ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 5

martie 2002, Judecătoria Călărași, rejudecând cauza ca urmare a admiterii

apelului declarat de procuror și partea civilă E.L., a condamnat pe inculpatul S.V.

la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunile de ucidere

din culpă și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 178 alin. (2) C.

pen. și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

reținerea și arestarea preventivă de la 26 iunie 2001, la 6 septembrie 2001.

A obligat inculpatul, în solidar cu

societatea comercială A. S.A., să plătească părții civile E.L. 60.000.000 lei

despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale.

În fapt, s-a reținut că la 25 iunie

2001, circulând pe drumurile publice cu autoutilitara, din culpa sa exclusivă,

inculpatul a accidentat mortal pe E.V. și a părăsit locul accidentului, fără

încuviințarea organelor de poliție.

Prin decizia penală nr. 113 din 24

aprilie 2002 a Tribunalului Călărași s-au admis apelurile declarate de inculpat

și partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. dispunând, conform art. 81 C.

pen., suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui

termen de încercare de 4 ani și a redus cuantumul daunelor morale de la

30.000.000 lei la 10.000.000 lei; a obligat numai pe inculpat la plata

despăgubirilor acordate părții civile, înlăturând obligarea, în solidar cu

inculpatul, a S.C. A. S.A.

Prin decizia penală nr. 1885 din 3

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpatul

S.V. și partea civilă E.L.

Împotriva deciziei penale nr. 113

din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 1885 din 3

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs

în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, apreciind că hotărârile atacate sunt contrare legii prin neobligarea

inculpatului, în solidar cu societatea comercială de asigurare, la plata

despăgubirilor către partea civilă.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele

considerente:

Asigurarea de răspundere civilă

pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule este obligatorie, în

conformitate cu art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și

reasigurările în România.

Legea prevede, conform art. 4, că

asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care

asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, iar prin art.

53 se precizează că limita maximă a despăgubirilor de asigurare se stabilește

prin hotărâre a guvernului la propunerea Ministerului Finanțelor.

Astfel, H.G. nr. 1194/2000, în

vigoare la data producerii accidentului, prin art. 10 alin. (1) pct. b, a

stabilit că, în cazul producerii unui accident, asigurătorul acordă despăgubiri

până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 400.000.000

lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări

corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Conform art. 57 alin. (1) din

aceeași lege (136/1995), drepturile persoanelor păgubite prin producerea

accidentului de autovehicul se pot exercita și direct împotriva asigurătorului

de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Pe de altă parte, doctrina juridică

și practica instanței au stabilit că în noțiunea de parte responsabilă

civilmente în procesul penal sunt cuprinse, alături de persoanele prevăzute de art.

1000 C. civ., și alte persoane care, potrivit unor legi speciale sunt ținute să

acopere prejudiciul provocat de o altă persoană, iar răspunderea societăților

de asigurare derivă din contract.

În cauză, inculpatul încheiase

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu valabilitate între

9 iunie 2001 – 31 decembrie 2001.

Așa încât, se impune obligarea

inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare, la acoperirea

despăgubirilor.

Față de aceste considerente și

prevederile legale aplicabile în cauză, urmează să se admită recursul în

anulare, să se caseze hotărârile atacate cu privire la latura civilă, obligând

terțul asigurător, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile și

a daunelor morale către partea civilă, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei penale nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei

penale nr. 1885 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, privind pe

intimatul inculpat S.V.

Casează deciziile atacate cu privire

la latura civilă.

Obligă terțul asigurator S.C. A.

S.A., sucursala Călărași, în solidar cu intimatul inculpat S.V., să plătească

părții civile E.L. sumele de 60.000.000 lei despăgubiri civile și 10.000.000

lei daune morale.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

iunie 2003.