ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2984/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2984/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 721 din 12 decembrie 2006, pronunțată

în dosar nr. 1822/117/2006 al Tribunalului Cluj,

au fost condamnați

inculpații:

F.S.

la pedepsele de:

5

luni închisoare, închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală,

prev. de

art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76

lit. d), art. 13 C. pen. (faptă din 10 martie 1999

); 2 luni închisoare pentru

săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C.

pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni

închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune

fiscală, prev. de

art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a),

art. 76

lit. d), art. 13 C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 1 an și 3 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor prev. de

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

21/1999 (în prezent Legea

nr. 656/2002), cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (fapta

din

20 noiembrie 2000).

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-au

contopit pedepsele, de mai

sus, cu pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata

având de executat

în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza

art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă,

perioada executată de la 07 mai 2002 până la 16 septembrie 2003 și s-a

constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această

perioadă, inculpata fiind liberată condiționat la

16 septembrie 2003 cu un rest

de 233 zile.

F.A.

, la pedepsele de:

2

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații,

prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni

închisoare, închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr.

87/1994,

cu aplicarea art. 74 lit. a), art.76 lit. d), art. 13 C. pen.(faptă

din

20 noiembrie 2000); 1 an și 3 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999

(în

prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit.

c), art. 13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000).

S-au

contopit pedepsele, de mai sus, în pedeapsa cea mai grea

de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul având de

executat în final,

pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni

închisoare.

În baza

art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 3

luni

și, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

T.P.A.

la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor prev. de

art.23 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 37 lit.

b), art.13 C. pen.(fapta din 04 aprilie 2001).

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a

contopit pedeapsa, de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare; în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din

executarea pedepsei de 3 ani, 3 luni și 17 zile închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca și s-a contopit restul

de 325 zile cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în final,

pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a), b), e) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a

dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată

de la 02 aprilie 2002 până la 27 iulie 2004 și s-a constatat că pedeapsa rezultantă

a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiționat la

27 iulie 2004 cu un rest de 462 zile.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998, art. 1003 C. civ. au fost obligați inculpații la despăgubiri civile

astfel: 82000 Rol - F.S. și, 180000 Rol - F.S. în solidar cu F.A., cu dobândă

legală și penalități de întârziere pentru ambele sume, de la data

autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente, până

la plata integrală a sumelor către Statul Român prin D.G.V.F.P.

S-a menținut sechestrul asigurător

(proces-verbal din 09 februarie 2006, f. 132-133) și inscripția ipotecară

asupra apartamentului proprietatea inculpaților F.S. și F.A., înscris în C.F.

99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/S/XXXIX, până la recuperarea de către Statul

Român a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane, sumă ce a fost

confiscată prin sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de la

R.(F.)S.

S-a constatat că sumele de 350.000.000

lei, folosită la cumpărarea apartamentului înscris în C.F. 99020 Cluj-Napoca,

nr. top 24356/XXXIX și de 13,5 milioane Rol - cu cât s-a vândut autoturismul

Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare, se regăsesc în sumele de 150.000 mărci

germane și 47.000 mărci germane, a căror confiscare a fost dispusă prin

sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Au fost obligați

inculpații F.S., F.A. și

T.P.A. la câte 300

Ron, fiecare, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca a

Judecătoriei

Cluj-Napoca au fost condamnați pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism prev de art. 329 alin. (1) și (2) cu

aplicarea art.

41 alin. (2), art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

inculpatul

T., la 3 ani și 6 luni

închisoare, la 2 ani închisoare F.S. și

la 4 ani închisoare R.S., fiica inculpatei F.S. și

A. cu executare în regim de detenție și s-a dispus

confiscarea

de la R.S. a sumei de

150.000 mărci germane sau echivalentul în lei

la data plății, iar de la

inculpatul T.P.A. a sumei de 47.000 mărci germane sau echivalentul în lei la

data plății.

S-a reținut că în perioada anilor

1999-2001, inculpații

condamnați prin

sentința menționată mai sus, au racolat, traficat și

obligat să practice

prostituția la barul "C." din localitatea

Domazlice din Cehia, administrat de către R.S., mai multe fete din

România, faptă pentru care așa cum s-a arătat, s-a dispus

condamnarea inculpaților și confiscarea sumelor

de bani obținute din

infracțiunea de prostituție.

O parte

din sumele de bani obținute din prostituție de R.S.

au

fost date inculpaților F.S. și F.A. pentru a cumpăra două apartamente, după cum

arată inculpata

F.S., în declarația de la f.

14-17 dos. urm. pen. nr. 19D/P/2004,

vol.

II.

Conform

declarației inculpatei F.S. și probelor din acel dosar, fiica ei R.S. trimitea

periodic sume de bani cuprinse

între 500 și 3.000 mărci

germane iar din banii primiți în acest scop, inculpata F.S. a cumpărat de la

martora B.M.,

apartamentul nr. 40 situat în

Cluj-Napoca,

contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 433 din

10 martie 1999 de către notarul public P.T.

Apartamentul

a fost cumpărat cu suma de 180.000.000 lei, iar

inculpata F.S. a declarat la notar ca a cumpărat

apartamentul cu suma de 100.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.000.000

lei,

în loc de 2.800.000 lei

și timbru judiciar în sumă de 30.000 lei în loc

de 20.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind

de 820.000 lei.

Tot din sumele de bani proveniți din

prostituție și trimiși de R.S., inculpații F.S. și F.A. au cumpărat tot în Cluj-Napoca,

apartamentul nr. 39, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060

din 20 noiembrie 2000 de către notarul public V.A.I., vânzători fiind martorii P.L.

și P.V.

Apartamentul a fost cumpărat cu suma de

350.000.000 lei, iar inculpații F.S. și F.A. au declarat la notar ca au

cumpărat apartamentul cu suma de 170.000.000 lei, achitând statului o taxă de

2.700.000 lei, în loc de 4.500.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de

1.800.000 lei.

