ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 655 din 6

octombrie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații:

- T.L.I. și

- K.G.I. la câte 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

art. 109 din același cod.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive

de la 16 iulie 2003 ora 15,00 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost prelungit arestul preventiv a inculpaților cu 30 zile de la data de 6

octombrie 2003 la 4 noiembrie 2003.

Pe latură civilă s-a respins ca

fiind rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă F.T.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 15 iulie 2003, după

orele 3,30, partea vătămată F.T., fiind ajutor de bucătar la restaurantul M.

din zona centrală a orașului Timișoara, după terminarea serviciului se deplasa

spre casă, când în zona Colegiului Bănățean a fost ajunsă din urmă de cei doi

inculpați.

Inculpatul K.G.I. a lovit-o cu

pumnul în zona gurii, partea vătămată căzând la pământ, iar inculpatul T.L.I. a

lovit-o cu piciorul, i-a smuls poșeta din mână, rupându-i cureaua.

În poșetă partea vătămată avea suma

de 1.900.000 lei, actele personale, cheile locuinței.

În urma loviturilor

primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 5 zile

de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 1549 din 16

iulie 2003 emis de I.M.L. Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia penală nr. 398/ A din 3 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de

inculpatul T.L.I., considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei

individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar

a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată,

avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul T.L.I., solicitând reducerea pedepsei și

suspendarea condiționată a acesteia.

Recursul declarat este nefondat.

Conform criteriilor generale de

individualizare, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că procedând la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., instanțele au acordat

semnificație juridică tuturor criteriilor generale, în cadrul acestora primând

pericolul social grav al faptei săvârșite, dar și persoana făptuitorului minor

la data săvârșirii faptei, necunoscut cu antecedente penale, sincer în timpul

procesului penal, circumstanțe ce au avut ca efect stabilirea unei pedepse sub

minimul prevăzut de lege.

În acest context se reține că scopul

pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de privare de

libertate, art. 81 C. pen., impunând imperativ îndeplinirea cumulativă a

condițiilor de aplicare a suspendării condiționate, în cauză acest lucru

nefiind realizat.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nefiind fondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

Se va deduce arestarea preventivă de

la 16 iulie 2003 la 7 ianuarie 2004.

În baza art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu se va stabili să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.L.I. împotriva deciziei penale nr. 398/ A din 3

noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 16 iulie 2003 la 7 ianuarie 2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

ianuarie 2004.