ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6946/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6946/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 8 aprilie

2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au fost trimiși în judecată

inculpații N.T., B.P., N.M. și B.I., toți, pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (3) C. pen., și de art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3)

teza I-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, în data de 9

decembrie 2002, numita minoră C.D.M. a sesizat C.Z.C.C.O.A. Timișoara despre

faptul că, în cursul lunii aprilie 2002, în timp ce lucra la un magazin din

localitatea Giarmata, județul Timiș, care avea ca obiect de activitate vânzarea

de haine second-hand, numita B.I. zisă A., însoțită de încă doi indivizi

prezentați ca fiind francezi, a încercat să o recruteze, cu scopul de a o vinde

ulterior în Franța și a o obliga să se prostitueze. A. i-a promis acesteia

obținerea unui loc de muncă în Franța, unde urma să aibă grijă de copiii minori

ai celor doi cetățeni francezi, urmând ca pentru aceasta să primească un

salariu lunar de 1000 Euro.

C.D.M. și-a dat seama de adevărata

intenție a celor trei atât din comportamentul celor care o însoțeau pe B.I.,

întrucât aceștia o priveau insistent din cap până în picioare, cât și din

faptul că, atunci când a refuzat, A. i-a spus că cei doi intenționează să-i

cumpere diverse bunuri și bijuterii în situația în care acceptă oferta lor. Cei

trei văzându-se că nu reușesc, au plecat.

La aceeași dată, numita M.A.,

domiciliată tot în Giarmata, a reclamat faptul că în cursul aceleiași luni i-a

prezentat doi indivizi despre care i-a spus că sunt olandezi și că sunt în

căutarea unei bone care să le îngrijească copiii minori, urmând ca pentru

aceasta să primească un salariu lunar de 300 de Euro. Această propunere din

partea numitei B.I. față de cele două, era urmare a faptului că aceasta

cunoștea că aveau o situație precară, M.A., având chiar doi copii, dintre care

unul era minor în îngrijire.

La rândul ei, M.A., după ce s-a

consultat cu soțul ei, a refuzat oferta, părându-i-se și ei suspect

comportamentul celor doi așa-ziși francezi și bănuind că odată ajunsă în

Franța, va fi obligată să se prostitueze.

La scurt timp, B.I. a reînnoit

oferta față de M.A. spunându-i că va merge în Olanda, unde va lucra ca bonă,

acolo mergând și verișoara A., C.I. După o nouă consultare cu soțul ei a

acceptat, întrucât orice îndoială cu privire la ce ar urma să se întâmple în

Olanda s-a risipit când a văzut că va merge cu ea și verișoara numitei B.I.

Odată ajunse la Amsterdam, au fost

despărțite, iar M.A. a fost ținută într-un apartament sub stricta supraveghere

a unor cetățeni de etnie rromă, timp în care, în apartament, veneau zilnic mai

mulți bărbați și femei care o examinau cu atenție, purtând, în același timp,

discuții aprinse în țigănește.

Într-o seară, profitând de neatenția

acestora, M.A. a reușit să fugă și să anunțe poliția din Amsterdam, care a

ajutat-o să se întoarcă în România. În data de 9 februarie 2003, B.I., B.P., S.Z.

și N.T. au contactat-o din nou pe C.D.M. prezentându-i pe cei doi așa-ziși

francezi ca fiind sârbi, promițându-i că dacă va accepta oferta lor de a merge

cu ei în Italia de această dată, va fi foarte bine plătită, i se vor cumpăra

haine, bijuterii și alte bunuri de valoare. De asemenea, cei în cauză i-au

promis și faptul că toate cheltuielile legate de eliberarea pașaportului cât și

de transport vor fi suportate de către ei.

Urmare a unei înțelegeri prealabile

cu cadrele C.Z.C.C.O.A. Timișoara, C.D. a lăsat de înțeles că este de acord cu

propunerea lor.

În aceste condiții, inculpații s-au

ocupat de obținerea pașaportului numitei C.D., suportând toate costurile legate

de obținerea actului. De asemenea, învinuitul S.Z., prin intermediul celorlalți

inculpați, i-a înmânat numitei C.D. după obținerea pașaportului, suma de 500 dolari

S.U.A. pentru ca aceasta să-și cumpere haine, pentru deplasarea în Italia.

Pentru a evita ca martora C.D. să informeze organele de poliție despre

activitatea infracțională a inculpaților, aceasta a fost însoțită permanent,

din clipa ridicării pașaportului până în momentul ajungerii la aeroport, pentru

îmbarcare, pentru Italia, de unul dintre inculpați.

De fapt, biletele de avion pe ruta

Timișoara-Milano au fost achiziționate, de asemenea, de inculpatul B.P. din

sumele de bani puse la dispoziție de inculpatul S.Z.

