ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4988/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 390 din 28

mai 2003 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat inculpatul D.C. la 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

arestarea preventivă de la 13 ianuarie 2003, la zi.

Pe latură civilă s-a constatat că

partea vătămată M.I. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt, că, în noaptea de 12 ianuarie 2003, în jurul orelor

23

00

, partea vătămată M.I. s-a deplasat de la locuința sa situată pe

strada Olimpiei din Timișoara, intenționând să ajungă la un magazin alimentar

din apropiere pentru unele cumpărături.

În apropierea casei, la o distanță

de circa 60 m, aceasta a fost acostată de inculpatul D.C. care, pretextând că

este lucrător de poliție i-a cerut părții vătămate să-l însoțească la mașină

pentru a se legitima, însă în momentul imediat următor, profitând de lipsa de

vigilență a victimei, i-a aplicat o lovitură puternică în zona feței, urmată de

alte lovituri însoțite de cererea cedării banilor pe care aceasta i-ar fi

posedat.

Partea vătămată a încercat să

riposteze agresiunii inculpatului, lovindu-l și ea, însă cu toate acestea a fost

învinsă de forța acestuia și imobilizată la sol, urcându-se apoi peste ea,

căutând-o prin buzunarele hainei, de unde și-a însușit pașaportul și suma de

50.000 lei.

În acest timp, partea vătămată a

început să țipe și să-și strige fiii în ajutor, care auzind strigătul de ajutor

al mamei au ajuns la aceasta, reușind să-l imobilizeze pe agresor, legându-l cu

sârmă de mâini și de picioare până la sosirea organelor de poliție.

În urma agresiunii partea vătămată

M.I. a suferit leziuni la nivelul piramidei nazale sub formă de echimoze care

pot data din data de 12 ianuarie 2003 și care sunt rezultatul lovirii directe

cu un corp dur, fără ca aceasta să necesite îngrijiri medicale, conform

raportului medico-legal existent la dosar.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

au fost reținute în baza plângerii și declarațiilor părții vătămate,

procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a

actului medico-legal și a declarațiilor martorilor G.M. și M.I.L.

Susținerea inculpatului că el a încercat

să ajute partea vătămată care era agresată de alte cinci persoane și că el a

fost agresat de aceștia a fost înlăturată de instanță, reținând că din

procesul-verbal întocmit de organele de poliție ce s-au deplasat la fața

locului agresiunii, declarațiile părții vătămate și a martorilor nu confirmă

afirmațiile acestuia.

Împrejurarea că inculpatul a fost

agresat rezultă din declarațiile martorilor, în sensul că acesta a fost lovit

de ei pentru a putea fi imobilizat și predat organelor de poliție.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 323/A din 8 septembrie 2003 a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.C., considerând nefondată critica formulată de

acesta, în sensul că nu ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, s-a reținut că probatoriile

au fost temeinic administrate și evaluate și totodată, că ele au confirmat pe

deplin vinovăția inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, solicitând casarea acesteia,

precum și a hotărârii instanței de fond și în rejudecare, constatarea

nevinovăției sale și achitarea, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie

pentru care a fost condamnat.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că, instanțele au reținut în mod corect vinovăția inculpatului D.C. în

săvârșirea, în noaptea de 12 ianuarie 2003 a infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Probele administrate în cauză,

evocate anterior, au confirmat că inculpatul a deposedat-o prin violență pe

partea vătămată M.I. de pașaport și suma de 50.000 lei.

Apărarea formulată de inculpat, în

sensul că el a fost agresat de alte cinci persoane când a încercat să intervină

în conflictul dintre partea vătămată și aceștia, nu a fost confirmată de nici o

probă în cadrul cercetării judecătorești, fiind astfel justificat înlăturată.

În consecință, soluția de condamnare

este concordantă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea

gravă de fapt invocată în recurs.

Întrucât motivul de casare invocat

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat,

recursul declarat de inculpat, , cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003 la 5 noiembrie 2003.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.

împotriva deciziei penale nr. 323/A din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel

Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003 la 5 noiembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

5 noiembrie 2003.