O parte din banii obținuți din

prostituție de către inculpatul T.P.A., au fost folosiți la achiziționarea de

la martorul F.I., la data de 4 aprilie 2001, a autoturismului marca "Dacia

1300", înmatriculat sub nr. , cu suma de 11.000.000 lei și care a fost

vândut cu suma de 13.500.000 lei.

S-a constatat că faptele inculpaților de

a cumpăra două apartamente, inculpata F.S. și un apartament, inculpatul F.A.,

declarând la notar, așa cum rezultă din considerentele de mai sus, prețuri mai

mici decât prețurile reale de cumpărare, în scopul achitării la bugetul

statului a unor taxe mai reduse, folosind la cumpărarea apartamentelor, banii

obținuți de R.S. din infracțiunea de proxenetism, cunoscând că banii provin din

infracțiunea comisă în perioada 1999-2001 și expediați celor doi inculpați în

scopul achiziționării apartamentelor, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de: - evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994,

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen. (fapta din 10

martie 1999), faptă pentru care aplică inculpatei F.S., pedeapsa de 5 luni

închisoare; - fals în declarații, prev. de art. 292, art. 74 lit. a), art. 76 lit.

e) C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică inculpaților

F.S. și F.A. pedepse de câte 2 luni închisoare; -evaziune fiscală, prev. de

art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d),

art.13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică

inculpați lor F.S. și F.A. pedepse de câte 7 luni închisoare; - spălare a

banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent

656/2002), cu aplic, art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen.(fapta

pentru care se aplică inculpaților F.S. și F.A. pedepse de câte 1 an si 3 luni

închisoare. Cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

inculpata F.S. a fost condamnata la pedeapsa de 2

ani

închisoare, cu executare

în regim de detenție, pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2), cu

aplic art. 41

alin. (2), art.

74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen., pedeapsă executată în

perioada 7 mai 2002-16 septembrie 2003,

liberată condiționat la data de

16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsa de 233 zile închisoare.

Infracțiunile din prezenta cauză se află

în concurs cu infracțiunea de proxenetism pentru care s-a pronunțat sentința

menționată mai sus, astfel în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit

pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-

Napoca,

pentru infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2)

,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) art .74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C.

pen., inculpata F.S. având de executat rezultanta de 2 ani închisoare.

Cu

consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a

dedus din pedeapsa

rezultantă de 2 ani

închisoare, perioada executată cu începere de la

data de 7 mai 2002 până la data de 16 septembrie 2003 și a constatat că

pedeapsa rezultantă a fost executată

în această perioadă, inculpata

fiind liberată condiționat la data de 16

septembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 233 zile închisoare.

S-a

constatat că faptele inculpatului F.A. se află

în concurs,

astfel în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în

pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare,

inculpatul

urmând să execute rezultanta de 1 an și 3 luni închisoare.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute

de lege și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea

executării

acesteia, în temeiul art. 81 C. pen.

s-a dispus suspendarea executării

pedepsei

pe o durata de 3 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatului

asupra prev.

art. 83 C. pen.

Fapta

inculpatului T.P.A., care la începutul anului

2001 a

primit diferite sume de bani (mărci germane) de la R.S.,

condamnată definitiv pentru infracțiunea de

proxenetism așa cum s-a

arătat mai

sus, infracțiune pentru care și inculpatul T. a fost condamnat, și procurarea

cu o parte din bani a unui autoturism, așa

cum s-a arătat mai sus,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prev.

de art.23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.21/1999 (in prezent L.656/2002), cu

aplic, art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (fapta din 4 aprilie 2001), faptă

pentru care aplică pedeapsa de 3 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 794/2003 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul T.P.A. a fost condamnat la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev.

de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplic art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art.

76 lit. c), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen., iar în temeiul art. 61 C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de 325 zile

închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni și 17 zile

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare,

rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă executată în perioada

2 aprilie 2002-27 iulie 2004, liberat condiționat la data de 27 iulie 2004, cu

un rest de 462 zile închisoare.

Infracțiunile din prezenta cauză se află

în concurs cu infracțiunea de proxenetism pentru care s-a pronunțat sentința

menționată mai sus, astfel în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit

pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru infracțiunea de proxenetism,

prev. de art. 329 alin. (1)

ș

i (2),

cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen., inculpatul

urmând să execute rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.

61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 325 zile

închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni și 17 zile

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6

luni închisoare, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cu consecințele prev. de art. 71, art. 6

lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a

dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată

cu începere de la data de 2 aprilie 2002 până la data de 27 iulie 2004 și s-a

constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă,

inculpatul fiind liberat condiționat la data de 27 iulie 2004, cu un rest de pedeapsă

de 462 zile închisoare.

Inculpatul

T.P.A. a avut o conduită sinceră pe

parcursul întregului proces penal, în ambele dosare arătând că toți

participanții știau că fetele sunt duse din România la barul "C."

din Cehia, administrat de R.S., în scopul practicării prostituției.

Chiar și inculpata F.S., în dosarul în

care a fost

condamnată pentru proxenetism

prin sentința penală nr. 794/2003 a

Judecătoriei

Cluj-Napoca, în prima fază a procesului penal a avut o

atitudine

sinceră.

În

declarația de la f. 14-17 dos. urm. pen. nr. 19 D/P/2004, vol.

II,

inculpata F.S. arată că

fiica sa S.F. ulterior

căsătorită R. cu un

cetățean ceh, începând din 1996 a lucrat ca

dansatoare la barul "Melody" din Cluj-Napoca, iar din 1998 a

început

să lucreze în Cehia, revenind

în țară lunar și dându-i sume de bani

pentru

întreținerea familiei, inculpata F.S. declarând că: " in

perioada respectiva locuiam in condiții total

insalubre, intr-o cameră

de 16 mp,

cinci persoane și ne descurcam foarte greu" (f. 14).

