ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252 din 6

noiembrie 2003, Tribunalul Maramureș, a condamnat pe inculpații:

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și la 13 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 13 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

a art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă

de 695 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 485 din 24 noiembrie

1999 a Judecătoriei

Sighetu - Marmației și contopirea

acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 13 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37

lit. a) și b) C. pen. și la 13 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 13 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 34 lit. b) din același cod, s-a dispus contopirea

pedepsei aplicată în cauză cu pedeapsa de 7 luni închisoare, aplicată

sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 619 din 25 octombrie 2001 a

Judecătoriei Sighetu – Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 347 din 23

mai 2001 a Curții de Apel Cluj și executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului, a următoarelor sume:

- de la inculpatul B.A., suma de

41.900 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua

plății;

- de la inculpatul D.M., a sumei de

3.800 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua plății.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Imediat după instituirea liberei

circulații a cetățenilor români în spațiul Schengen, inculpatul B.A. s-a

hotărât să recruteze tinere fete și femei din zona Sighetu – Marmației pentru a

le transporta în Franța, aici urmând a le exploata sexual.

Ca atare, încă din luna ianuarie

2002, el a abordat-o pe I.V., de 17 ani, ospătar în barul E.C. din Sighetu –

Marmației și i-a propus un loc de muncă asemănător în Franța, asigurând-o că-i

va avansa cheltuielile de transport și o va sprijini să-și găsească o locuință.

Aceleași promisiuni, inculpatul le-a

făcut și lui H.L., la acea dată, majoră.

Amândurora, inculpatul le-a cerut

să-i dea lui o parte din veniturile obținute de ele în Franța.

Odată ce înțelegerea s-a realizat,

la 27 ianuarie 2002, cele două tinere au părăsit țara prin vama Petea,

transportarea lor efectuându-se cu un autoturism Opel – Vectra cu număr de

înmatriculare Franța, proprietate a inculpatului B.A. și al cărui conducător

auto era concubina acestuia, E.C.

Concomitent, au plecat spre Franța

coinculpații B.A. și D.M., îmbarcați într-un vehicul al celui din urmă și

condus de el, ei întâlnindu-se cu tinerele, în Ungaria.

De aici, fetele au fost trimise în

Franța cu avionul, cheltuielile fiind suportate de B.A., și ele au fost

însoțite de D.M.

În Paris, tinerele au fost cazate în

același hotel cu B.A. și concubina lui, contravaloarea cazării fiind achitată

de inculpat.

În continuare, inculpatul le-a

reținut celor două pașapoartele și susținând că provizoriu trebuie să practice

prostituția pe stradă pentru a face rost de bani în vederea închirierii unei

locuințe, tinerele au întreținut relații sexuale cu clienți și au dat banii

obținuți, inculpatului.

La un moment dat, I.V. a refuzat să

se mai prostitueze, motiv pentru care inculpatul a bătut-o și le-a amenințat pe

ambele că le va vinde „la arabi”.

După acest incident,

inculpatul, concubina lui și tinerele s-au cazat în diferite hoteluri din zone

marginale ale Parisului și, într-un târziu, au închiriat o locuință în

Romainville, cele două întreținând relații sexuale în perimetrul Port de

Bagndette până în luna iulie 2002, orarul stabilit fiind între 22,00 – 5,00,

tariful perceput 50 Euro, câștigurile fiindu-i predate lui B.A.

În lipsa inculpatului, revenit în

România, câștigurile realizate de fete, circa 1000 Euro/persoană, au fost date

inculpatului D.M., acesta mutându-se și el în locuința închiriată.

Profitând de absența lui B.A. și

pentru că cele două tinere și-au găsit pașapoartele într-o hotă nefuncțională,

ele au plecat în Italia, de aici fiind trimise în țară.

