ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2834/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 7 1 teza I C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare, împotriva sentinței nr. 1014 din 24 mai 2001, a Judecătoriei Buftea, deciziei nr. 1747 din 12 noiembrie 2001, a Tribunalului București și deciziei nr. 548 din 2 aprilie 2002, a Curții de Apel București, pentru două motive: 1. Fapta de ucidere din culpă săvârșită de inculpat a fost greșit încadrată juridic în dispozițiile art. 178 alin. (1), în loc de 178 alin. (2) C. pen. 2. Instanța de recurs a pronunțat o hotărâre contrară legii prin admiterea recursului părții civile.

Se motivează în sensul că fapta inculpatului G.M. de a ucide o persoană ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 44 pct. 3, din Regulamentul de aplicare a Decret 328/1966, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., calificare juridică ce se impune cu atât mai mult cu cât pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în concurs real cu cea de ucidere din culpă, s-au reținut dispozițiile alin. (3) al art. 184 C. pen. Prin cel de-al doilea motiv de recurs în anulare se critică greșita admitere a recursului părții civile în raport de dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora exercitarea recursului este condiționată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Examinând cauza, Curtea constată că recursul în anulare este fondat. Prin sentința penală nr. 1014 din 24 mai 2001, Judecătoria Buftea a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 100.000.00 lei, către R.C. și A.C.M. și 5.384.722 lei Spitalului de Urgență Floreasca, cu titlu de despăgubiri civile materiale. Totodată a respins cererile părților civile de acordare a daunelor morale. S-a reținut că la 22 ianuarie 1999, ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, inculpatul, conducând autoturismul a accidentat mortal pe A.D., iar părții vătămate R.C.

i-a produs leziuni ce au necesitat, pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale. Tribunalul București a redus pedeapsa rezultantă la 2 ani închisoare și a dispus suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 4 ani. Curtea de Apel București a admis recursul părții civile R.C. și a obligat pe inculpat la 800.000.000 lei daune morale. Hotărârile sunt nelegale prin nereținerea infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea agravantă prevăzută de alin. (2) al art. 172 C. pen., caracterizată prin cauza care a condus la săvârșirea infracțiunii, nerespectarea regimului legal de exercitare a unei anumite activități. Inculpatul îndeplinea activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, activitate normată prin Decretul 328/1966 și Regulamentul de aplicare a acestuia, act normativ care instituie în sarcina conducătorilor de autovehicule prin dispozițiile art. 44 pct. 3, obligația de a nu conduce când se găsesc sub influența băuturilor alcoolice.

Cum inculpatul a încălcat această dispoziție imperativă, rezultând și din expertiza tehnică în sensul că inculpatul putea să reducă din urmările accidentului, dacă se afla într-o stare normală de conducere ( fără să fie băut), este îndeplinită și această condiție necesară existenței infracțiunii, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Și cel de-al doilea motiv din recursul în anulare este întemeiat, dat fiind că deși sentința a fost apelată numai de inculpat și partea responsabilă civilmente, iar modificările acesteia au vizat latura penală, și respectiv, înlăturarea solidarității pe latura civilă, păstrându-se neschimbat cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, prin admiterea recursului părții civile, instanța de control judiciar a încălcat dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc.

pen. În consecință, recursul în anulare va fi admis, casând hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei de ucidere din culpă, a individualizării pedepsei și la greșita admitere a recursului părții civile R.C., în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1014 din 24 mai 2001 a Judecătoriei Buftea, deciziei nr. 1747 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului București și deciziei nr. 548 din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel București, privind pe inculpatul G.M. Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, a individualizării pedepsei și la greșita admitere a recursului părții civile R.C. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., în cea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

și condamnă pe inculpatul G.M. la 4 ani închisoare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedepsele aplicate sunt grațiate în întregime condiționat. În temeiul art. 7 din actul normativ menționat, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea acestei dispoziții legale. Respinge recursul declarat de partea civilă R.C., ca inadmisibil. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.