ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7158/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7158/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele.

Prin sentința penală nr. 485 din 23

decembrie 2002 a Tribunalului Bacău s-au dispus următoarele:

- inculpatul M.A.A. a fost condamnat,

la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.;

- la 2 (două) luni închisoare,

pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

74 și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 2 (două) luni închisoare,

pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art.

76 lit. e) C. pen.;

- la 4 (patru) luni închisoare,

pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C.

pen.;

- la 4 (patru) luni închisoare,

pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C.

pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsa de executat: 8 (opt) ani

închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa aplicată perioada executată începând din 6 decembrie

1998, la zi.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994

a fost condamnat inculpatul S.G., la un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 82 C. pen., s-a

stabilit termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului cu

privire la conținutul art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării

condiționate.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată

perioada executată în intervalul 1 – 8 aprilie 1999.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.A., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC A.A. SRL Pitești, la plata următoarelor despăgubiri

civile:

- 219.270.989 lei către sucursala P.

Argeș din subordinea S.N.P. P.

- 76.992.398 lei către SC G. SA

București;

- 751.762.698 lei către SC P.E. Oltenița;

- 183.775.243 lei către SC R.I. Târgoviște.

A fost obligat inculpatul S.G., în solidar cu SC S. SRL Pitești, să plătească

în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Pitești, suma de

901.427.388 lei, despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploiești, aflată în

faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului verbal de

compensare din 6 aprilie 1999.

- a fost obligat inculpatul M.A.A.

în solidar cu SC A.A. SRL Pitești să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeș

suma de 812.892.638 lei, despăgubiri civile reprezentând obligații fiscale;

- a fost obl9igat inculpatul S.G. în

solidar cu SC S. SRL Pitești să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeș suma

de 52.476.434 lei despăgubiri civile reprezentând obligații fiscale. S-au

anulat C.E.C. - urile și O.D. fără disponibil emise de către inculpatul M.A.A.,

în numele SC A.A. SRL Pitești.

S-a dispus comunicarea hotărârii la

Registrul Comerțului Argeș, unde sunt înregistrate societățile comerciale ale

inculpaților, SC S. SRL Pitești și SC A.A. SRL Pitești.

În sarcina inculpatului S.G. s-a

reținut că acesta are o benzinărie particulară, în apropierea municipiului

Pitești și în intervalul 26 august – 5 noiembrie 1998, SC A.A. SRL Pitești a

livrat SC S. SRL Pitești cantitatea de 690.352 litri motorină, din care:

- cu forme legale - 308.272 l;

- fără forme legale - 382.080 l în

valoare de 1.251.363.972 lei. Produsele petroliere livrate inculpatului S.G. au

fost preluate în totalitate de inculpatul M.A.A. de SC P.I. SRL Ploiești pe

baza de acte de expediție, notă de greutate și certificate s atestare a

calității și au fost transportate la stația de benzină aparținând SC S. SRL

Pitești cu autocisternele.

Inculpatul a recunoscut primirea

cantității de 383.080 litri motorină, fiind de acord și cu plata sumei de

1.251.363.972 lei, reprezentând contravaloarea mărfii de mai sus.

Întrucât M.A.A., la rândul său,

primise marfa din Rafinăria P.L., prin intermediul SC P.I. SRL Ploiești,

inculpatul S.G. a fost de acord să plătească suma de mai sus SC P.I. SRL

Ploiești, în locul SC A.A. SRL Pitești, semnând un proces verbal de compensare,

care constituie în același timp și angajament de plată.

Ulterior, S.G. a revenit asupra

recunoașterii precizând că nu a primit mărfuri de la M.A.A., fără să le fi

înregistrat în evidența primară a benzinăriei sale.

