că, măsura sechestrului asigurător a rămas fără obiect. Nu poate fi menținut sechestrul, așa cum a dispus instanța, până la recuperarea de către stat, a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane , confiscate de la R.S. (fiica inculpaților, condamnată pentru proxenetism), pe de o parte, pentru că, sechestrul din cauză are un alt obiect, garantarea aducerii la îndeplinire a confiscării bunului, obiect al infracțiunii de spălare de bani, iar pe de altă parte, doar o parte din suma confiscată a fost folosită la cumpărarea imobilului, pentru a cărui confiscare s-a instituit sechestrul asigurător.

Nu se poate vorbi de o dublă confiscare, pentru că, în cauză, obiectul confiscării îl constituie bunul obținut prin comiterea infracțiunii de spălare de bani, iar în cauza privind pe R.S., confiscarea a privit suma de bani obținută de aceasta, prin comiterea infracțiunii de proxenetism ( din care, doar o parte s-au folosit pentru cumpărarea imobilului, ce trebuia confiscat în prezenta cauză), fiind vorba, deci, de confiscări distincte, ce sancționau persoane diferite, pentru fapte diferite. Așa fiind, instanța de apel a concluzionat că se impunea în speță, confiscarea imobilului dobândit de cei doi inculpați cu bani proveniți din infracțiunea de proxenetism, comisă de fiica acestora, R.S., însă, dat fiind că suntem în apelul inculpaților, nu li se poate agrava acestora situația, în propria cale dea atac, astfel că, instanța de apel nu poate dispune ea, această măsură.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpații F.S. și F.A. și partea civilă A.N.A.F. În susținerea orală a recursului declarat de parchet, procurorul a precizat motivele de recurs în sensul că solicită casarea ambelor hotărâri numai cu privire la infracțiunea de fals în declarații, pentru care a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Nu a mai susținut cel de al doilea motiv de recurs privind ridicarea sechestrului asigurător, prin dispozitivul deciziei instanței de apel. Inculpați în motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral de apărătorul lor, au solicitat în principal sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Lega nr. 21/1999 (în prezent Lega nr. 656/2002) încetarea procesului penal față de F.S.

în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen., întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat, raportat la dispozițiile sentinței nr. 794 din 24 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 7008/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca prin care s-a dispus condamnarea ei la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism, reținându-se că o parte din banii obținuți din săvârșirea infracțiunii de proxenetism au fost folosiți de inculpată la cumpărarea celor două apartamente având reprezentarea că banii provin din săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Inculpata a mai susținut că sumele de bani obținute de ea din infracțiunea de proxenetism (infracțiune principală) nu pot face obiectul material al infracțiunii de spălare de bani (infracțiune subsecventă), întrucât s-ar ajunge la o dublă încriminare a persoanei care a săvârșit în fapt o singură infracțiune( cea principală).

Tot cu privire la infracțiunea de spălare de bani s-a solicitat achitarea inculpatului F.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește atât latura subiectivă cât și latura obiectivă a infracțiunii. În motivarea acestei solicitări s-a arătat că inculpatul nu a avut cunoștință de activitatea infracțională a soției și fiicei sale, cu atât mai mult cu cât acestea au fost trimise în judecată în anul 2002, iar sumele de bani menționate în prezentul dosar au fost folosite în anii 1999-2000, anterior pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare a soției și fiicei sale. Inculpatul F.A. a mai arătat că a dovedit în fața primelor instanțe cu martorii F.F.

și Z.M. că sumele de bani cu care s-au cumpărat imobilele provin din economiile familiei și banii primiți de la mama lui. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, inculpații au solicitat achitarea lor potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea acestei solicitări au arătat că în raport de dispozițiile Codului fiscal, care definește înțelesul noțiunii de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia se transmite dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, vânzător, donator, credirentier, în prezent inculpații nu mai au calitatea specială prevăzută de lege pentru a fi subiecți activi ai infracțiunii de evaziune fiscală.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 C. pen., s-a solicitat să se constate că pentru această infracțiune, termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni raportat la data de 20 noiembrie 2000, prev. de art. 124 C. pen., s-a împlinit la data de 20 mai 2008, urmând să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. În motivele de recurs formulate de partea civilă A.N.A.F. , decizia instanței de apel a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul dispoziției de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 1 februarie 2006, asupra apartamentului nr. 39 din Cluj-Napoca , înscris în cartea funciară individuală nr. 99020 Cluj-Napoca, nr.top 24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaților F.A.

și F.S., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond. În motivarea acestei solicitări s-a arătat că potrivit art. 154 alin. (4) C. proc. fisc. , dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni. Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de recurenți care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 15 și 18 C. proc. pen., Î nalta Curte constată că recursul parchetului și recursurile inculpaților F.S. și F.A. sunt fondate, iar recursul părții civile A.N.A.F. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că primele instanțe au făcut o amplă și judicioasă analiză și interpretare a probelor de la dosar reținând o corectă stare de fapt, neconstatându-se existența niciunei erori grave de fapt în sensul art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., pentru a se putea reține existența acestui caz de casare. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută și pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002) săvârșită de inculpata F.S., instanța de recurs constată că solicitarea inculpatei de încetare a procesului penal întrucât există autoritate de lucru judecat raportat la dispozițiile sentinței nr. 794 din 24 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 7008/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca, este nefondată.

Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. , procesul penal se încetează când există autoritate de lucru judecat. Suntem în prezența acestui temei de încetare a procesului penal, când aceiași persoană a fost condamnată printr-o sentință definitivă pentru aceeași faptă penală. Or, inculpata F.S. a fost condamnată definitiv pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și trimisă în judecată și condamnată în dosarul de față pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002). Examinând conținutul celor două infracțiuni se observă că acesta este diferit atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă a celor două infracțiuni.

Și sub aspectul obiectului material, cele două infracțiuni sunt diferite. Astfel, obiectul material al infracțiunii de spălare de bani îl formează bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum și actele juridice dau documentele care atestă un titlu sau un drept cu privire la acestea. în cazul de față obiectul material al infracțiunii de spălare de bani îl constituie bunul imobil cumpărat, respectiv apartamentul cumpărat