ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7158/2005

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău s-au dispus următoarele: - inculpatul M.A.A.

a fost condamnat, la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; - la 2 (două) luni închisoare, pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.; - la 2 (două) luni închisoare, pentru art. 31 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.; - la 4 (patru) luni închisoare, pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.; - la 4 (patru) luni închisoare, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea. Pedeapsa de executat: 8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată perioada executată începând din 6 decembrie 1998, la zi. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 a fost condamnat inculpatul S.G., la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 82 C. pen., s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului cu privire la conținutul art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate. S-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată în intervalul 1 – 8 aprilie 1999. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Pitești, la plata următoarelor despăgubiri civile: - 219.270.989 lei către sucursala P. Argeș din subordinea S.N.P. P. - 76.992.398 lei către SC G. SA București; - 751.762.698 lei către SC P.E.

Oltenița; - 183.775.243 lei către SC R.I. Târgoviște. A fost obligat inculpatul S.G., în solidar cu SC S. SRL Pitești, să plătească în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Pitești, suma de 901.427.388 lei, despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploiești, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului verbal de compensare din 6 aprilie 1999. - a fost obligat inculpatul M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Pitești să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeș suma de 812.892.638 lei, despăgubiri civile reprezentând obligații fiscale; - a fost obl9igat inculpatul S.G. în solidar cu SC S. SRL Pitești să plătească statului pentru D.G.F.P. Argeș suma de 52.476.434 lei despăgubiri civile reprezentând obligații fiscale.

S-au anulat C.E.C. - urile și O.D. fără disponibil emise de către inculpatul M.A.A., în numele SC A.A. SRL Pitești. S-a dispus comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului Argeș, unde sunt înregistrate societățile comerciale ale inculpaților, SC S. SRL Pitești și SC A.A. SRL Pitești. În sarcina inculpatului S.G. s-a reținut că acesta are o benzinărie particulară, în apropierea municipiului Pitești și în intervalul 26 august – 5 noiembrie 1998, SC A.A. SRL Pitești a livrat SC S. SRL Pitești cantitatea de 690.352 litri motorină, din care: - cu forme legale - 308.272 l; - fără forme legale - 382.080 l în valoare de 1.251.363.972 lei. Produsele petroliere livrate inculpatului S.G. au fost preluate în totalitate de inculpatul M.A.A.

de SC P.I. SRL Ploiești pe baza de acte de expediție, notă de greutate și certificate s atestare a calității și au fost transportate la stația de benzină aparținând SC S. SRL Pitești cu autocisternele. Inculpatul a recunoscut primirea cantității de 383.080 litri motorină, fiind de acord și cu plata sumei de 1.251.363.972 lei, reprezentând contravaloarea mărfii de mai sus. Întrucât M.A.A., la rândul său, primise marfa din Rafinăria P.L., prin intermediul SC P.I. SRL Ploiești, inculpatul S.G. a fost de acord să plătească suma de mai sus SC P.I. SRL Ploiești, în locul SC A.A. SRL Pitești, semnând un proces verbal de compensare, care constituie în același timp și angajament de plată. Ulterior, S.G.

a revenit asupra recunoașterii precizând că nu a primit mărfuri de la M.A.A., fără să le fi înregistrat în evidența primară a benzinăriei sale. Instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul S.G., în calitatea sa de administrator și asociat unic a SC S. SRL Pitești, nu a înregistrat în evidența contabilă 22 facturi de livrări motorină primite de la SC A.A. SRL Pitești, în cantitate totală de 382.080 litri, în valoare de 1.251.363.972 lei, sustrăgându-se de la plata impozitelor către stat, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994. În cursul judecății, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, efectuată și depusă la dosar fond.

Instanța nu a luat în considerare concluziile acestei expertize cu motivarea că expertul a luat cunoștință de actele existente în evidența contabilă puse la dispoziție de inculpat, adică de ceea ce inculpatul a vrut să înregistreze în evidența contabilă, ori de esența infracțiunii de evaziune fiscală este neînregistrarea unor documente. Instanța de fond a ținut seama de toate compensările efectuate în cauză. Inclusiv de procesul verbal de compensare semnat de inculpatul S.G., prin care acesta și-a luat angajamentul să plătească în locul inculpatului M.A.A. direct la SC P.I. SRL Ploiești contravaloarea produselor petroliere primite de la acesta. Împotriva acestei sentințe au declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, D.G.F.P.