Instanța de fond a ajuns la

concluzia că inculpatul S.G., în calitatea sa de administrator și asociat unic

a SC S. SRL Pitești, nu a înregistrat în evidența contabilă 22 facturi de

livrări motorină primite de la SC A.A. SRL Pitești, în cantitate totală de

382.080 litri, în valoare de 1.251.363.972 lei, sustrăgându-se de la plata

impozitelor către stat, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de

art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În cursul judecății, tribunalul a

dispus efectuarea unei expertize contabile, efectuată și depusă la dosar fond.

Instanța nu a luat în considerare

concluziile acestei expertize cu motivarea că expertul a luat cunoștință de

actele existente în evidența contabilă puse la dispoziție de inculpat, adică de

ceea ce inculpatul a vrut să înregistreze în evidența contabilă, ori de esența

infracțiunii de evaziune fiscală este neînregistrarea unor documente.

Instanța de fond a ținut seama de

toate compensările efectuate în cauză. Inclusiv de procesul verbal de

compensare semnat de inculpatul S.G., prin care acesta și-a luat angajamentul

să plătească în locul inculpatului M.A.A. direct la SC P.I. SRL Ploiești

contravaloarea produselor petroliere primite de la acesta.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, D.G.F.P. a județului

Argeș, SC R.I. SRL Târgoviște, SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 140 din 2 aprilie 2003, a constatat următoarele:

În ce privește vinovăția pentru

faptele săvârșite și încadrarea juridică a acestora reținute în sarcina

inculpatului M.A.A., sentința penală nr. 483 din 23 decembrie 2002 a

Tribunalului Bacău a rămas definitivă, deoarece inculpatul nu a declarat apel,

iar apelul procurorului se referă la un singur aspect vizând latura civilă.

A fost examinat în primul rând

apelul declarat de inculpatul S.G., deoarece acesta a solicitat, în principal,

achitarea, susținând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

S-a reținut că completul de la

instanța de fond a efectuat însă o anchetă judecătorească conform normelor

procedurale, administrând probe suficiente în stabilirea vinovăției

inculpatului S.G.

În baza acestora, precum și a celor

aflate la dosarele de urmărire penală, s-a stabilit cu certitudine comiterea

infracțiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpatului S.G.

Cu ocazia controlului efectuat de

organele de poliție și ale Gărzii Financiare la Benzinăria S., inculpatul S.G.

nu a putut prezenta documente justificative pentru mărfurile primite în

perioada 1 septembrie 1998 – 31 martie 1999.

Prin neînregistrarea în evidențele

contabile a cantității de 383.080 litri motorină, în valoare de 1.251.363.975

lei, acesta s-a sustras de la plata impozitelor către stat, suma stabilită

inițial de 52.476.434 lei neputând fi majorată în propria cale de atac a

inculpatului S.G.

Față de cele expuse, instanța a

considerat că vinovăția inculpatului S.G. a fost complet stabilită, acesta

săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

pentru care a fost corect condamnat.

În ce privește individualizarea

pedepsei, aspect la care s-a referit atât apelul procurorului cât și al

inculpatului, desigur din puncte de vedere diferite, s-a constatat că afacerile

nelegale cu benzină și motorină au constituit o sursă importantă de îmbogățire

a unor indivizi care, profitând de imperfecțiunea legislației, de lipsa de

control din partea organelor abilitate, de crearea unor rețele în stil mafiot,

au păgubit bugetul de stat cu sume importante de bani.

Nici celelalte motive invocate de

inculpatul S.G. nu au fost reținute ca întemeiate.

Prejudiciul a fost corect stabilit

și de altfel a fost recunoscut de inculpat care, pe baza procesului verbal de

compensare încheiat cu M.A.A. a și plătit suma de 350.000.000 lei către SC P.I.

SRL Pitești, rămânând neachitată diferența de 901.427.388 lei.

În consecință, apelul declarat de

inculpatul S.G. a fost respins, ca nefondat, precum și apelul declarat de partea

civilmente responsabilă SC S. SRL Pitești.

