ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89 din 5 martie 2002, Judecătoria Călărași, rejudecând cauza ca urmare a admiterii apelului declarat de procuror și partea civilă E.L., a condamnat pe inculpatul S.V. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunile de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. În baza art. 88 C. pen., a scăzut reținerea și arestarea preventivă de la 26 iunie 2001, la 6 septembrie 2001. A obligat inculpatul, în solidar cu societatea comercială A. S.A., să plătească părții civile E.L.

60.000.000 lei despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale. În fapt, s-a reținut că la 25 iunie 2001, circulând pe drumurile publice cu autoutilitara, din culpa sa exclusivă, inculpatul a accidentat mortal pe E.V. și a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție. Prin decizia penală nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași s-au admis apelurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. dispunând, conform art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și a redus cuantumul daunelor morale de la 30.000.000 lei la 10.000.000 lei; a obligat numai pe inculpat la plata despăgubirilor acordate părții civile, înlăturând obligarea, în solidar cu inculpatul, a S.C.

A. S.A. Prin decizia penală nr. 1885 din 3 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpatul S.V. și partea civilă E.L. Împotriva deciziei penale nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 1885 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, apreciind că hotărârile atacate sunt contrare legii prin neobligarea inculpatului, în solidar cu societatea comercială de asigurare, la plata despăgubirilor către partea civilă.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule este obligatorie, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România. Legea prevede, conform art. 4, că asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, iar prin art. 53 se precizează că limita maximă a despăgubirilor de asigurare se stabilește prin hotărâre a guvernului la propunerea Ministerului Finanțelor. Astfel, H.G.

nr. 1194/2000, în vigoare la data producerii accidentului, prin art. 10 alin. (1) pct. b, a stabilit că, în cazul producerii unui accident, asigurătorul acordă despăgubiri până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. Conform art. 57 alin. (1) din aceeași lege (136/1995), drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Pe de altă parte, doctrina juridică și practica instanței au stabilit că în noțiunea de parte responsabilă civilmente în procesul penal sunt cuprinse, alături de persoanele prevăzute de art. 1000 C. civ., și alte persoane care, potrivit unor legi speciale sunt ținute să acopere prejudiciul provocat de o altă persoană, iar răspunderea societăților de asigurare derivă din contract. În cauză, inculpatul încheiase contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu valabilitate între 9 iunie 2001 – 31 decembrie 2001. Așa încât, se impune obligarea inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare, la acoperirea despăgubirilor. Față de aceste considerente și prevederile legale aplicabile în cauză, urmează să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile atacate cu privire la latura civilă, obligând terțul asigurător, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale către partea civilă, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 113 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 1885 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, privind pe intimatul inculpat S.V. Casează deciziile atacate cu privire la latura civilă. Obligă terțul asigurator S.C. A. S.A., sucursala Călărași, în solidar cu intimatul inculpat S.V., să plătească părții civile E.L. sumele de 60.000.000 lei despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.