ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2834/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 și 7

1

teza I C. proc. pen., Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în

anulare, împotriva sentinței nr. 1014 din 24 mai 2001, a Judecătoriei Buftea,

deciziei nr. 1747 din 12 noiembrie 2001, a Tribunalului București și deciziei

nr. 548 din 2 aprilie 2002, a Curții de Apel București, pentru două motive:

săvârșită de inculpat a fost greșit încadrată juridic în dispozițiile art. 178

alin. (1), în loc de 178 alin. (2) C. pen.

hotărâre contrară legii prin admiterea recursului părții civile.

Se motivează în sensul că fapta

inculpatului G.M. de a ucide o persoană ca urmare a nerespectării dispozițiilor

art. 44 pct. 3, din Regulamentul de aplicare a Decret 328/1966, constituie

infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.,

calificare juridică ce se impune cu atât mai mult cu cât pentru infracțiunea de

vătămare corporală din culpă, în concurs real cu cea de ucidere din culpă, s-au

reținut dispozițiile alin. (3) al art. 184 C. pen.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs în anulare se critică greșita admitere a recursului părții civile în

raport de dispozițiile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., potrivit

cărora exercitarea recursului este condiționată de folosirea prealabilă a

apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Examinând cauza, Curtea constată că

recursul în anulare este fondat.

Prin sentința penală nr. 1014 din 24

mai 2001, Judecătoria Buftea a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (1) și vătămare corporală din culpă, prevăzută de

art. 184 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente la câte 100.000.00 lei, către R.C. și A.C.M.

și 5.384.722 lei Spitalului de Urgență Floreasca, cu titlu de despăgubiri

civile materiale.

Totodată a respins cererile părților

civile de acordare a daunelor morale.

S-a reținut că la 22 ianuarie 1999,

ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice,

inculpatul, conducând autoturismul a accidentat mortal pe A.D., iar părții

vătămate R.C. i-a produs leziuni ce au necesitat, pentru vindecare 55 zile

îngrijiri medicale.

Tribunalul București a redus

pedeapsa rezultantă la 2 ani închisoare și a dispus suspendarea condiționată pe

un termen de încercare de 4 ani.

Curtea de Apel București a admis

recursul părții civile R.C. și a obligat pe inculpat la 800.000.000 lei daune

morale.

Hotărârile sunt nelegale prin

nereținerea infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea agravantă

prevăzută de alin. (2) al art. 172 C. pen., caracterizată prin cauza care a

condus la săvârșirea infracțiunii, nerespectarea regimului legal de exercitare

a unei anumite activități.

Inculpatul îndeplinea activitatea de

conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, activitate normată prin

Decretul 328/1966 și Regulamentul de aplicare a acestuia, act normativ care

instituie în sarcina conducătorilor de autovehicule prin dispozițiile art. 44

pct. 3, obligația de a nu conduce când se găsesc sub influența băuturilor

alcoolice.

Cum inculpatul a încălcat această

dispoziție imperativă, rezultând și din expertiza tehnică în sensul că

inculpatul putea să reducă din urmările accidentului, dacă se afla într-o stare

normală de conducere ( fără să fie băut), este îndeplinită și această condiție

necesară existenței infracțiunii, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Și cel de-al doilea motiv din

recursul în anulare este întemeiat, dat fiind că deși sentința a fost apelată

numai de inculpat și partea responsabilă civilmente, iar modificările acesteia

au vizat latura penală, și respectiv, înlăturarea solidarității pe latura

civilă, păstrându-se neschimbat cuantumul despăgubirilor acordate părții

civile, prin admiterea recursului părții civile, instanța de control judiciar a

încălcat dispozițiile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.

În consecință, recursul în anulare

va fi admis, casând hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică

dată faptei de ucidere din culpă, a individualizării pedepsei și la greșita

admitere a recursului părții civile R.C., în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1014 din 24 mai 2001 a

Judecătoriei Buftea, deciziei nr. 1747 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului

București și deciziei nr. 548 din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel București,

privind pe inculpatul G.M.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, a

individualizării pedepsei și la greșita admitere a recursului părții civile

R.C.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe

care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. pen., schimbă

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută

de art. 178 alin. (1) C. pen., în cea de ucidere din culpă, prevăzută de art.

178 alin. (2) C. pen. și condamnă pe inculpatul G.M. la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002,

constată că pedepsele aplicate sunt grațiate în întregime condiționat.

În temeiul art. 7 din actul normativ

menționat, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din

nerespectarea acestei dispoziții legale.

Respinge recursul declarat de partea

civilă R.C., ca inadmisibil.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.