Apelul procurorului a fost admis

numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.G.,

înlăturându-se aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Cum partea civilă D.G.F.P. Argeș a

obținut de la inculpați obligarea la plata acelorași sume ca cele stabilite

prin sentința penală nr. 206/2000 a Tribunalului Prahova (812.892.638 lei de la

inculpatul M.A.A. și 52.476.434 lei de la inculpatul S.G.), apelul părții

civile a fost respins, ca inadmisibil.

În ceea ce privește apelul declarat

de partea civilă SC R.I. SRL Târgoviște a fost respins ca fiind declarat

tardiv.

Împotriva deciziei penale nr. 140

din 2 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 827/2003,

au declarat recurs inculpatul S.G. și partea civilă SC S. SRL Pitești.

Inculpatul S.G. a solicitat scris și

oral în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, potrivit art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, a arătat că se impune

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bacău și menținerea ca

legală și temeinică a sentinței, prin care pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, i s-a aplicat cu suspendarea condiționată, conform art. 81 C. pen.

Privitor la modul de soluționare a

laturii civile a cauzei, inculpatul S.G. a criticat decizia instanței de apel

ca fiind nelegală, deoarece instanța i-a respins apelul fără să examineze

motivele scrise invocate de el prin care a critica modul greșit de rezolvare a

acțiunii civile.

Partea civilă SC S. SRL Pitești a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bacău și trimiterea cauzei pentru

rejudecarea apelului, deoarece recursul i-a fost respins ca nefondat, fără să

fie examinate în prealabil în considerente motivele de apel invocate în scris

și oral.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia penală nr. 68 din 6 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2280/2003,

a admis recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 140

din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, a casat decizia sub aspectul

rezolvării laturii penale, menținând sentința penală nr. 485 din 23 decembrie

2002 a Tribunalului Bacău prin care i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.

A fost casată decizia atacată dar și

sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, cu privire

la obligarea inculpatului S.G., în solidar cu SC S. SRL Pitești, să plătească

în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. Pitești suma de 901.427.388

lei despăgubiri civile, către SC P.I. SRL Ploiești, aflată în faliment, prin

lichidator SC S.Q. SRL Bacău, dispoziție care a fost înlăturată.

A fost admis și recursul declarat de

partea civilă SC S. SRL Pitești împotriva aceleiași decizii și a fost trimisă

cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului formulat de această

parte.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că inculpatul S.G. se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă

că a primit cantitatea de 382.080 kg produse petroliere, în valoare de

1.251.363.972 lei, pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile și nu a

plătit impozitele aferente.

Având în vedere vârsta inculpatului,

că are doi copii minori, că nu are antecedente penale și este grav bolnav de

cardiopatie ischemică dureroasă, iar de la data comiterii faptei au trecut

aproape 7 ani, a fost admis apelul inculpatului S.G. și s-a menținut sentința

penală a primei instanțe, prin care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu

suspendarea executării.

Pe latură civilă, instanța supremă a

constatat că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel

sunt nelegale, procedând „la obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S.

SRL Pitești, să plătească în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A.

SRL, suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploiești,

aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului

verbal de compensare din 6 aprilie 1999”.

În acest fel s-a apreciat că

Tribunalul Bacău a folosit o „construcție juridică” în dispozitivul sentinței

penale nr. 485 din 23 decembrie 2002, criticată atât de inculpatul S.G., cât și

de SC S. SRL, în motivele de apel, însă Curtea de Apel Bacău a omis să examineze

aceste motive, deși au fost invocate și în scris.

Pe cale de consecință, instanța

supremă a admis recursurile inculpatului și al părții civile SC S. SRL, a casat

atât sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău cât și

decizia penală nr. 140 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, a înlăturat

obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S. SRL să plătească în locul

inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Pitești suma de 901.427.388 lei

despăgubiri civile către SC P.I. Ploiești, aflată în faliment prin lichidator

SC S.Q. SRL Bacău.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis și recursul declarat de partea civilă SC S. SRL Pitești împotriva

aceleiași decizii și a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea

apelului formulat de această parte, deoarece această ultimă instanță nu a

examinat motivul de apel al părții civile, cu privire la modul de rezolvare a

laturii civile.