În perioada revenirii în România,

respectiv intervalul 9 iulie – 8 august 2002, B.A., cunoscându-l pe T.N.V.,

vecin de stradă, i-a propus să recruteze tinere pentru a fi duse în Franța în

scopul practicării prostituției, ocazie în care i-a dat numărul de telefon

celular pentru a fi contactat.

Ca atare, T.N.V. a abordat-o pe

minora S.G. căreia i-a spus că în Franța va lucra ca menajeră, de cheltuieli

urmând să se ocupe B.A. Pentru că avea numai 15 ani, minora nu le-a spus

părinților intenția ei, plecarea având loc la sfârșitul lunii iulie 2002,

sumele necesare fiind achitate de B.A. Acestei minore, inculpatul i-a spus că

în Franța va fi preluată de D.M., M., care se va ocupa și de cazare, - aceasta

fiind tot imobilul în care locuiau celelalte două tinere, inculpatul B.A. și

concubina lui.

La sosirea în Franța, inculpatul

D.M. i-a lua minorei pașaportul și i-a cerut să iasă “în stradă” pentru

întreținerea de relații sexuale, ceea ce fata, pe moment, a refuzat. Ca atare,

D.M. l-a contactat telefonic pe B.A., acesta amenințând că în caz de

nesupunere, minora va avea de suportat consecințele. Constrânsă astfel, S.G. a

practicat prostituția în aceeași zonă teritorială ca și celelalte tinere, în

circa două săptămâni ea obținând suma de 7.000 Euro, din care a dat

inculpatului D.M. 1.800 Euro, restul revenindu-i inculpatului B.A., acesta din

urmă trimițând în țară 300 Euro bunicii fetei, P.I.

La un moment dat, minora a reușit să

o contacteze pe bunica sa, căreia i-a explicat că a fost obligată să se

prostitueze și i-a dat amănunte despre locul unde se află, ulterior ea fiind

adusă în țară prin intervenția organelor abilitate, mai înainte însă cererea ei

adresată inculpatului T.N.V. de a fi lăsată să plece, fiind respinsă de acesta prin

amenințarea cu moartea.

În condiții similare, inculpatul

T.N.V. a racolat-o pe minora C.A., acesteia propunându-i să plece în Franța

pentru a fura din magazine, ceea ce minora a refuzat, motiv pentru care

inculpatul a bătut-o și a amenințat-o că „îi taie gâtul”.

Ulterior, minora a plecat din țară

după ce traseul îi fusese aranjat de B.A. și soția acestuia, B.I.

În Franța, fata a fost așteptată de

B.A. care i-a achitat costul transportului celui care o adusese și a cazat-o la

aceeași adresă din Paris unde se aflau și celelalte tinere.

Ulterior, inculpatul i-a luat

pașaportul, i-a cerut să se prostitueze pe stradă și i-a explicat ce are de

făcut.

Pentru circa patru săptămâni, C.A. a

încasat 2.000 Euro pe care i-a dat integral lui B.A.

Același inculpat i-a dat ei și

celeilalte minore copii xerox pașapoarte, la rubrica “data nașterii” fiind

înscrise în fals alte cifre decât cele reale pentru a demonstra, în

eventualitatea unui control, că sunt majore.

Încercarea inculpatului T.N.V. de a

o racola, în același scop, pe H.M.B. nu a avut finalitate, întrucât mama fetei,

suspicionându-l, i-a cerut asigurări privind seriozitatea ofertei.

În luna ianuarie 2002, soția

inculpatului D.M., i-a propus lui M.F. să lucreze în Franța, ea dându-i

asigurări că împreună cu soțul ei se vor ocupa de cheltuielile necesare, fata

cunoscându-l cu acest prilej și pe B.A. Ca atare, deplasarea ei s-a făcut cu un

microbuz, D.M. achitând taxa de asigurare medicală și costul transportului.

În Franța, tânăra, după ce i s-a

luat pașaportul, a practicat prostituția timp de două săptămâni, după aceasta

ea a reușit să-și recupereze actul și s-a reîntors în țară.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri toți cei trei inculpați.