Tot prin declarația respectivă, dată în

prezența apărătorului

(f. 15), inculpata F.S.

arată că banii primiți de la fiica ei Ș.

i-a depus la bancă într-un cont deschis pe numele ei (F.S.) și că din

banii respectivi a cumpărat un apartament în 1999.

Intrând în

relații cu cetățeanul ceh R., cu care s-a căsătorit

în

martie 2000, periodic trimitea acasă sume de bani în valută,

cuprinse între 500 și 3.000 mărci germane, astfel

la data de 20 noiembrie 2000, din banii primiți de la fiica sa Ș. din

practicarea prostituției a mai cumpărat

un apartament, în același bloc din Cluj-Napoca, în

anul 1999 a cumpărat ap. nr. 40, iar în anul 2000

a cumpărat ap. nr.

39 și probabil

dacă nu ar fi fost începută în acea perioadă urmărirea penală, ar fi cumpărat

toate apartamentele din acel bloc.

În continuarea

declarației inculpata arată ca ea gestiona banii

fiicei sale (f. 17), și că de multe ori însoțea

fetele până la Budapesta

unde

le preda șoferului trimis din Cehia de fiica sa, prin care-i trimite a diverse

sume de bani din care a cumpărat apartamentele arătate

mai

sus.

Primul

apartament a fost cumpărat de inculpata F.S. al

doilea apartament a fost cumpărat de inculpații F.S.

și F.A.

În

declarația de la f.169 dos. urm. pen., inculpata F.S.

arată

că "a declarat la notar sume mai mici decât prețul real de

cumpărare al apartamentelor pentru ca să plătesc

o sumă mai mică

pentru taxe".

Inculpatul

T.P.A. arată în declarația sa de la f. 14

din dos. de urm. pen. că la data de 15 iulie 2000,

atât inculpata F.S.

cât și inculpatul F.A. au dus-o pe V.C.

până la vama Borș unde au predat-o

șoferului Z., trimis de fiica

lor S. pentru a o transporta la barul

"C." administrat de

S., că

inculpata F.S. a racolat anumite fete (f. 15) și că

toți știau că fetele practicau prostituția la

barul "C.".

Dacă în

primele declarații din dosarul în care s-a pronunțat

sentința

penală nr. 794/2003, inculpata F.S. a avut o

atitudine

sinceră, ulterior aceasta a încercat să nege săvârșirea

infracțiunilor arătând că a recunoscut că știa că

banii primiți de la fiica sa S., provin din practicarea prostituției, deoarece

fiind arestată

dorea să fie lăsată în pace.

La notar

susține că a declarat prețul de cumpărare al primului

apartament

ca fiind suma de 180.000.000 lei, iar pentru cel de al

doilea suma de 300.000.000 lei, însă notarul a spus că în zonă

apartamentele sunt la 100.000.000 (pentru primul

apartament) și respectiv 175.000.000 lei (pentru al doilea apartament), conform

declarației inculpatei, notarul a

trecut în contractul autentic sume mai

mici (f.7 5), cu alte cuvinte,

notarul a trecut un preț mai mic de vânzare-cumpărare deși interesul lui era să

treacă prețul real,

onorariul notarului

oscilând în funcție de prețul de vânzare-cumpărare

, la fel arată și inculpatul F.A. (f. 76), unde

spune că a

declarat că prețul de cumpărare al apartamentului a fost de

300.000.000 lei, că la notar au fost prezenți și

vânzătorii P., însă

notarul Ie-a spus că în zonă apartamentele au un

preț de cca.

175.000.000 lei, astfel în

contract notarul a trecut aceasta din urma

cifra cu toate că i s-a adus

la cunoștință prețul real de vânzare-

cumpărare

ca fiind mai mare, altfel spus, fără nici un temei notarul

lucra împotriva propriilor lor interese cu bună

știință.

Martora P.V. "în declarația de la

f. 144 arată că a

vândut apartamentul cu

suma de 350.000.000 lei, sumă din care

martora

a primit 175.000.000 lei, iar fostul soț P.L. la rândul lui a

primit din suma de 350.000.000 lei, partea lui de

175.000.000 lei, iar în instanță declarând că apartamentul a fost vândut cu

suma de

280.000.000 lei și întrebată

fiind de ce anterior a declarat altă sumă,

martora arată că nu poate preciza exact suma cu care a fost vândut

apartamentul,

fapt ce a determinat instanța să creadă că martora a

spus adevărul când a declarat că prețul de vânzare al apartamentului

a

fost de 350.000.000 lei.

La fel a

procedat și martorul P.L. care, în declarația de la

f. 121 arată că a vândut apartamentul cu suma de

280.000.000 lei și

că a primit din preț suma de

140.000.000 lei, diferența de

140.000.000

lei fiind primită de fosta soție, martora P.V.,

însă atunci când a fost întrebat de ce anterior a declarat că a primit

150.000.000 lei, martorul declară că este real că

a primit 150.000.000

lei, nu 140.000.000 lei, toate acestea determinând

instanța să

aprecieze că martorii ori nu-și

amintesc, ori inculpații au încercat să-i

determine să declare într-un

anumit fel.

Martorii

vânzători ai apartamentelor cumpărate de inculpații

F. au

încercat prin declarațiile lor să-i ajute, însă atunci când

erau întrebați de contradicțiile dintre ultimele

declarații și cele date

anterior, arătau că sumele de bani declarate ca

primite prin declarațiile anterioare corespund realității.

Pentru a

demonstra că cele două apartamente nu au fost

cumpărate cu sumele de bani provenite din

practicarea prostituției la

barul

"C." administrat de fiica lor S., inculpații F. au declarat că

inculpatul F.A. ar fi primit de la mama sa

F.L., decedată

la data de 19 ianuarie 2001 suma de 600.000.000 lei cu titlu de moștenire.

