ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4139/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 428 din 16 iunie 2003 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat inculpatul B.S.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 4 decembrie 2002 la zi. Conform art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical și ambulator în rețeaua sanitară a D.G.P. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 4 decembrie 2002, în jurul orelor 13,00, inculpatul B.S.C.

a hotărât să îi facă o vizită unchiului său și pentru a ajunge din Hunedoara la Timișoara, a apelat la taximetristul particular G.L. urmând ca taxa de transport să fie suportată la destinație de unchiul său. În municipiul Lugoj inculpatul a cerut șoferului să oprească mașina, coborând și îndreptându-se spre un tânăr care intrase într-un magazin alimentar, revenind ulterior la mașină însoțit de acesta, sub pretextul unor discuții legate de sora sa. Partea vătămată H.C.D. a acceptat și a urcat în mașină. După pornire, inculpatul fără nici o explicație a aplicat părții vătămate o lovitură de pumn în zona feței, iar la ieșirea din Lugoj inculpatul i-a cerut șoferului să oprească și să coboare, pentru a purta o discuție cu victima.

Martorul G.L. a coborât și a ridicat capota mașinii, timp în care inculpatul prin acte de amenințare și agresiune fizică a deposedat victima de bijuteriile pe care le purta asupra sa respectiv lănțișor, inel și brățară în valoare totală de 26.000.000 lei. După comiterea faptei, a abandonat victima, a urcat în mașină și și-a continuat drumul spre Timișoara. Partea vătămată a reclamat fapta la Poliția Lugoj, reușindu-se depistarea autoturismului la intrarea în Timișoara. Bunurile sustrase au fost găsite în mașină, ascunse în spatele scaunului șoferului și restituite părții vătămate. Inculpatul a recunoscut infracțiunea săvârșită, stabilindu-se potrivit expertizei medico-legale psihiatrice că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial și că a comis fapta cu discernământ păstrat.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 300 din 13 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a desființat sentința primei instanțe, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și rejudecând cauza a înlăturat circumstanțele atenuante și a majorat pedeapsa la 7 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și că față de pericolul social grav al faptei se impune majorarea pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând menținerea soluției primei instanțe. Recursul declarat este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, instanța de apel avea posibilitatea să constate că, în raport de datele ce îl caracterizează pe inculpat, respectiv lipsa condamnărilor penale, recunoașterea și regretul pentru fapta comisă, de antecedentele psihopatologice („reacție depresivă, tentativa de suicid”) și de diagnosticul actual („tulburare de personalitate de tip antisocial”) pentru care expertiza medico-legală psihiatrică a recomandat măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., o pedeapsă individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, era de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Întrucât nu a procedat astfel și a stabilit o pedeapsă neconformă cu cerințele legale arătate, critica din recursul inculpatului, în sensul greșitei individualizări a sancțiunii este întemeiată.

În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul, a casa decizia atacată și a reduce pedeapsa la minimul legal de 5 ani închisoare. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 300 din 13 august 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Modifică pedeapsa, în sensul că, o reduce de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.