În calea de atac a apelului,

inculpatul B.A. a criticat hotărârea pentru greșita stabilire a situației de

fapt și, deci, și a vinovăției sale, greșita individualizare a pedepsei și,

totodată, nelegala dispunere a măsurii confiscării speciale privind suma în

valută.

Inculpatul T.N.V. a criticat

hotărârea pentru nelegala stabilire a situației de fapt și netemeinicia

pedepsei aplicate.

Apelul declarat de inculpatul D.M. a

fost motivat pe greșita stabilire a situației de fapt și a vinovăției sale,

precum și pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 106 din 31 martie 2004 a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați.

Nemulțumiți de hotărârea pronunțată

de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri.

În această cale de atac, inculpatul

B.A. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Inculpatul T.N.V. a criticat

hotărârea motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., deci s-a comis o eroare gravă de fapt,

faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă

greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul D.M.

a fost motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

,

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., prin hotărâre făcându-se o greșită aplicare a

legii, s-a comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal a

conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea

reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în parte în recrutarea,

transportarea, cazarea și tratamentul aplicat părților vătămate, care, prin

promisiuni, au fost ademenite să accepte plecarea în Franța, inculpații

urmărind exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostituției, mare parte

din sumele obținute fiindu-le date lor.

Faptele au fost stabilite pe baza

declarațiilor părților vătămate, coroborate cu actele de constatare întocmite

de autoritățile franceze și cu recunoașterile parțiale ale inculpaților,

aceștia fiind confruntați cu tinerele.

În faza cercetării judecătorești, în

afara părții vătămate M.F. care parțial a revenit asupra susținerilor de la

urmărirea penală, susținere însă nesusținută de altă probă, celelalte și-au

menținut constant relatările.

Referitor la fapta reținută în

sarcina inculpatului T.N.V., aceasta a fost probată prin declarațiile părților

vătămate S.G. și C.A., procesele – verbale de confruntare și din depoziția

martorei P.I.

Vinovăția inculpatului D.M. rezultă

fără dubiu din probele administrate: declarațiile părților vătămate I.V. și

H.L., precum și ale lui S.G. și C.A., el fiind cel care s-a ocupat de cazare,

le-a supravegheat pe timpul șederii în Franța, el primind pentru serviciile

prestate, parte din sumele realizate prin practicarea prostituției.

Ca atare, faptelor inculpaților li

s-a dat încadrare juridică legală, ele constituind elementele infracțiunii de

trafic de persoane incriminată de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr.

678/2001, în condițiile agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) și de art.

13 alin. (3) din actul normativ indicat.

Motivul de casare invocat, respectiv

încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de

art. 329 alin. (2) C. pen., este nefondat. În cauză, asupra părților vătămate

s-a acționat prin constrângere, ele fiind puse astfel într-o situație de

subordonare față de inculpați.

Privind individualizarea pedepselor,

se apreciază că la stabilirea acestora instanța, în acord cu criteriile

generale prevăzute în art. 72 C. pen., a considerat pericolul social sporit al

faptelor, amploarea lor în sensul constrângerii multor părți vătămate, dar și

persoana inculpaților, recidiviști.

Executarea pedepselor în regim de

privare de libertate realizează și scopul pedepsei, așa cum prevede art. 52 C.

pen.

Privind aplicarea confiscării

prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., se reține că în mod corect instanța a

dispus pe baza declarațiilor părților vătămate potrivit cărora i-au dat

inculpaților mare parte din sumele încasate din practicarea prostituției.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, potrivit dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.A., T.N.V. și D.M. împotriva deciziei penale nr. 106

din 31 martie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților B.A. și T.N.V., timpul arestării preventive de la 9 octombrie

2002, la 7 decembrie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați B.A.

și T.N.V. la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, iar pe recurentul inculpat D.M., la plata cu același titlu, a sumei

de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2004.