ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3822/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2992 din 17

noiembrie 2003, Judecătoria Timișoara l-a condamnat pe inculpatul F.F.:

- în baza art. 178 alin. (2) C.

pen., la 2 ani închisoare;

- în baza art. 78 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la un an și 2 luni

închisoare;

- în baza art. 81 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani și 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 2 luni, sporită cu 4

luni, urmând să execute în total 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.

64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

dedusă prevenția de la 29 iunie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor către partea civilă V.D. în sumă de 5.000.000 lei și la plata

sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 28 iunie 2003, inculpatul F.F., fără să posede permis, a condus din

municipiul Timișoara la ștrandul din comuna Sânmihaiu Român, autoturismul marca

Dacia 1300, aparținând fratelui său, având în autoturism pe martora Șt.E.V.

La întoarcere, după ieșirea din

localitatea Utvin, fiind noapte, inculpatul nu a observat-o pe victima V.P.,

întinsă parțial pe partea carosabilă, astfel că a acroșat-o, trecând peste ea

și târând-o pe o distanță de cca. 29 metri, după care, fără să oprească, și-a

continuat drumul până în municipiul Timișoara, lăsându-l în parcarea de la

locuința fratelui său.

Inculpatul nu a încunoștințat organul

de poliție în legătură cu accidentul comis.

Conform raportului medico-legal de

autopsie, moartea numitului V.P. a fost violentă, datorită multiplelor leziuni

ale organelor vitale, victima având o îmbibație alcoolică de 2,95%o.

Prin decizia penală nr. 13 din 6

ianuarie 2004, Tribunalul Timiș a admis apelul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând, în baza

art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat

pe inculpat la 3 ani închisoare, menținând celelalte pedepse.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, la care a adăugat un

spor de 6 luni, inculpatul urmând să execute în total 3 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Prin decizia penală nr. 250 din 22

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul declarat

de inculpat.

Împotriva deciziilor pronunțate de

instanțele de apel și, respectiv, recurs, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C.

proc. pen., respectiv greșita reținere de către instanțele de control judiciare

a stării de recidivă postexecutorie la infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.

(2) C. pen.

Verificând hotărârile criticate în

baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat prin recursul

în anulare, prevăzut de art. 410 alin. (1), parte I, pct. 7

1

C.

proc. pen., este fondat.

În adevăr, potrivit art. 37 C. pen.,

în oricare dintre modalitățile recidivei – postcondamnatorie, postexecutorie

ori mica recidivă, al doilea termen al recidivei trebuie să privească săvârșirea

unei infracțiuni cu intenție.

Conform cazierului judiciar al

inculpatului F.F., acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 253 din 24

ianuarie 1994 a Judecătoriei Timișoara la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind liberat condiționat la 8 ianuarie

1997.

Infracțiunea săvârșită de inculpat

ulterior acestei condamnări, vizată de recursul în anulare și care formează

obiectul judecății în prezenta cauză este aceea de ucidere din culpă, prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen.

Se constată, astfel, că nu este

realizată condiția cerută de art. 37 C. pen., pentru cel de al doilea termen al

recidivei, respectiv săvârșirea din nou a unei infracțiuni cu intenție.

Față de cele ce preced, admițând

recursul în anulare, vor fi casate deciziile penale nr. 13 din 16 ianuarie 2004

a Tribunalului Timiș și, respectiv, nr. 250 din 22 martie 2004 a Curții de Apel

Timișoara și va fi menținută sentința penală nr. 2992 din 17 noiembrie 2003 a

Judecătoriei Timișoara.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 29 iunie 2003 la 7 iulie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 16 ianuarie 2004 a

Tribunalului Timiș și deciziei penale nr. 250/ R din 22 martie 2004 a Curții de

Apel Timișoara, privind pe inculpatul F.F.

Casează hotărârile atacate și

menține sentința penală nr. 2992 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei

Timișoara.

Anulează mandatul de executare,

urmând a se emite un nou mandat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 29 iunie 2003 la 7 iulie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.