a județului Argeș, SC R.I. SRL Târgoviște, SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 140 din 2 aprilie 2003, a constatat următoarele: În ce privește vinovăția pentru faptele săvârșite și încadrarea juridică a acestora reținute în sarcina inculpatului M.A.A., sentința penală nr. 483 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău a rămas definitivă, deoarece inculpatul nu a declarat apel, iar apelul procurorului se referă la un singur aspect vizând latura civilă. A fost examinat în primul rând apelul declarat de inculpatul S.G., deoarece acesta a solicitat, în principal, achitarea, susținând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. S-a reținut că completul de la instanța de fond a efectuat însă o anchetă judecătorească conform normelor procedurale, administrând probe suficiente în stabilirea vinovăției inculpatului S.G.

În baza acestora, precum și a celor aflate la dosarele de urmărire penală, s-a stabilit cu certitudine comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpatului S.G. Cu ocazia controlului efectuat de organele de poliție și ale Gărzii Financiare la Benzinăria S., inculpatul S.G. nu a putut prezenta documente justificative pentru mărfurile primite în perioada 1 septembrie 1998 – 31 martie 1999. Prin neînregistrarea în evidențele contabile a cantității de 383.080 litri motorină, în valoare de 1.251.363.975 lei, acesta s-a sustras de la plata impozitelor către stat, suma stabilită inițial de 52.476.434 lei neputând fi majorată în propria cale de atac a inculpatului S.G. Față de cele expuse, instanța a considerat că vinovăția inculpatului S.G.

a fost complet stabilită, acesta săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, pentru care a fost corect condamnat. În ce privește individualizarea pedepsei, aspect la care s-a referit atât apelul procurorului cât și al inculpatului, desigur din puncte de vedere diferite, s-a constatat că afacerile nelegale cu benzină și motorină au constituit o sursă importantă de îmbogățire a unor indivizi care, profitând de imperfecțiunea legislației, de lipsa de control din partea organelor abilitate, de crearea unor rețele în stil mafiot, au păgubit bugetul de stat cu sume importante de bani. Nici celelalte motive invocate de inculpatul S.G. nu au fost reținute ca întemeiate.

Prejudiciul a fost corect stabilit și de altfel a fost recunoscut de inculpat care, pe baza procesului verbal de compensare încheiat cu M.A.A. a și plătit suma de 350.000.000 lei către SC P.I. SRL Pitești, rămânând neachitată diferența de 901.427.388 lei. În consecință, apelul declarat de inculpatul S.G. a fost respins, ca nefondat, precum și apelul declarat de partea civilmente responsabilă SC S. SRL Pitești. Apelul procurorului a fost admis numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.G., înlăturându-se aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. Cum partea civilă D.G.F.P. Argeș a obținut de la inculpați obligarea la plata acelorași sume ca cele stabilite prin sentința penală nr. 206/2000 a Tribunalului Prahova (812.892.638 lei de la inculpatul M.A.A.

și 52.476.434 lei de la inculpatul S.G.), apelul părții civile a fost respins, ca inadmisibil. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă SC R.I. SRL Târgoviște a fost respins ca fiind declarat tardiv. Împotriva deciziei penale nr. 140 din 2 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 827/2003, au declarat recurs inculpatul S.G. și partea civilă SC S. SRL Pitești. Inculpatul S.G. a solicitat scris și oral în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a arătat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bacău și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, prin care pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, i s-a aplicat cu suspendarea condiționată, conform art. 81 C. pen.

Privitor la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, inculpatul S.G. a criticat decizia instanței de apel ca fiind nelegală, deoarece instanța i-a respins apelul fără să examineze motivele scrise invocate de el prin care a critica modul greșit de rezolvare a acțiunii civile. Partea civilă SC S. SRL Pitești a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bacău și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, deoarece recursul i-a fost respins ca nefondat, fără să fie examinate în prealabil în considerente motivele de apel invocate în scris și oral. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 68 din 6 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2280/2003, a admis recursul declarat de inculpatul S.G.

împotriva deciziei penale nr. 140 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, a casat decizia sub aspectul rezolvării laturii penale, menținând sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău prin care i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. A fost casată decizia atacată dar și sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, cu privire la obligarea inculpatului S.G., în solidar cu SC S. SRL Pitești, să plătească în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. Pitești suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile, către SC P.I. SRL Ploiești, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q.

