ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 706/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324 din 12

martie 2002, Judecătoria Rădăuți, a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.I.

la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit.

g), cu aplicarea art. 37 lit. a) și la 4 ani închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 276 alin. (1) din același cod, prin schimbarea încadrării

juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 276 alin. (1) și (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani

închisoare.

Totodată, s-a dispus contopirea

pedepsei aplicată în cauză, cu cea de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită

prin sentința penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți,

definitivă prin decizia penală nr. 563 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel

Suceava, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că inculpatul, în luna mai 2000, în baza unei înțelegeri

prealabile cu U.N., l-a ajutat ca, prin sustragerea cantității de 300 kg sârmă

din cupru în valoare de 13.130.250 lei, ceea ce a determinat distrugerea și

aducerea în stare de neîntrebuințare a instalațiilor de cale ferată aparținând

rețelei electrice a Regionalei C.F. Iași.

Sârma furată în condițiile menționate

a fost valorificată prin intermediul coinculpaților condamnați în aceeași

cauză, S.V. și S.C.

Împotriva sentinței au declarat apeluri

numai inculpații S.V., S.C. și C.S.I., soluționate prin decizia penală nr. 515

din 17 iunie 2002.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 778 din 4 noiembrie 2002 a respins recursul declarat de procuror

numai în ceea ce-l privea pe coinculpatul C.S.I.

Împotriva sentinței penale nr. 324

din 12 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare,

considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv greșita

reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

neaplicarea dispozițiilor art. 36 C. pen., referitoare la contopirea pedepselor

pentru infracțiuni concurente, precum și pedeapsa de executat de către intimatul

inculpat P.I.

Recursul în anulare este fondat.

Art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.,

prevede că există recidivă postcondamnatorie, când după rămânerea definitivă a

unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării

pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa pentru

a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

În aceeași ordine de idei, art. 38 alin.

(1) lit. a) C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ține

seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în

timpul minorității.

În cauză, din fișa de antecedente

penale și dosarul nr. 2358/1998 al Judecătoriei Rădăuți, rezultă că inculpatul

a fost condamnat, prin sentința penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999, hotărâre

neapelată, la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.

81 C. pen., faptele fiind săvârșite în februarie 1998, la acea dată P.I. fiind

minor, el împlinind vârsta de 18 ani, la 4 noiembrie 1999.

Deci, pedeapsa rezultantă de un an

și 6 luni închisoare nu constituie prim termen al recidivei, înscriindu-se în

dispozițiile art. 38 lit. a) C. pen.

Ca atare, aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin

sentința penală nr. 324 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, este

greșită.

În altă ordine de idei, pentru infracțiuni

concurente cu cele din cauză, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.

130 din 12 februarie 2001 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 563 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, la 3 ani închisoare.

Prin hotărârea menționată, în baza art.

83 C. pen., instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei și a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare.

Dar, faptele din cauză, săvârșite în

luna mai 2000, cât și cea pedepsită prin hotărârea anterior menționată

(săvârșită la 30 martie 2000), sunt concurente, fiind săvârșite și în cursul

curgerii termenului de încercare, cuprins între 7 februarie 1999 și 6 februarie

2001, pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei Rădăuți.

Ca atare, instanța trebuia să aplice

regulile concursului de infracțiuni între fapta dedusă judecății și cea

sancționată prin sentința penală nr. 130 din 12 februarie 2001, impunându-se

contopirea pedepselor, după repunerea acestora în individualitatea lor prin

înlăturarea prevederilor art. 83 C. pen.

După acest moment, instanța trebuia

să constate că cele trei infracțiuni concurente au fost săvârșite în cursul

termenului de încercare al pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999, să revoce beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei și să dispună executarea alături

de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni

închisoare.

Pentru considerentele expuse,

recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414

1

C.

proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același

cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 324 din 12 martie 2002 a Judecătoriei

Rădăuți, privind pe inculpatul P.I.

Casează hotărârea atacată cu privire

la greșita reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

neaplicarea dispozițiilor art. 36 C. pen., precum și la pedeapsa de executat de

către inculpatul P.I.

Descontopește pedeapsa de executat

de 4 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare,

stabilită în cauză și în pedeapsa de executat de 4 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei

Rădăuți.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare, aplicată în cauză în pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g), cu aplicarea art. 41, art. 42

și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor

judecătorești, prevăzută de art. 26, raportat la art. 271 alin. (1), cu

aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., reținută în sarcina inculpatului referitor la infracțiunile mai

susmenționate.

Menține pedepsele aplicate

inculpatului pentru aceste infracțiuni.

Descontopește pedeapsa de executat de

4 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 130 din 12

februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți în pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 75 lit.

c) C. pen. și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei Rădăuți, pentru care s-a

dispus revocarea suspendării condiționate.

Constată că faptele pentru care

inculpatul a fost condamnat în cauza de față sunt concurente cu fapta pentru

care acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 130

din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți.

În baza art. 36 C. pen., cu referire

la art. 34 lit. b) din același cod, contopește pedepsele aplicate inculpatului P.I.

pentru faptele concurente menționate și dispune ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, și anume de 4 ani închisoare.

Menține măsura revocării suspendării

condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți și dispune

executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, de 4 ani

închisoare, urmând ca, în final, inculpatul P.I. să execute pedeapsa de 5 ani

și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada executată.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.