Inculpatul

mai are un frate și o soră, aceștia primind cu titlu de moștenire bunuri

imobiliare, însă nici unul din cei doi frați ascultați ca

martori, nu declară că au văzut sume mari de bani

asupra defunctei F.L. și nici când aceasta ar fi predat respectiva sumă

inculpatului; martora Z.M., sora

inculpatului F.A.

arătând în

declarația de la f. 156 verso, dos. urm. pen. că: "M-am mirat

că mama mea i-a dat fratelui meu o sumă

atât de mare, deoarece nu

puteam să-mi explic de unde a

avut mama mea o sumă așa de

mare",

declarație care se coroborează cu afirmați a inculpatei F.S.

că până la

data plecării în străinătate a Ș., au trăit în

condiții mizerabile, 5 persoane într-o cameră de 16 mp.

Inculpații F. au încercat să demonstreze

că au avut

posibilitatea să cumpere cele

două apartamente, inculpatul F.A.

lucrând ca tractorist, însă dacă cei doi ar fi avut posibilități

să cumpere o locuință, nu ar fi stat 5 persoane

într-o cameră de 16 mp, așa cum arată inculpata F.S. că au stat, până în 1999,

iar din martie 1999 și până în noiembrie 2000 să

cumpere două

apartamente.

Din

adeverința de la f.87, rezultă că defuncta F.L.

nu figura ca pensionară, iar din certificatul de

moștenitor de la f. 90,

rezultă că inculpatul F.A. este

străin de moștenirea după defuncta F.L. și potrivit celor consemnate în

certificatul de moștenitor, cei doi inculpați au

încercat să demonstreze

că acel

certificat de moștenitor nu corespunde realității, că și atunci ar

fi declarat nereal la notar, spunând că inculpatul

F.A. ar fi refuzat moștenirea, iar în cauza penală declară că ar fi acceptat

moștenirea și chiar ar fi primit 600.000.000 lei,

sumă care nu putea fi

economisită legal până la acea data decât de o

persoană cu un

salariu foarte mare, nu de o

femeie în vârstă de peste 70 de ani, care

nu avea nici măcar pensie, fără să mai discutăm de faptul ca dintr-o

pensie obișnuită era imposibil de economisit o

asemenea sumă.

Cei doi

inculpați F.S. și A. nu au probe certe că

cele două

apartamente ar fi fost cumpărate cu bani liciți, cei doi

inculpați au declarat că ar fi moștenit suma de

600.000.000 lei fără să

poată și demonstra acest fapt, frații și fiul

inculpatului F.A.

declarând că inculpatul a

moștenit o asemenea sumă de

bani,

însă nici unul din martori nu au văzut momentul predării și nici suma de bani

în posesia căreia susțin inculpații că ar fi intrat, (nici

măcar o sumă mai mică n-au reușit să vadă

rudeniile inculpaților), și cum din nici o altă probă aflată la dosar nu

rezultă că s-ar fi primit cu

titlu

de moștenire suma de 600.000.000 lei, declarațiile martorilor

membrii de familie sunt apreciate ca fiind făcute

în scopul de a-i ajuta

pe cei doi inculpați.

Materialul

probator aflat la dosar arată că inculpatul F.A.

este străin de moștenirea după defuncta mamă, F.L.

, iar atât timp cât inculpatul F.A. nu a

moștenit

nimic după defuncta

mamă, F.L., atât el cât și soția sa

F.S. nu puteau să cumpere cele două apartamente, decât cu

banii obținuți din prostituție așa cum în mod sincer a recunoscut

inculpata F.S. în momentul declanșării urmăririi penale,

starea de fapt și vinovățiile reținute prin sentința

penală nr. 794/2003

a Judecătoriei

Cluj-Napoca, având autoritate de lucru judecat.

In ceea ce privește vinovăția

inculpaților F., instanța a apreciat că probele administrate dovedesc pe deplin,

că cei doi

inculpați se fac vinovați de

infracțiunile menționate mai sus.

Referitor la latura civilă a cauzei,

Statul Roman prin D.G.V.F.P. Cluj, s-a constituit parte civilă cu sumele de

820.000 lei și 1.800.00 lei, ROL, reprezentând, diferențele de taxe neachitate

de inculpații

F., astfel că au fost obligați

aceștia la plata sumelor

menționate cu dobânda legală și penalități.

Atât Legea nr. 21/1999 cât

și O.V.G.

177/2002 prevăd confiscarea

bunurilor sau a sumelor de bani în cazul negăsirii

bunurilor, care fac obiectul infracțiunii de spălare a banilor, insă cum

prin sentința pen. nr. 794/2003, s-a dispus confiscarea sumelor de

bani de la R.S. și T.P.A., sumele fiind arătate

mai sus, în prezenta cauză nu se mai pot

confisca, în caz contrar ar fi

vorba

de o dublă confiscare, însă cum în faza de urmărire penală s-a

dispus luarea măsurii sechestrului asigurător

prin inscripția ipotecară

dispusă

asupra apartamentului în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr.

top. 24356/SW/XXXI

s-a menținut acest sechestru, până la recuperarea de către Statul Român a

echivalentului sumei de 150.000 mărci germane, confiscate prin sentința penală

nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, apartamentul fiind cumpărat cu bani

proveniți din suma confiscată prin această

sentință.

Împotriva

sentinței Tribunalului Cluj, în termen legal, au declarat

apel inculpații F.A. și F.S.,

fără a arăta motivele,

dar în susținerea orală a acestora de

către apărător s-a solicitat

admiterea

apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal să se

dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,

deoarece partea civilă Statul Român nu a fost

legal reprezentat de

A.N.A.F. A solicitat achitarea inculpaților pentru

infracțiunile pentru

care s-a pronunțat

hotărârea de condamnare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10

lit. b) C. proc. pen. sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin

sentința penală nr. 794/2003 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, s-a dispus

condamnarea

inculpatei F.S. pentru săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, această cauză având legătură directă

cu starea de fapt

descrisă în prezentul dosar. S-a arătat că, banii cu

care au fost

cumpărate apartamentele ar

proveni din infracțiunea de proxenetism.