SRL Bacău, dispoziție care a fost înlăturată. A fost admis și recursul declarat de partea civilă SC S. SRL Pitești împotriva aceleiași decizii și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului formulat de această parte. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că inculpatul S.G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că a primit cantitatea de 382.080 kg produse petroliere, în valoare de 1.251.363.972 lei, pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile și nu a plătit impozitele aferente. Având în vedere vârsta inculpatului, că are doi copii minori, că nu are antecedente penale și este grav bolnav de cardiopatie ischemică dureroasă, iar de la data comiterii faptei au trecut aproape 7 ani, a fost admis apelul inculpatului S.G.

și s-a menținut sentința penală a primei instanțe, prin care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea executării. Pe latură civilă, instanța supremă a constatat că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel sunt nelegale, procedând „la obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S. SRL Pitești, să plătească în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL, suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile către SC P.I. SRL Ploiești, aflată în faliment, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău, ca urmare a procesului verbal de compensare din 6 aprilie 1999”. În acest fel s-a apreciat că Tribunalul Bacău a folosit o „construcție juridică” în dispozitivul sentinței penale nr. 485 din 23 decembrie 2002, criticată atât de inculpatul S.G., cât și de SC S. SRL, în motivele de apel, însă Curtea de Apel Bacău a omis să examineze aceste motive, deși au fost invocate și în scris.

Pe cale de consecință, instanța supremă a admis recursurile inculpatului și al părții civile SC S. SRL, a casat atât sentința penală nr. 485 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău cât și decizia penală nr. 140 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, a înlăturat obligarea inculpatului S.G. în solidar cu SC S. SRL să plătească în locul inculpatului M.A.A. în solidar cu SC A.A. SRL Pitești suma de 901.427.388 lei despăgubiri civile către SC P.I. Ploiești, aflată în faliment prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis și recursul declarat de partea civilă SC S. SRL Pitești împotriva aceleiași decizii și a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului formulat de această parte, deoarece această ultimă instanță nu a examinat motivul de apel al părții civile, cu privire la modul de rezolvare a laturii civile.

La rejudecare, Curtea de Apel Bacău analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție nr. 657/P/1999, inculpatul M.A.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și aceea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului constând în aceea că în calitate de asociat unic la SC A.A. SRL Pitești, în perioada septembrie 1997 – noiembrie 1998 a indus în eroare un număr de 14 societăți comerciale, unele cu prilejul ‚încheierii iar altele în cursul derulării unor contracte economice, a emis instrumente de plată, știind că pentru valorificarea lor, nu există provizia sau acoperirea necesară, cauzând un prejudiciu total în sumă de 9.005.873.524 lei.

Unul din actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune l-a constituit și relația comercială cu SC P.I. SRL Ploiești, de la care inculpatul M.A.A., prin SC A.A. SRL Pitești, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 august 1998, în perioada 31 august 1998 – 11 noiembrie 1998, a primit benzină și motorină în valoare de 11.476.273.029 lei. La început, inculpatul M.A.A. a achitat SC P.I. SRL Ploiești contravaloarea produselor petroliere, mai exact până la data de 13 octombrie 1998, după această dată a emis bilete la ordin în valoare totală de 5.880.796.866 lei, dar care au fost refuzate în totalitate la plată. Inculpatul M.A.A. a livrat, la rându-i, produsele petroliere prin societatea care o administra, la mai multe benzinării particulare printre care și la SC „S.” SRL Pitești, administrată de inculpatul S.G.

La această benzinărie, inculpatul M.A.A. a descărcat cantitatea de 383.080 kg motorină, care nu numai că nu a fost înregistrată în evidența primară a benzinăriei, dar nici nu a primit contravaloarea acesteia de la inculpatul S.G. În cursul urmăririi penale s-a reconstituit traseul produselor petroliere livrate, stabilindu-se după verificări și compensări, un prejudiciu în sumă de 1.251.427.388 lei, cu referire la SC S. SRL Pitești, sumă pe care această societate trebuia s-o achite inculpatului M.A.A. care, la rându-i, trebuia s-o vireze în contul SC P.I. SRL Ploiești. Pe parcurs, între cele trei părți s-a încheiat un proces verbal de compensare la data de 6 februarie 1999, prin care SC S. SRL Pitești se obligă să plătească SC P.I.