La rejudecare, Curtea de Apel Bacău

analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție nr. 657/P/1999, inculpatul M.A.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și

aceea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului constând în aceea că

în calitate de asociat unic la SC A.A. SRL Pitești, în perioada septembrie 1997

– noiembrie 1998 a indus în eroare un număr de 14 societăți comerciale, unele

cu prilejul ‚încheierii iar altele în cursul derulării unor contracte

economice, a emis instrumente de plată, știind că pentru valorificarea lor, nu

există provizia sau acoperirea necesară, cauzând un prejudiciu total în sumă de

9.005.873.524 lei.

Unul din actele materiale ale

infracțiunii de înșelăciune l-a constituit și relația comercială cu SC P.I. SRL

Ploiești, de la care inculpatul M.A.A., prin SC A.A. SRL Pitești, în baza

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 august 1998, în

perioada 31 august 1998 – 11 noiembrie 1998, a primit benzină și motorină în

valoare de 11.476.273.029 lei.

La început, inculpatul M.A.A. a

achitat SC P.I. SRL Ploiești contravaloarea produselor petroliere, mai exact

până la data de 13 octombrie 1998, după această dată a emis bilete la ordin în

valoare totală de 5.880.796.866 lei, dar care au fost refuzate în totalitate la

plată.

Inculpatul M.A.A. a livrat, la

rându-i, produsele petroliere prin societatea care o administra, la mai multe

benzinării particulare printre care și la SC „S.” SRL Pitești, administrată de

inculpatul S.G.

La această benzinărie, inculpatul M.A.A.

a descărcat cantitatea de 383.080 kg motorină, care nu numai că nu a fost

înregistrată în evidența primară a benzinăriei, dar nici nu a primit

contravaloarea acesteia de la inculpatul S.G.

În cursul urmăririi penale s-a

reconstituit traseul produselor petroliere livrate, stabilindu-se după

verificări și compensări, un prejudiciu în sumă de 1.251.427.388 lei, cu

referire la SC S. SRL Pitești, sumă pe care această societate trebuia s-o

achite inculpatului M.A.A. care, la rându-i, trebuia s-o vireze în contul SC P.I.

SRL Ploiești.

Pe parcurs, între cele trei părți

s-a încheiat un proces verbal de compensare la data de 6 februarie 1999, prin

care SC S. SRL Pitești se obligă să plătească SC P.I. SRL Ploiești, suma de 1.251.427.388

lei, în locul SC A.A. SRL Pitești, din care a și achitat o parte din sumă,

rămânând de achitat 901.427.388 lei.

Pe latură penală, inculpatul S.G. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de

art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar inculpatul M.A.A., printre alte fapte și

pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.

(2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atât pe latură penală cât și în

parte pe latură civilă s-a constatat că hotărârile au rămas definitive, Înalta

Curte de Casație și Justiție, trimițând dosarul spre rejudecarea apelului

declarat de SC S. SRL Pitești, și inculpatul S.G. numai cu privire la modul de

rezolvare a laturii civile cu privire la situația de fapt, evidențiată mai sus.

Având în vedere limita casării, prin

care Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul pentru rejudecarea

apelurilor formulate de partea civilă SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G..

Curtea de Apel Bacău a constatat că prin sentința penală nr. 435/ D din 23

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3785/2002,

această instanță, pornind de la procesul verbal de compensare încheiat la data

de 6 februarie 1999, între SC S. SRL Pitești și SC A.A. SRL Pitești și SC P.I.

SRL Ploiești, a obligat SC S. SRL Pitești, în solidar cu inculpatul S.G. să

achite prejudiciul în sumă de 901.427.388 lei, SC P.I. SRL Ploiești, în locul

inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Pitești pe considerentul că

inculpatul S.G. și societatea pe care o administra a fost de acord să plătească

prejudiciul în locul celui vinovat de producerea lui.

SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G.

a criticat modul de soluționare a laturii civile de către Tribunalul Bacău.

Dacă într-adevăr, SC S. SRL Pitești

ar fi datorat către SC A.A. SRL Pitești suma de 1.251.363.972 lei, iar suma ar

fi făcut obiectul unei compensări între SC A.A. SRL Pitești și SC P.I. SRL

Ploiești, nu există nici un temei al obligării inculpatului S.G., în solidar cu

SC S. SRL Pitești, la plata acestei sume.

Obligația care fiind de natură pur

comercială revine exclusiv societății beneficiare SC A.A. SRL Pitești.

Pe de altă parte, inculpatul M.A.A.,

fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, trebuia obligat

în solidar cu societatea comercială pe care o administra, la plata sumei ca

efect al răspunderii civile derivând din răspunderea penală, inculpatul S.G.

fiind condamnat doar pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

În plus, procesul verbal de

compensare este contestat, iar validitatea lui urmează a fi constatată de

instanțele comerciale.

Pe cale de consecință, inculpatul S.G.

și SC S. SRL Pitești au solicitat admiterea apelurilor și înlăturarea obligării

lor la plata sumei de 901.427.388 lei.

Instanța de apel a considerat

întemeiate apelurile, motivând:

Inculpatul intimat M.A.A. a fost

condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

inclusiv pentru fapta de înșelăciune în dauna SC P.I. SRL Pitești cu un

prejudiciu de 1.251.427.388 lei.

Potrivit art. 346 C. proc. pen., în

caz de condamnare, prin aceiași sentință, instanța se pronunță și asupra

acțiunii civile.

În conformitate cu art. 24 alin. (2)

C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul

procesului penal, se numește parte civilă, în dosarul de față parte civilă

fiind SC P.I. SRL Ploiești, care a suferit un prejudiciu.

Pentru existența răspunderii civile

a inculpatului, trebuie să se fi comis o faptă ilicită, fapta ilicită să fi

produs un prejudiciu iar între faptă și prejudiciu, trebuie să fie un raport de

cauzalitate.

În cazul dat prejudiciul în sumă de

1.251.427.388 lei în dauna SC P.I. SRL Ploiești a fost produs de inculpatul M.A.A.,

administrator al SC A.A. SRL Ploiești, ca efect al primirii motorinei, în baza

contractului economic încheiat între părți și ca efect al săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune.

Întrucât între fapta de înșelăciune

în dauna părții civile SC P.I. SRL Pitești comisă de inculpatul M.A.A. și

prejudiciul produs acestei societăți, există raport de cauzalitate, răspunderea

civilă pentru recuperarea acestui prejudiciu revine inculpatului M.A.A. și SC A.A.

SRL Ploiești în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin urmare, inculpatul S.G. nu

putea fi obligat la plata prejudiciului în sumă de 901.427.388 lei în solidar

cu SC S. SRL Pitești, în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL

Pitești, așa cum a procedat prima instanță deoarece între fapta de evaziune

fiscală comisă de inculpatul S.G. și prejudiciul produs SC P.I. SRL Ploiești nu

există raport de cauzalitate.

A mai rămas în discuție în ce măsură

procesul verbal de compensare, încheiat între cele trei societăți comerciale,

prin care SC S. SRL Pitești, prin administratorul S.G. s-a angajat să plătească

debitul SC P.I. SRL Ploiești în locul inculpatului M.A.A., poate atrage

răspunderea civilă a celor două părți.

În materia rezolvării laturii

civile, derivată dintr-o răspundere penală, se aplică principiile din dreptul

civil.

Verificându-se prevederile legale

din Codul civil, legate de modul de transmitere a obligațiilor, Curtea de apel

a motivat că dreptul civil român permite numai transmiterea creanțelor,

transmisiunea de datorie nefiind reglementată și nici în dreptul comercial.