în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, a solicitat achitarea

inculpaților în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Infracțiunile au fost încadrate

în art. 12 din Legea 87/1994, în

condițiile în care faptele au fost

săvârșite

în perioada 1999-2000. Această lege a fost abrogată prin

Legea 241/2005. Potrivit art. 16 din Legea

241/2005, la data intrării în

vigoare a acestei legi se abrogă Legea

87/1994. La data apariției Legii 241/2005, faptele reținute în sarcina

inculpaților nu mai

constituie infracțiunea

de evaziune fiscală. Cu privire la infracțiunea

de spălare a banilor,

s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b)

C. proc. pen. Legea prevenirii și sancționării spălării banilor nr. 21/1999

a fost abrogată prin Legea 656/2002, astfel că în ambele situații faptele

nu există. în subsidiar, cu privire la cele două

infracțiuni, s-a solicitat achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen., pentru lipsa laturii obiective și subiective. Potrivit art. 12 din

Legea 87/1994, constituie

infracțiunea

de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligațiilor

fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile,

a sursei impozabile și

efectuarea

oricăror altor operațiuni cu scopul de a se sustrage de la

plata

impozitelor. Din probele administrate în cauză, nu rezultă

existența laturii obiective a infracțiunii de

evaziune fiscală din partea

inculpaților.

Și în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, se

impune

pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. d)

C. proc. pen., deoarece fapta nu se încadrează în

prevederile legale

prezentate de

Parchet în rechizitor și de instanța de fond. Se poate

reține eventual, săvârșirea infracțiunii de fals

în declarații, așa cum a

fost

încadrată, însă pentru această infracțiune, s-a solicitat achitarea

inculpaților în baza art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., deoarece faptele ambilor

inculpați nu ar fi atât de grave pentru a fi sancționate penal. Cu

privire

la latura civilă a cauzei,

s-a solicitat respingerea pretențiilor formulate de partea civilă, precum și

ridicarea sechestrului asigurător față de

apartamentul cumpărat în 2000. Inculpatul F.A. nu a

participat în procesul în care inculpata F.S. a

fost acuzată de

proxenetism și nu a

avut legătură cu nicio activitate infracțională desfășurată de fiica sa, astfel

că nu se poate trage concluzia că ar fi

folosit banii obținuți din acea infracțiune. Parchetul trebuia să facă

dovada că, din acele infracțiuni s-au obținut

sume de bani, din care s-

au cumpărat cele două apartamente.

Prin

decizia penală nr. 199/A/2007 din 20 decembrie 2007 a

Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori,

au fost admise

apelurile declarate de inculpații F.A. și F.S.

împotriva

sentinței penale nr. 721 din 12 decembrie 2006 a și susținute oral au solicitat

Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o doar

cu privire la dispozițiile privind măsurile asigurătorii și pronunțând o

nouă hotărâre în aceste limite, în temeiul art. 343 alin. (3) și art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit prin ordonanța procurorului din 1

februarie 2006 și aplicat prin

procesul

verbal din 9 februarie 2006 (filele 129, 132-133 dosar u.p.

19/D/P/2004 D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Cluj) asupra

apartamentului

nr. 39, situat în Cluj-Napoca,

înscris în cartea funciară individuală

nr. 99020 Cluj-

Napoca, nr.top

24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaților F.A.

și F.S.

A dispus

și radierea inscripției ipotecare asupra imobilul de mai

sus, notată sub nr. 4245/2006, din cartea

funciară, mai sus arătată.

Au fost

menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a

pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că,

prima instanță pe baza probatoriului administrat

în cursul urmăririi

penale

și în faza cercetării judecătorești, ce a fost judicios analizat și

interpretat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității,

constând în aceea că, în perioada 1999-2000,

inculpații F.S.

și F.A., au primit

sume importante de bani în valută,

mărci

germane, de la fiica lor R.S., condamnată definitiv pentru infracțiunea de

proxenetism, cunoscând că banii proveneau

din această infracțiune, sume

pe care le-au folosit pentru

achiziționarea

unui apartament în Cluj-Napoca și, totodată, cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a

acestui apartament, autentificat la 20 noiembrie 2000, au declarat în fața

notarului public

un preț nereal, în

scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale,

aceste din urmă operațiuni, realizându-se de către

inculpata F.S.

și cu ocazia achiziționării unui alt apartament, tot în

Cluj-Napoca, la 10 martie 1999.

S-a mai

reținut că vinovăția inculpaților este dovedită în cauză, în cazul infracțiunii

de evaziune fiscală, cu declarațiile inculpaților din

cursul urmăririi penale (filele 167-170, 183-184

vol.

I

dosar u. p.), în

care au recunoscut că au declarat un preț mai mic

la notar, pentru a plăti taxe reduse; declarațiile martorilor B.M., M.G., P.V.,

P.L., din cursul urmăririi penale (filele 138-140, 142-145, 147-148), chiar

dacă inculpații, în cursul judecății

au revenit asupra declarațiilor anterioare, iar martorii au încercat să

le

susțină varianta, aceștia

din urmă neputând da explicații plauzibile

privind modificarea poziției lor procesuale,

afirmând fie că, din eroare au declarat alte sume de bani în cursul urmăririi

penale, fie că nu știu

ce sume s-au trecut în contracte,

deși acestea au fost citite și

semnate de

martori, în calitate de vânzători. În aceste condiții, în mod

justificat, prima instanță a apreciat ca

nesincere declarațiile acestora

din

cursul judecății, reținându-le pe cele din cursul urmăririi penale,

ca

exprimând realitatea.

