ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6832/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23/ P din 21 ianuarie 2004, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 93.510.250 lei despăgubiri civile către părțile civile G.N. și B.M.T., suma de 600.000.000 lei către partea civilă G.N.

și 400.000.000 lei către partea civilă B.C.T., cu titlu de daune morale, cât și la plata cheltuielilor judiciare, către stat, în sumă de 3.000.000 lei și către părțile civile, în sumă de 10.000.000 lei. În baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, s-a constatat că SA U. SA Timișoara a fost citată în cauză, inculpatul fiind asigurat de răspundere civilă la această societate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 24 ianuarie 2003, în timp ce conducea autoturismul personal marca Dacia 1300 pe drumul național Sânnicolau Mare Timișoara, între localitățile Șandra și Biled fără să se asigure, inculpatul T.G. s-a angajat în depășirea autoturismului marca Dacia 1310, care circula regulamentar în aceeași direcție.

Observând că din sens opus se apropia autoturismul marca Ford Scorpio, condus de G.N., inculpatul a frânat brusc pentru a reveni pe banda sa de circulație. Cum în zona respectivă, carosabilul era acoperit cu polei, autoturismul condus de inculpat a derapat, intrând în coliziune atât cu autoturismul pe care-l depășea cât și cu cel care circula din sens opus. În urma accidentului, G.N. a suferit vătămări corporale care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar numita B.M.C.T., aflată în autoturismul condus de acesta, a suferit vătămări corporale grave prin pierderea unui organ, viața victimei fiind pusă în primejdie. Părțile vătămate G.N. și B.M.C.T. s-au constituit părți civile în cauză cu suma totală de 1.447.567.000 lei din care 247.567.000 lei, despăgubiri civile și 1.200.000.000 lei daune morale.

În cauză a fost citată, conform art. 54 din Legea nr. 136/1995 și SA U. SA Timișoara, care a confirmat că autoturismul Dacia 1300, proprietatea inculpatului era asigurată pentru răspundere civilă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 119/ A din 1 aprilie 2004, admițând apelurile declarate de inculpat și părțile civile a dispus obligarea acestuia, în solidar cu SA U. SA Timișoara la plata despăgubirilor civile până la limita legală, respectiv câte 200.000.000 lei către părțile civile G.N. și B.M.C.T., pentru restul despăgubirilor către fiecare parte civilă, rămânând obligat doar inculpatul. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute. Împotriva menționatelor hotărâri, a declarat recurs numai inculpatul T.G., solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 385 17 C. proc.

pen., întrucât cele două instanțe au acordat, în mod nejustificat părților civile G.N. și B.M.C.T. daune morale în cuantum de 400.000.000 lei și respectiv 600.000.000 lei. Recurentul a susținut, totodată că potrivit legii, societatea de asigurare trebuia obligată la plata integrală a despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul și nu numai în limita sumei de 400.000.000 lei, respectiv câte 200.000.000 lei pentru fiecare victimă. Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) aflate în concurs prevăzute de art. 33 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri rezultă fără dubiu că accidentul de circulație s-a datorat culpei exclusive a inculpatului T.G., care s-a angajat în depășirea autoturismului, fără să se asigure, deși carosabilul era acoperit cu polei, iar vizibilitatea fiind redusă datorită ceții, încălcând astfel dispozițiile art. 48 alin. (1) și art. 48 alin. (2) lit. k) din Regulamentul de circulație pe drumurile publice. Din cuprinsul acelorași probe rezultă că părțile civile au făcut dovada unui prejudiciu de numai 93.510.250 lei, restul pretențiilor materiale fiind respinse în mod justificat de către instanța de fond, soluție care a fost menținută în apel.

Cuantumul daunelor morale acordate celor două părți civile, în sumă de 600.000.000 lei pentru G.N. și respectiv 400.000.000 lei pentru B.M.C.T., este justificat, de asemenea, la stabilirea acestora instanța de fond având în vedere gravitatea leziunilor suferite în urma accidentului provocat din culpa exclusivă a inculpatului, materializată în perioada de spitalizare, suferințele fizice cauzate, cât și de faptul că viața uneia dintre victime a fost pusă în primejdie. Susținerile inculpatului, în sensul că societatea de asigurări trebuia obligată la plata integrală a despăgubirilor civile în solidar cu acesta nu pot fi primite întrucât potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 9/2002 suma pe care o poate acorda asiguratorul de răspundere civilă auto pentru fiecare persoană vătămată în unul și același accident de circulație este de maxim 200.000.000 lei.

În consecință, recursul inculpatului T.G. nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 119/ A din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.