Procesul verbal de compensare ar fi

putut avea efecte între părți, numai în măsura în care nu ar fi fost contestat.

Pentru aceste considerente enunțate,

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 210 din 21 iunie 2005, în baza art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatul S.G.

și SC S. SRL Pitești împotriva sentinței penale nr. 485/ D din 23 decembrie

2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3786/2002, numai cu

privire la modul de soluționare a laturii civile, cu referire la prejudiciul

creat SC P.I. SRL Ploiești.

A desființat sentința sub aspectul

arătat, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 14, art. 346 C.

proc. pen., cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.A., în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Pitești, să plătească SC P.I. SRL Ploiești,

pentru lichidatorul SC S.Q. SRL Bacău, suma de 1.251.427.388 lei. A constatat

achitată din acest prejudiciu, suma de 350.000.000 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 210

din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs inculpații S.G. și M.A.A.

și părțile responsabile civilmente SC A.A. SRL Pitești și SC S. SRL Pitești.

Cu privire la recursurile declarate

de inculpatul S.G. și partea responsabilă civilmente SC S. SRL Pitești

În aceste recursuri decizia

instanței de apel este criticată ca nelegală pentru cazul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., sub aspectul constatării achitării

din prejudiciul de 1.251.000.000 lei cauzat de inculpatul M.A.A. a sumei de

350.000.000 lei de către acesta.

Suma de 350.000.000 lei nu a fost

achitată de acest inculpat, ci de către inculpatul S.G.

S-a invocat art. 992 C. civ., în

conformitate cu care cel ce din eroare sau cu știință primește ce nu-i este

debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei sub acest aspect și înlăturarea mențiunii că s-a achitat suma

de 350.000.000 lei, urmând să se precizeze că plata s-a făcut de S.G. și SC S. SRL

Pitești, fără temei legal.

Recursurile declarate de acest

inculpat și partea responsabilă civilmente de mai sus nu sunt fondate.

Instanța de apel a analizat

amănunțit susținerile părților cu privire la suma de 350.000.000 lei achitată

din prejudiciul de 1.252.427.338 lei și cu o motivare judicioasă, convingătoare

a respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de inculpatul S.G. și partea

responsabilă civilmente SC S. SRL Pitești.

Despăgubirile acordate au fost bine

stabilite pe baza probelor administrate și s-a constatat corect că din

prejudiciul total de 1.251.427.388 lei cauzat părții civile SC P.I. SRL

Ploiești, s-a achitat suma de 350.000.000 lei.

Aspectul privind stabilirea faptului

că suma a fost achitată de o altă persoană, deci cel care a cauzat paguba în

condițiile în care au existat între părți mai multe relații comerciale în

litigiu, excede cadrul procesului penal de față.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul M.A.A. și partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Pitești

Se invocă tot cazul prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., însă sub aspectul

că greșit au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor în sumă de

1.251.427.388 lei, către SC P.I. SRL Ploiești.

Se susține că nu pot să fie obligați

la plata acestei sume de bani întrucât și-au achitat datoria prin compensarea

debitelor celor două societăți comerciale conform procesului verbal de

compensare.

Acest aspect a fost invocat și în

apel și analizat complet și respins corect ca nefondat.

De altfel, acest act invocat este

contestat de inculpatul S.G. pentru motivul că a fost constrâns ca să-l

semneze.

Totodată, este de menționat că în

procesul penal nu se poate face compensarea dintre despăgubirile acordate

pentru prejudiciul cauzat, cu alte sume de bani datorate de partea civilă pentru

activități comerciale.

Criticile formulate prin recursurile

analizate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în

considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a se respinge, ca nefondate, și a obliga pe recurenți la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.G. și M.A.A. și de părțile responsabile civilmente SC

A.A. SRL Pitești și SC S.R SRL Pitești împotriva deciziei penale nr. 210 din 21

iunie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurenții inculpați și

recurentele părți responsabile civilmente la plata sumei de câte 120 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 decembrie 2005.