ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 19 septembrie 2002, Judecătoria Costești a dispus condamnarea inculpatului P.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.000.000 lei despăgubiri civile și la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă P.E. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și la 250.000 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 17 ianuarie 2000, în jurul orelor 20,30, inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietatea sa marca Dacia 1310, pe ruta Pitești – Costești. Ajungând pe raza satului Broșteni, inculpatul a lovit cu partea stângă față a autoturismului pe victima M.N., după care a oprit autoturismul pe partea dreaptă a carosabilului în direcția sa de mers. În urma impactului, victima a fost proiectată lateral stânga pe contra-sens. În momentul impactului, autoturismul condus de inculpat s-a intersectat cu autoturismul condus de numitul N.M., care a trecut pe partea stângă peste picioarele victimei, ceea ce l-a determinat pe acesta să oprească autoturismul și să observe peste ce obstacol a trecut.

În momentele imediat următoare producerii accidentului, din direcția Pitești - Costești s-a apropiat autoturismul Dacia 1310 condus de numitul I.Z. care s-a angajat în depășirea autoturismului, proprietatea inculpatului și astfel acesta a trecut cu roata din față stânga peste victima M.N. Din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Național de Expertiză Criminalistică București, a rezultat că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă ar fi putut preveni acest eveniment, dacă s-ar fi deplasat cu viteza adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea în acel moment. Și în ceea ce privește pe numiții N.M. și I.Z. s-a concluzionat că nici aceștia nu puteau evita producerea accidentului.

S-a mai stabilit că victima avea în momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică în sânge de 2,68 %o și ar fi putut preveni producerea evenimentului dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului în direcția sa de mers. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică, în sensul că el nu se face vinovat de producerea accidentului, culpa fiind exclusivă a victimei, astfel că a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de ucidere din culpă, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 729 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în întregime sentința, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările sociale din România, societatea de asigurări la care vehicolul implicat într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale, dobândește calitatea de parte responsabilă civilmente conform dispozițiilor art. 54 din legea menționată. S-a reținut că asigurătoarea trebuia să răspundă alături de inculpat, care este asiguratul său, pentru pagubele produse de vehicolul implicat în accident. Întrucât prima instanță nu a introdus în cauză, societatea de asigurări în calitate de parte responsabilă civilmente a trecut la soluționarea în fond a cauzei, a fost lipsă de procedură cu această parte.

Rejudecând după casare și reapreciind probele administrate de instanța de fond înainte de desființarea sentinței, având în vedere și motivele reținute de instanța de control judiciar, Judecătoria Costești, prin sentința penală nr. 334 din 9 octombrie 2003 a dispus condamnarea inculpatului P.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa, iar în baza art. 120 alin. (2) C. pen., s-a dispus reducerea termenului de încercare de la 4 ani la 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din legea menționată. A fost admisă în parte acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A. S.A. București să plătească părții civile P.E. suma de 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 6.000.000 lei, reprezintă daune materiale, iar 5.000.000 lei daune morale. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 550.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.N. și partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A.

S.A. București. În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea pentru fapta reținută în sarcina sa, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea ei. În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente, aceasta a solicitat să se dispună scoaterea sa din cauză și introducerea în această calitate a S.C. A.R.A. S.A., sucursala Argeș, aceasta fiind societatea la care inculpatul era asigurat. S-a mai solicitat înlăturarea obligării în solidar a părții responsabile civilmente cu inculpatul la plata sumei de 11.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.E., urmând ca această sumă să fie suportată de inculpat în solidar cu S.C. A. S.A., sucursala Argeș. Un alt motiv de apel s-a referit la greșita obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând ca acestea să fie suportate exclusiv de către inculpat.

Prin decizia penală nr. 568 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente, a desființat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat dispoziția obligării în solidar a părții responsabile civilmente și a inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 11.000.000 lei către partea civilă P.E. De asemenea, s-a înlăturat dispoziția obligării în solidar a asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând ca acestea să fie suportate exclusiv de inculpat. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o, în sensul că nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație în care a fost implicat.

Prin decizia penală nr. 98/ R din 2 martie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de inculpatul P.N. S-a dispus casarea în parte a deciziei atacate și a sentinței penale nr. 334 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Costești, în sensul că au fost reduse despăgubirile civile la 6.000.000 lei și daunele morale la 5.000.000 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de ucidere din culpă, deoarece nu este autorul ei.

Recursul declarat de inculpat este inadmisibil. Admisibilitatea unei căi de atac ordinară presupune ca aceasta să fie prevăzută de lege și să fie exercitată, în condițiile legii, o singură dată. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ hotărârile care pot fi supuse recursului. Cum în cauză inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, acesta nu mai putea să mai formuleze un al doilea recurs împotriva aceleiași hotărâri, intrată în puterea lucrului judecat. În atare situație, recursul declarat în aceste condiții este inadmisibil, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 98/ R din 2 martie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2004.