Corect a

fost soluționată și latura civilă, fiind obligați inculpații la

plata către partea civilă Statul Român, la despăgubiri civile

reprezentând diferențele de taxe neachitate de inculpați,

prin

declararea unui preț nereal în fața notarului, 820.000 Rol și,

respectiv, 1.800.000 Rol. În dispozitivul

hotărârii însă, s-au trecut,

probabil din eroare, sumele de 82.000 Rol

și 180.000 Rol, reglementarea situației sub acest aspect, al cuantumului

despăgubirilor, neputându-se face în apel, pentru că s-ar agrava situația

inculpaților, în propria lor cale de atac

În privința

infracțiunii de spălare a banilor, s-a reținut că însăși

inculpata F.S., a recunoscut în cauza în care a

fost cercetată

pentru

infracțiunea de proxenetism alături de fiica sa R.S.,

că a

primit sume de bani de la fiica sa, cuprinse între 500 și 3000

mărci germane, din descrierea propriei activități

infracționale rezultând că ea

cunoștea

proveniența banilor; că ea era cea care gestiona banii și că,

din aceștia a cumpărat două apartamente în

Cluj-Napoca,

(filele 14-17 voi

II

dosar u. p.). În prezenta cauză, la fel ca și

soțul său, a negat constant că banii din care

s-au cumpărat cele două apartamente, ar fi provenit din infracțiunea de

proxenetism comisă de

fiica

sa, încercând să probeze că, banii au provenit din venituri proprii

și dintr-o moștenire a soțului. Apărările

celor doi inculpați, sunt însă infirmate de declarațiile membrilor familiei,

certificatul de moștenitor

după defuncta F.L., mama

inculpatului F.A.

, din care rezultă că

acesta a renunțat la moștenirea după mama sa, posibilitățile materiale reduse

de care dispuneau inculpații

în

perioada respectivă, relațiile strânse dintre inculpați și condamnata

R.S. în timpul cât aceasta se ocupa de recrutarea

de fete

pentru prostituție, ajutată

fiind de mama sa, relațiile dintre cei doi soți

inculpați-fiind exclus ca inculpatul F.A., împreună fiind

cu soția sa, să nu știe de unde au provenit banii

cu care au cumpărat

apartamentul, de vreme ce nu a putut dovedi că el a

contribuit cu

banii provenind din moștenire.

De altfel, în mod detaliat, punctual, au

fost analizate de prima instanță apărările inculpaților, explicându-se

de

ce acestea nu au putut fi luate în considerație.

Așa fiind, nu a fost primită solicitarea

privind achitarea inculpaților pentru cele două infracțiuni, de evaziune

fiscală și spălare de bani, pe motiv că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestora (latura obiectivă și

latura subiectivă), în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., din

considerentele mai sus

expuse raportat la motivarea primei instanțe,

rezultând că faptele au

fost comise de inculpați în modalitatea descrisă, cu vinovăție.

În ceea ce

privește solicitarea de achitare a inculpaților pentru

aceleași

infracțiuni, în temeiul

art. 11

pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. b)

C. proc. pen., pe

motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală,

raportat la data săvârșirii faptelor și

modificările legislative intervenite

între timp în actele normative care

incriminează faptele, de

asemenea, Curtea

constată că aceasta nu este întemeiată, pentru

următoarele motive:

Infracțiunile

de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților,

au

fost comise la 10 martie 1999 (inculpata F.S.) și la

20 noiembrie 2000 (inculpații F.S. și F.A.), în vigoare fiind la aceste

dată legea nr. 87/1994, încadrarea juridică fiind făcută în dispozițiile art. 12

din această lege, care incriminau sustragerea de

la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, printre

altele, prin

ascunderea obiectului taxabil (modalitate de comitere a

faptei,

reținută și în speță), inculpații

ascunzând, în parte, obiectul taxabil,

prețul real al apartamentului

vândut.

Este

adevărat că, la 27 august 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 privind

prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pe

această

dată fiind abrogată Legea nr. 87/1994, dar acesta nu înseamnă că faptele

prevăzute de legea veche au fost

dezincriminate,

atâta vreme cât ele se regăsesc în legea nouă [în

speță, în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a), ascunderea

bunului ori a sursei

impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de

la îndeplinirea obligațiilor fiscale].

De altfel, prima instanță a făcut

aplicarea legii penale mai

favorabile, art.

13 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă diferite,

prevăzute de cele

două acte normative.

De asemenea, infracțiunea de spălare a

banilor, reținută în

sarcina celor doi

inculpați, a fost comisă la 20 noiembrie 2000, dată la care era în vigoare

Legea nr. 21/1999, care incrimina fapta de, dobândire a unor bunuri, cunoscând

că acestea provin din săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de proxenetism,

în dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. c),

infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

La data de 15 decembrie 2002, a intrat

în vigoare Legea

nr. 656/2002 pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor, la

această dată fiind abrogată Legea nr. 21/1999, dar, ca și în cazul

anterior, faptele reținute în sarcina inculpaților, cel puțin în cazul de

față, nu au fost dezincriminate, ele regăsindu-se

în dispozițiile art. 23

alin. (1) lit. c) din noua lege, dobândirea de

bunuri, cunoscând că

acestea provin din

săvârșirea de infracțiuni, limitele de pedeapsă fiind

aceleași ca și în legea veche, însă instanța a

făcut aplicarea art. 13

C. pen.,

raportat la condițiile de incriminare (în vechea reglementare

se sancționa dobândirea bunurilor, cunoscând că

acestea provin din

săvârșirea anumitor infracțiuni, pe când în actuala

reglementare nu

se mai distinge după

infracțiunile din care provin bunurile).

