ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273 din 19

septembrie 2002, Judecătoria Costești a dispus condamnarea inculpatului P.N. la

2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata

unui termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 12.000.000 lei despăgubiri civile și la 10.000.000 lei daune morale

către partea civilă P.E.

A mai fost obligat inculpatul la

plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și la 250.000 lei

onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 17 ianuarie 2000, în

jurul orelor 20,30, inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietatea sa marca

Dacia 1310, pe ruta Pitești – Costești.

Ajungând pe raza satului Broșteni,

inculpatul a lovit cu partea stângă față a autoturismului pe victima M.N., după

care a oprit autoturismul pe partea dreaptă a carosabilului în direcția sa de

mers. În urma impactului, victima a fost proiectată lateral stânga pe

contra-sens.

În momentul impactului, autoturismul

condus de inculpat s-a intersectat cu autoturismul condus de numitul N.M., care

a trecut pe partea stângă peste picioarele victimei, ceea ce l-a determinat pe

acesta să oprească autoturismul și să observe peste ce obstacol a trecut.

În momentele imediat următoare producerii

accidentului, din direcția Pitești - Costești s-a apropiat autoturismul Dacia

1310 condus de numitul I.Z. care s-a angajat în depășirea autoturismului,

proprietatea inculpatului și astfel acesta a trecut cu roata din față stânga

peste victima M.N.

Din cuprinsul raportului de

expertiză criminalistică întocmit de Institutul Național de Expertiză

Criminalistică București, a rezultat că inculpatul nu putea evita producerea

accidentului, însă ar fi putut preveni acest eveniment, dacă s-ar fi deplasat cu

viteza adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea în acel

moment.

Și în ceea ce privește pe numiții

N.M. și I.Z. s-a concluzionat că nici aceștia nu puteau evita producerea

accidentului.

S-a mai stabilit că victima avea în

momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică în sânge de 2,68 %o și

ar fi putut preveni producerea evenimentului dacă s-ar fi deplasat pe partea

stângă a drumului în direcția sa de mers.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul P.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică, în

sensul că el nu se face vinovat de producerea accidentului, culpa fiind

exclusivă a victimei, astfel că a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de

ucidere din culpă, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate

sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 729 din 26

noiembrie 2002, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de inculpat și a

desființat în întregime sentința, cu trimitere spre rejudecare la instanța de

fond, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.

136/1995 privind asigurările și reasigurările sociale din România, societatea

de asigurări la care vehicolul implicat într-un accident de circulație soldat

cu pagube materiale, dobândește calitatea de parte responsabilă civilmente

conform dispozițiilor art. 54 din legea menționată.

S-a reținut că asigurătoarea trebuia

să răspundă alături de inculpat, care este asiguratul său, pentru pagubele

produse de vehicolul implicat în accident.

Întrucât prima instanță nu a

introdus în cauză, societatea de asigurări în calitate de parte responsabilă

civilmente a trecut la soluționarea în fond a cauzei, a fost lipsă de procedură

cu această parte.

Rejudecând după casare și

reapreciind probele administrate de instanța de fond înainte de desființarea

sentinței, având în vedere și motivele reținute de instanța de control

judiciar, Judecătoria Costești, prin sentința penală nr. 334 din 9 octombrie

2003 a dispus condamnarea inculpatului P.N. la 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui

termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa, iar în baza art. 120

alin. (2) C. pen., s-a dispus reducerea termenului de încercare de la 4 ani la

2 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din legea menționată.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă

civilmente S.C. A.R.A. S.A. București să plătească părții civile P.E. suma de

11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 6.000.000 lei,

reprezintă daune materiale, iar 5.000.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care 550.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul P.N. și partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A.

S.A. București.

În apelul său, inculpatul a

solicitat achitarea pentru fapta reținută în sarcina sa, deoarece nu se face

vinovat de săvârșirea ei.

În ceea ce privește apelul părții

responsabile civilmente, aceasta a solicitat să se dispună scoaterea sa din

cauză și introducerea în această calitate a S.C. A.R.A. S.A., sucursala Argeș,

aceasta fiind societatea la care inculpatul era asigurat.

S-a mai solicitat înlăturarea

obligării în solidar a părții responsabile civilmente cu inculpatul la plata

sumei de 11.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.E., urmând ca

această sumă să fie suportată de inculpat în solidar cu S.C. A. S.A., sucursala

Argeș.

Un alt motiv de apel s-a referit la

greșita obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente

la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând ca acestea să fie

suportate exclusiv de către inculpat.

Prin decizia penală nr. 568 din 18

decembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de partea responsabilă

civilmente, a desființat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat

dispoziția obligării în solidar a părții responsabile civilmente și a

inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 11.000.000 lei către

partea civilă P.E.

De asemenea, s-a înlăturat

dispoziția obligării în solidar a asiguratorului la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, urmând ca acestea să fie suportate exclusiv de

inculpat.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o, în sensul că nu se face vinovat

de producerea accidentului de circulație în care a fost implicat.

Prin decizia penală nr. 98/ R din 2

martie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de inculpatul

P.N.

S-a dispus casarea în parte a

deciziei atacate și a sentinței penale nr. 334 din 9 octombrie 2003 a

Judecătoriei Costești, în sensul că au fost reduse despăgubirile civile la

6.000.000 lei și daunele morale la 5.000.000 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul de avocat din oficiu s-a

dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul P.N. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de ucidere din culpă, deoarece

nu este autorul ei.

Recursul declarat de inculpat este

inadmisibil.

Admisibilitatea unei căi de atac

ordinară presupune ca aceasta să fie prevăzută de lege și să fie exercitată, în

condițiile legii, o singură dată.

Dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ hotărârile care pot fi supuse

recursului.

Cum în cauză inculpatul a exercitat

calea de atac a recursului, acesta nu mai putea să mai formuleze un al doilea

recurs împotriva aceleiași hotărâri, intrată în puterea lucrului judecat.

În atare situație, recursul declarat

în aceste condiții este inadmisibil, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 98/ R din 2 martie

2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2004.