În 14 februarie 2003, numita C.D.M. s-a

prezentat la P.T.F. Aeroport Timișoara, la cursa aeriană cu destinația

Budapesta prezentând biletul de călătorie pe ruta Timișoara – Budapesta –

Milano. La controlul documentelor de călătorie, profitând de faptul că pentru o

scurtă perioadă de timp necesară îmbarcării, numitul S.Z. a lăsat-o

nesupravegheată, aceasta a solicitat lucrătorilor poliției de frontieră să nu-i

permită ieșirea din țară, cerând, în mod expres să fie condusă într-un birou

fiind că dorește să facă o declarație.

În această situație, sus-numita a

fost condusă în biroul poliției de frontieră din Aeroportul Timișoara, un de a

declarat că urmează să fie dusă în Italia, pentru a practica prostituția, că

urma să călătorească cu cetățeanul sârb S.Z. și că persoana care a vândut-o

acestui sârb, se află în aeroport, în parcare, supraveghind îmbarcarea.

La indicațiile acesteia, a fost

identificat în parcarea aeroportului inculpatul B.P. ce supraveghea îmbarcarea

procedându-se la reținerea acestuia.

Nu s-a reușit reținerea cetățeanului

sârb S.Z. întrucât aeronava în care acesta se îmbarcase a decolat.

Asupra numitei C.D. a fost găsită

suma de 100 dolari S.U.A. ce aparținea numitului S.Z., acesta înmânându-i

sus-numitei înainte de îmbarcarea în aeronavă pentru a-i prezenta organelor

poliției de frontieră.

Procedându-se la extinderea

cercetărilor a fost identificată O.C. căreia inculpații îi făcuseră aceeași

propunere, respectiv, de a-l însoți pe cetățeanul sârb în Italia. Și

cheltuielile legate de deplasarea în Italia a acestei martore precum și cele

generate de obținerea buletinului și pașaportului au fost suportate ca și în

cazul numitei C. de inculpați și S.Z. Martora O.C., minoră, urma să părăsească

țara în data de 17 februarie 2003.

Fiind audiați inculpații au negat

comiterea faptelor reținute în sarcina lor arătând că nu au făcut altceva decât

să le ajute pe martore să ajungă în occident unde să-și găsească un loc de

muncă. De asemenea, inculpații au negat că ar fi obținut vreun folos material

în urma acestor activități. Declarațiile lor s-a apreciat că sunt total

nesincere și în contradicție cu starea de fapt rezultată din probatoriul

administrat. Astfel, conform comunicărilor primite de la B., sucursala Timiș și

C.N.P.R. a rezultat că inculpații au încasat în repetate rânduri sume de bani

prin serviciu W.U., sume de bani primite de la fiul lui S.Z., I.D. În data de

14 februarie 2003, prin W.U., inculpatul B.P. a ridicat de la B., sucursala

Timiș, suma de 5.195 dolari S.U.A. trimiși din Italia, de persoana deja

indicată.

În data de 13 februarie 2003,

inculpata B.I. a ridicat de la P.R. suma de 4.127 dolari S.U.A., trimisă, de

asemenea, de aceeași persoană.

S-a apreciat apărarea formulată de

inculpați ca nesinceră și a fost înlăturată. S-a reținut și pe baza declarației

inculpatului B.P., că scopul real al deplasării fetelor în Italia, era

practicarea prostituției, lucru la care urmau să fie obligate.

Inculpații B.P., N.T. și N.M. au

fost arestați pe o perioadă de 30 de zile din data de 15 februarie 2003 de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, ulterior, arestarea fiind prelungită,

prin încheiere.

Învinuita B.I. a fost arestată pe o

perioadă de 5 zile, după care s-a dispus obligarea acesteia de a nu părăsi

localitatea de domiciliu.

Față de învinuitul S.Z. se va

dispune disjungerea cauzei în vederea completării probatoriului și prezentării

materialului de urmărire penală.

Niciunul dintre inculpați nu are

antecedente penale.

Deși, pe parcursul urmăririi penale,

inculpații au solicitat administrarea unor probe, ulterior cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, au renunțat la administrarea

acestor probe datorită imposibilității realizării lor.

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 249/ PI din 11 martie 2005, în baza probelor administrate în cauză a

stabilit aceeași stare de fapt, a dat aceeași încadrare juridică faptelor

inculpaților, după care, a hotărât:

În baza art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

inculpatul N.T. la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane privind părțile vătămate M.A. și C.D.M.

În baza art. 13 alin. (4), raportat

la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001 condamnă pe același

inculpat, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane privind pe partea vătămată minoră O.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai

grea, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

deduce din pedeapsă durata executată de la 15 februarie 2003 la zi și menține

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea din România a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

inculpata N.M., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane privind pe părțile vătămate C.D.M. și M.A.

În baza art. 13 alin. (4), raportat

la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001, condamnă pe aceeași

inculpată la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane privind partea vătămată, minora O.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea,

la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute 5

ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Interzice inculpatei exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5

ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 350 C. proc. pen., deduce

din pedeapsă durata executată, de la 15 februarie 2003 la zi și menține starea

de arest a inculpatei.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

inculpata B.I., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, privind părțile vătămate C.D.M. și M.A.