În

privința infracțiunii de fals în declarații, necontestată în cele

din urmă, în apel, instanța de fond a

făcut o individualizare corectă a

pedepselor aplicate inculpaților, valorificând eficient criteriile

prev. de art. 72 C. pen., coborând chiar pedepsele sub minimul special, urmare

a reținerii circumstanței atenuante prev.

de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că, nu este întemeiată nici solicitarea

privind achitarea inculpaților

pentru

această infracțiune și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ, în baza art.

art. 11

pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b/1)

C.

proc. pen., în condițiile în care inculpata F.S. are antecedente

penale, iar inculpatul F.A., deși nu are

antecedente, a

avut o atitudine nesinceră și, neputându-se face

abstracție de ansamblul activității infracționale din prezenta cauză, pentru a

se

putea aprecia că faptele lor sunt în mod

vădit lipsite de importanță.

S-a

constatat de asemenea, că neîntemeiat este și motivul de

apel privind nelegala citare a părții civile

Statul Român, care s-a făcut

prin

D.G.F.P. Cluj, în loc să

se

facă prin A.N.A.F.

Astfel,

potrivit H.G. nr. 495/2007, art. 4 alin. (2) pct. 44, A.N.A.F.

reprezintă statul în fața instanțelor,

ca subiect de drepturi și obligații

privind raporturile juridice fiscale și

alte activități

ale agenției, direct sau prin direcțiile generale ale

finanțelor publice județene, în baza mandatelor transmise.

Este

adevărat că în cauză, prima instanță a citat, în calitate de

parte civilă, doar D.G.F.P.

Cluj, fără ca aceasta să aibă vreun mandat de reprezentare din partea A.N.A.F.

Cu toate

acestea, nelegala citare a unei părți, care a lipsit la judecată, constituie o

cauză de desființare a hotărârii atacate numai dacă este invocată, ca motiv de

apel, de însăși partea față de care

procedura de citare nu a fost regulat îndeplinită, iar nu și de o altă

parte din proces, căci, de exemplu, inculpaților din speță, nu li s-a

adus nicio vătămare prin aceasta.

Pe de altă

parte, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la

citarea

părților este o nulitate relativă, care se acoperă în condițiile art. 197 alin.

(4) C. proc. pen. și, chiar dacă, potrivit art. 197 alin. ultim

C. proc. pen., nulitățile relative pot fi invocate

și din oficiu, nu este cazul

în

speță, pentru că, anularea actului nu este necesară pentru aflarea

adevărului

și justa soluționare a cauzei.

Curtea a

constatat însă, că este fondat apelul inculpaților, în

privința criticii aduse hotărârii atacate, sub

aspectul modului de

soluționare a problemei măsurii

asigurătorii.

Astfel,

prima instanță a menținut sechestrul asigurător asupra

imobilului,

obiect al infracțiunii de spălare de bani, sechestru

instituit în cursul urmăririi penale, cu motivarea că, odată ce banii cu

care s-a cumpărat acest imobil, au fost confiscați odată prin sentința

penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca

(prin care R.S.

a fost condamnată

pentru proxenetism), nu se mai poate

dispune

o nouă confiscare în prezentul dosar, pentru că aceasta, ar

însemna o

dublă sancționare, o dublă confiscare.

Raționamentul

instanței este greșit pentru că, potrivit art. 25 din

Legea nr. 21/1999 [dar și art. 25 alin. (1) din

Legea 656/2002], în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 23 din

lege, se dispune în

condițiile

art. 118 C. pen., și confiscarea bunurilor care fac obiectul infracțiunii, iar

dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la

plata

echivalentului lor în bani.

Ori, în

cursul urmăririi penale, procurorul a dispus aplicarea

sechestrului

asigurător asupra imobilului, tocmai în vederea confiscării, invocând art. 25

alin. (6) din Legea 656/2002 ( deși, în cauză, făcându-se aplicarea art. 13 C.

pen., nu era incident acest articol, ci art. 25 din Legea 21/1999 și art. 164

alin. (1) C. proc. pen.), filele 129-130 vol. l dosar u.p.

Instanța nu a procedat la confiscarea

bunului, obiect al

infracțiunii de spălare

de bani, deși acesta există, astfel că, măsura sechestrului asigurător a rămas

fără obiect. Nu poate fi menținut

sechestrul,

așa cum a dispus instanța, până la recuperarea de către

stat, a

echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane ,

confiscate de la R.S. (fiica inculpaților,

condamnată pentru

proxenetism), pe

de o parte, pentru că, sechestrul din cauză are un alt obiect, garantarea

aducerii la îndeplinire a confiscării bunului, obiect al infracțiunii de

spălare de bani, iar pe de altă parte, doar o

parte din suma confiscată a fost folosită la cumpărarea imobilului,

pentru a cărui confiscare s-a instituit sechestrul

asigurător.

Nu se

poate vorbi de o dublă confiscare, pentru că, în cauză,

obiectul confiscării îl constituie bunul obținut

prin comiterea infracțiunii de spălare de bani, iar în cauza privind pe R.S.,

confiscarea

a privit suma de

bani obținută de aceasta, prin comiterea infracțiunii

de

proxenetism ( din care, doar o parte s-au folosit pentru

cumpărarea imobilului, ce trebuia confiscat în

prezenta cauză), fiind vorba, deci, de confiscări distincte, ce sancționau

persoane diferite,

pentru fapte diferite.

Așa fiind, instanța de apel a

concluzionat că se impunea în

speță,

confiscarea imobilului dobândit de cei doi inculpați cu bani proveniți din

infracțiunea de proxenetism, comisă de fiica acestora,

R.S., însă, dat fiind că suntem în apelul

inculpaților, nu li se

poate agrava

acestora situația, în propria cale dea atac, astfel că,

instanța de apel nu poate dispune ea, această

măsură.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, inculpații F.S. și

F.A. și partea civilă A.N.A.F.

În

susținerea orală a recursului declarat de parchet, procurorul

a precizat motivele de recurs în sensul că

solicită casarea ambelor

hotărâri

numai cu privire la infracțiunea de fals în declarații, pentru

care a solicitat încetarea procesului

penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

b) raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a

intervenirii

prescripției răspunderii penale. Nu a mai susținut cel de al

doilea motiv de recurs privind ridicarea

sechestrului asigurător, prin

dispozitivul deciziei instanței de apel.