SRL Ploiești, suma de 1.251.427.388 lei, în locul SC A.A. SRL Pitești, din care a și achitat o parte din sumă, rămânând de achitat 901.427.388 lei. Pe latură penală, inculpatul S.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar inculpatul M.A.A., printre alte fapte și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Atât pe latură penală cât și în parte pe latură civilă s-a constatat că hotărârile au rămas definitive, Înalta Curte de Casație și Justiție, trimițând dosarul spre rejudecarea apelului declarat de SC S. SRL Pitești, și inculpatul S.G.

numai cu privire la modul de rezolvare a laturii civile cu privire la situația de fapt, evidențiată mai sus. Având în vedere limita casării, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul pentru rejudecarea apelurilor formulate de partea civilă SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G.. Curtea de Apel Bacău a constatat că prin sentința penală nr. 435/ D din 23 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3785/2002, această instanță, pornind de la procesul verbal de compensare încheiat la data de 6 februarie 1999, între SC S. SRL Pitești și SC A.A. SRL Pitești și SC P.I. SRL Ploiești, a obligat SC S. SRL Pitești, în solidar cu inculpatul S.G. să achite prejudiciul în sumă de 901.427.388 lei, SC P.I.

SRL Ploiești, în locul inculpatului M.A.A., în solidar cu SC A.A. SRL Pitești pe considerentul că inculpatul S.G. și societatea pe care o administra a fost de acord să plătească prejudiciul în locul celui vinovat de producerea lui. SC S. SRL Pitești și inculpatul S.G. a criticat modul de soluționare a laturii civile de către Tribunalul Bacău. Dacă într-adevăr, SC S. SRL Pitești ar fi datorat către SC A.A. SRL Pitești suma de 1.251.363.972 lei, iar suma ar fi făcut obiectul unei compensări între SC A.A. SRL Pitești și SC P.I. SRL Ploiești, nu există nici un temei al obligării inculpatului S.G., în solidar cu SC S. SRL Pitești, la plata acestei sume. Obligația care fiind de natură pur comercială revine exclusiv societății beneficiare SC A.A.

SRL Pitești. Pe de altă parte, inculpatul M.A.A., fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, trebuia obligat în solidar cu societatea comercială pe care o administra, la plata sumei ca efect al răspunderii civile derivând din răspunderea penală, inculpatul S.G. fiind condamnat doar pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. În plus, procesul verbal de compensare este contestat, iar validitatea lui urmează a fi constatată de instanțele comerciale. Pe cale de consecință, inculpatul S.G. și SC S. SRL Pitești au solicitat admiterea apelurilor și înlăturarea obligării lor la plata sumei de 901.427.388 lei. Instanța de apel a considerat întemeiate apelurile, motivând: Inculpatul intimat M.A.A.

a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inclusiv pentru fapta de înșelăciune în dauna SC P.I. SRL Pitești cu un prejudiciu de 1.251.427.388 lei. Potrivit art. 346 C. proc. pen., în caz de condamnare, prin aceiași sentință, instanța se pronunță și asupra acțiunii civile. În conformitate cu art. 24 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, se numește parte civilă, în dosarul de față parte civilă fiind SC P.I. SRL Ploiești, care a suferit un prejudiciu. Pentru existența răspunderii civile a inculpatului, trebuie să se fi comis o faptă ilicită, fapta ilicită să fi produs un prejudiciu iar între faptă și prejudiciu, trebuie să fie un raport de cauzalitate.

În cazul dat prejudiciul în sumă de 1.251.427.388 lei în dauna SC P.I. SRL Ploiești a fost produs de inculpatul M.A.A., administrator al SC A.A. SRL Ploiești, ca efect al primirii motorinei, în baza contractului economic încheiat între părți și ca efect al săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Întrucât între fapta de înșelăciune în dauna părții civile SC P.I. SRL Pitești comisă de inculpatul M.A.A. și prejudiciul produs acestei societăți, există raport de cauzalitate, răspunderea civilă pentru recuperarea acestui prejudiciu revine inculpatului M.A.A. și SC A.A. SRL Ploiești în calitate de parte responsabilă civilmente. Prin urmare, inculpatul S.G. nu putea fi obligat la plata prejudiciului în sumă de 901.427.388 lei în solidar cu SC S. SRL Pitești, în locul inculpatului M.A.A.