În baza art. 13 alin. (4), raportat

la art. 13 alin. (3) teza I-a, din Legea nr. 678/2001 condamnă pe aceeași

inculpată, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane privind pe partea vătămată minoră O.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea

la care se adaugă un spor de 6 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de

5 ani și 6 luni, cu aplicarea art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., și art. 350

C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, de la 15

februarie la 19 februarie 2003.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 74 lit. a) și c),

raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul B.P., la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane privind pe

părțile vătămate C.D.M. și M.A.

În baza art. 13 alin. (4), raportat

la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe același inculpat, la

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane privind

pe partea vătămată, minora O.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2

ani, ca pedeapsă complementară.

A constatat că inculpatul a fost

încarcerat în prezenta cauză în perioada 12 martie 2003 – 13 octombrie 2003, în

baza mandatului de executare a pedepsei nr. 446 din 24 mai 2004 emis de

Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4401/P/2003 în care s-a pronunțat sentința

penală nr. 356 din 27 aprilie 2004, definitivă, prin neapelare.

A constatat că inculpatul B.P. a

fost liberat condiționat din Penitenciarul Timișoara, la data de 13 octombrie

2004, în baza sentinței penale nr. 2576 din 8 octombrie 2004 pronunțată de

Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 13540/2004.

A menținut măsura liberării

condiționate a inculpatului.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de

la inculpatul B.P. a corpurilor delicte înregistrate la poziția 16/2003 din

Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Timiș.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a

sumei de 1000 dolari S.U.A., predați la B.N.R., filiala Timișoara, în baza

dovezii nr. 4569 din 17 februarie 2003 și ridicați de la partea vătămată C.D.M.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr.

678/2001 a dispus restituirea către numitul S.Z. a autoturismului marca

Mercedes 200 Euro, aflat în custodia I.J.P. Frontiera Timiș.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 din același cod, s-a constatat că părțile vătămate C.D.M.,

M.A. și O.C. nu s-au constituit părți civile.

Inculpații au fost obligați la câte

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Apelurile declarate de inculpații N.T.,

N.M. și B.I. declarate împotriva acestei sentințe, au fost respinse, ca

nefondate, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 226/

A din 20 iunie 2005.

Prin aceeași decizie s-a luat act de

retragerea apelului declarat de inculpatul B.P. împotriva aceleiași sentințe

penale nr. 249/ PI din 11 martie 2005 a Tribunalului Timiș.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, în termen legal, au declarat recursuri inculpații N.T., N.M. și B.I.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursurilor s-au

invocat prevederile art. 385

9

pct. 2 și 9 C. proc. pen., în

principal, susținându-se nelegalitatea sesizării, cu consecința nulității

absolute a actului de sesizare și nemotivarea hotărârilor pronunțate în cauză

iar, în subsidiar, art. 385

9

pct. 14, constând în greșita

individualizare a pedepselor.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor apărării

inculpaților, instanța a fost sesizată prin rechizitor în mod legal, actul de

sesizare prevăzând faptele și persoanele pentru care s-a făcut urmărirea,

mențiunile prevăzute în art. 203 C. proc. pen., o serie de date referitoare la

fiecare inculpat, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică a

infracțiunilor și probele pe care se întemeiază învinuirile. În aceste

condiții, în cauză, nu operează nici o nulitate absolută a actului de sesizare,

aceasta fiind perfect legală, răspunzând exigențelor cerute de lege.

Nici susținerea că hotărârile n-ar

cuprinde motivele pe care se întemeiază nu este fondată, analiza acestora

arătând că, în speță, starea de fapt, aceeași cu cea din actul de inculpare, a

fost reținută pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale,

dar și în instanță, după desființarea primei hotărâri pronunțate în cauză, în

cadrul demersului de aducere la îndeplinire a îndrumărilor obligatorii ale

instanței de apel de către instanța de rejudecare.

Analiza actelor dosarului, relevă că

starea de fapt este confirmată cu probele administrate, inclusiv, cu cele din

rejudecare, fiecare probă și toate în ansamblu, relevând vinovăția inculpaților

pentru infracțiunile ce li se impută.

În sfârșit, neîntemeiată este și

susținerea referitoare la individualizarea pedepselor stabilite și aplicate,

cuantumurile acestora explicându-se prin gravitatea deosebită a unor astfel de

infracțiuni, de trafic de persoane, inclusiv minore și nu încălcării sau

nerespectării de către instanțe a criteriilor de individualizare, prevăzute de art.

72 C. pen.

Având în vedere cele arătate, cum

nici unul din motivele invocate de recurenți nu poate fi reținut ca fondat,

Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații N.T., N.M. și

B.I., ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților N.T. și N.M., durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor pentru

avocații din oficiu, ale căror onorarii se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Având în vedere și reglementarea

plății interpreților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.T., N.M. și B.I. împotriva deciziei penale nr. 226/ A

din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților N.T. și N.M. durata reținerii și arestării preventive de la 15

februarie 2003 la 9 decembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat N.T. să

plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați N.M. și

B.I. să plătească suma de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul pentru interpretul de

limbă sârbă ce a asigurat traducerea susținerilor recurentului inculpat N.T. se

va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2005.