Inculpați

în motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral

de apărătorul lor, au solicitat în principal sub

aspectul infracțiunii de

spălare a banilor prevăzută de

art. 23 alin. (1) lit. c) din Lega nr.

21/1999

(în prezent Lega nr. 656/2002) încetarea procesului penal față

de F.S. în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2

lit. b) rap. la art. 10

lit. j) C.

proc. pen., întrucât în cauză există autoritate de lucru

judecat,

raportat la dispozițiile sentinței nr. 794 din 24 iunie 2003

pronunțată în dosarul nr. 7008/2002 al

Judecătoriei Cluj-Napoca prin

care s-a dispus condamnarea ei la pedeapsa

de 2 ani închisoare

pentru infracțiunea de

proxenetism, reținându-se că o parte din banii

obținuți din săvârșirea infracțiunii de proxenetism au fost folosiți de

inculpată

la cumpărarea celor două apartamente având reprezentarea că banii provin din

săvârșirea infracțiunii de

proxenetism.

Inculpata a mai susținut că sumele de bani obținute de

ea din infracțiunea de proxenetism (infracțiune

principală) nu pot face

obiectul material al infracțiunii de spălare de bani

(infracțiune

subsecventă), întrucât s-ar

ajunge la o dublă încriminare a persoanei

care a săvârșit în fapt o singură infracțiune( cea principală).

Tot cu

privire la infracțiunea de spălare de bani s-a solicitat

achitarea inculpatului F.A. în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a)

rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește atât latura

subiectivă cât și latura obiectivă a

infracțiunii. În motivarea acestei

solicitări s-a arătat că inculpatul nu a avut cunoștință de activitatea

infracțională a soției și fiicei sale, cu

atât mai mult cu cât acestea au

fost trimise în judecată în anul 2002, iar sumele de bani menționate în

prezentul dosar au fost folosite în anii

1999-2000, anterior pronunțării

unei hotărâri definitive de condamnare a soției și fiicei sale.

Inculpatul

F.A. a mai arătat că a dovedit în fața

primelor instanțe

cu martorii F.F. și Z.M. că sumele de bani cu care s-au cumpărat imobilele

provin din economiile familiei și banii primiți de la mama lui.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art.

12 din Legea nr. 87/1994, inculpații au solicitat achitarea lor potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În motivarea acestei solicitări au arătat că în

raport

de dispozițiile Codului

fiscal, care definește înțelesul noțiunii de

contribuabil ca fiind

persoana din patrimoniul căreia se transmite

dreptul

de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, vânzător,

donator, credirentier, în prezent inculpații nu

mai au calitatea specială

prevăzută

de lege pentru a fi subiecți activi ai infracțiunii de evaziune

fiscală.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 C.

pen., s-a solicitat să se constate că pentru

această infracțiune, termenul de prescripție

specială de 7 ani și 6 luni

raportat

la data de 20 noiembrie 2000, prev. de art. 124 C. pen.,

s-a împlinit la data de 20 mai 2008, urmând să se

dispună încetarea

procesului

penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate de partea

civilă A.N.A.F.

, decizia instanței de apel a

fost

criticată pentru nelegalitate

și netemeinicie sub aspectul dispoziției de

ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța

procurorului

din 1 februarie 2006,

asupra apartamentului nr. 39 din Cluj-Napoca

, înscris în cartea funciară individuală

nr. 99020 Cluj-Napoca,

nr.top 24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaților F.A. și F.S., solicitând

casarea deciziei și menținerea sentinței

instanței de fond. În

motivarea acestei

solicitări s-a arătat că potrivit art. 154 alin. (4) C. proc. fisc.

,

dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol

nu

sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea

creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de recurs formulate de recurenți care vor fi

analizate prin prisma cazurilor de

casare prevăzute de art. 385/9 pct. 15 și 18 C. proc. pen., Î

nalta Curte constată că recursul

parchetului și recursurile inculpaților

F.S. și F.A. sunt fondate, iar recursul părții civile

A.N.A.F. este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte

constată că primele instanțe au făcut o amplă și judicioasă analiză și

interpretare a probelor de la dosar reținând o

corectă stare de fapt, neconstatându-se existența

niciunei erori grave de fapt în sensul art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., pentru

a se

putea reține existența acestui caz de casare.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani

prevăzută și

pedepsită de art. 23 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent

Legea nr. 656/2002) săvârșită de inculpata F.S., instanța de

recurs

constată că solicitarea inculpatei de încetare a procesului

penal întrucât există autoritate de lucru judecat

raportat la dispozițiile

sentinței

nr. 794 din 24 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 7008/2002 al

Judecătoriei

Cluj-Napoca, este nefondată.

Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen.

,

procesul penal se încetează când există autoritate

de lucru judecat. Suntem în prezența acestui temei

de încetare a procesului penal, când aceiași persoană a fost condamnată

printr-o

sentință definitivă pentru aceeași faptă penală.

Or, inculpata F.S.

a fost condamnată definitiv pentru

infracțiunea de

proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și trimisă în judecată și condamnată

în dosarul de față pentru

infracțiunea de

spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din

Legea nr.

21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002). Examinând

conținutul celor două infracțiuni se observă că acesta este diferit

atât

în ceea ce privește latura

obiectivă cât și în ceea ce privește latura

subiectivă a celor două infracțiuni. Și sub aspectul obiectului

material,

cele două infracțiuni sunt diferite.

Astfel, obiectul material al infracțiunii de

spălare de bani îl formează bunurile corporale sau necorporale, mobile ori

imobile,

precum și actele juridice dau

documentele care atestă un titlu sau un

drept cu privire la acestea. în

cazul de față obiectul material al

infracțiunii

de spălare de bani îl constituie bunul imobil cumpărat,

respectiv

apartamentul cumpărat