în solidar cu SC A.A. SRL Pitești, așa cum a procedat prima instanță deoarece între fapta de evaziune fiscală comisă de inculpatul S.G. și prejudiciul produs SC P.I. SRL Ploiești nu există raport de cauzalitate. A mai rămas în discuție în ce măsură procesul verbal de compensare, încheiat între cele trei societăți comerciale, prin care SC S. SRL Pitești, prin administratorul S.G. s-a angajat să plătească debitul SC P.I. SRL Ploiești în locul inculpatului M.A.A., poate atrage răspunderea civilă a celor două părți. În materia rezolvării laturii civile, derivată dintr-o răspundere penală, se aplică principiile din dreptul civil. Verificându-se prevederile legale din Codul civil, legate de modul de transmitere a obligațiilor, Curtea de apel a motivat că dreptul civil român permite numai transmiterea creanțelor, transmisiunea de datorie nefiind reglementată și nici în dreptul comercial.

Procesul verbal de compensare ar fi putut avea efecte între părți, numai în măsura în care nu ar fi fost contestat. Pentru aceste considerente enunțate, Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 210 din 21 iunie 2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatul S.G. și SC S. SRL Pitești împotriva sentinței penale nr. 485/ D din 23 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3786/2002, numai cu privire la modul de soluționare a laturii civile, cu referire la prejudiciul creat SC P.I. SRL Ploiești. A desființat sentința sub aspectul arătat, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond: În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A.

SRL Pitești, să plătească SC P.I. SRL Ploiești, pentru lichidatorul SC S.Q. SRL Bacău, suma de 1.251.427.388 lei. A constatat achitată din acest prejudiciu, suma de 350.000.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva deciziei penale nr. 210 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs inculpații S.G. și M.A.A. și părțile responsabile civilmente SC A.A. SRL Pitești și SC S. SRL Pitești. Cu privire la recursurile declarate de inculpatul S.G. și partea responsabilă civilmente SC S. SRL Pitești În aceste recursuri decizia instanței de apel este criticată ca nelegală pentru cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., sub aspectul constatării achitării din prejudiciul de 1.251.000.000 lei cauzat de inculpatul M.A.A.

a sumei de 350.000.000 lei de către acesta. Suma de 350.000.000 lei nu a fost achitată de acest inculpat, ci de către inculpatul S.G. S-a invocat art. 992 C. civ., în conformitate cu care cel ce din eroare sau cu știință primește ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei sub acest aspect și înlăturarea mențiunii că s-a achitat suma de 350.000.000 lei, urmând să se precizeze că plata s-a făcut de S.G. și SC S. SRL Pitești, fără temei legal. Recursurile declarate de acest inculpat și partea responsabilă civilmente de mai sus nu sunt fondate. Instanța de apel a analizat amănunțit susținerile părților cu privire la suma de 350.000.000 lei achitată din prejudiciul de 1.252.427.338 lei și cu o motivare judicioasă, convingătoare a respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de inculpatul S.G.

și partea responsabilă civilmente SC S. SRL Pitești. Despăgubirile acordate au fost bine stabilite pe baza probelor administrate și s-a constatat corect că din prejudiciul total de 1.251.427.388 lei cauzat părții civile SC P.I. SRL Ploiești, s-a achitat suma de 350.000.000 lei. Aspectul privind stabilirea faptului că suma a fost achitată de o altă persoană, deci cel care a cauzat paguba în condițiile în care au existat între părți mai multe relații comerciale în litigiu, excede cadrul procesului penal de față. Cu privire la recursul declarat de inculpatul M.A.A. și partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL Pitești Se invocă tot cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., însă sub aspectul că greșit au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor în sumă de 1.251.427.388 lei, către SC P.I.

SRL Ploiești. Se susține că nu pot să fie obligați la plata acestei sume de bani întrucât și-au achitat datoria prin compensarea debitelor celor două societăți comerciale conform procesului verbal de compensare. Acest aspect a fost invocat și în apel și analizat complet și respins corect ca nefondat. De altfel, acest act invocat este contestat de inculpatul S.G. pentru motivul că a fost constrâns ca să-l semneze. Totodată, este de menționat că în procesul penal nu se poate face compensarea dintre despăgubirile acordate pentru prejudiciul cauzat, cu alte sume de bani datorate de partea civilă pentru activități comerciale. Criticile formulate prin recursurile analizate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a se respinge, ca nefondate, și a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.G. și M.A.A. și de părțile responsabile civilmente SC A.A. SRL Pitești și SC S.R SRL Pitești împotriva deciziei penale nr. 210 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurenții inculpați și recurentele părți responsabile civilmente la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2005.