ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 20

septembrie 2001, pronunțată de Tribunalului Caraș Severin, în dosar nr. 4383/P/2000,

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor, din art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991,

art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/19990, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

în art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din

Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, art. 10, art. 13 C. pen. și Legea nr. 456/2001.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N. la 5

ani închisoare.

În baza art. 13 din Legea nr. 84/1994

același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991,

același inculpat a fost condamnat la un an închisoare.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv de 5 ani închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatul a fost lipsit de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 937.274.777 lei de la inculpat.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat față de partea civilă D.G.F.P.C.S.F.

Caraș Severin la plata sumei de 3.318.230 lei, prejudiciu nerecuperat și la

plata față de următoarele părți civile: M.I.T. – 6.114.000 lei, J.I. – 5.220.000

lei, O.T. – 1.800.000 lei, G.N.A. – 5.280.000 lei, B.P. – 1.958.000 lei, D.M.C.

– 2.389.000 lei, V.I. – 5.500.000 lei, V.T. – 2.266.000 lei, K.D. – 3.475.000

lei, M.I. – 5.664.000 lei, B.A.V. – 5.915.000 lei, J.I. – 3.168.000 lei, S.P. –

9.500.000 lei, J.C.V. – 3.300.000 lei, A.I. – 1.500.000 lei, Șt.I. – 3.100.000

lei, C.M. – 2.750.000 lei, S.I. – 1.500.000 lei, J.A. – 1.540.000 lei, S.C.I. –

2.160.000 lei, G.R. – 1.500.000 lei, M.I. – 3.870.000 lei, I.I. – 504.000 lei,

T.Ș.A. – 2.772.000 lei, A.I. – 2.068.500 lei, P.I. – 1.575.000 lei, A.A. – 2.430.000

lei, O.P. – 2.520.000 lei, C.V. – 1.149.000 lei, F.M. – 1.575.000 lei, P.B. – 3.990.000

lei, J.I. – 6.000.000 lei, V.I. – 2.310.000 lei, T.V. – 13.280.000 lei, B.I. – 4.470.000

lei, A.I. – 3.000.000 lei, M.D. – 2.700.000 lei, L.C. – 3.500.000 lei, S.V. – 1.000.000

lei, L.C. – 2.000.000 lei, P.M. – 1.300.000 lei, V.D. – 3.600.000 lei, C.A. – 1.100.000

lei, B.I. – 4.541.000 lei, B.G. – 2.720.000 lei, J.D. – 7.500.000 lei, M.I. – 14.500.000

lei, F.I. – 4.000.000 lei, S.I. – 800.000 lei, T.M. – 1.300.000 lei, C.E. – 1.800.000

lei, M.P. – 4.760.000 lei, S.I. – 3.400.000 lei, B.G. – 6.825.000 lei, V.P. – 9.500.000

lei, D.Șt. – 6.500.000 lei, C.G. – 3.935.000 lei, P.Z. – 6.270.000 lei, S.P.I. –

3.102.500 lei, S.C. – 3.008.000 lei, G.P. – 2.976.000 lei, D.L. – 3.590.000

lei, L.P. – 3.720.000 lei, B.I. – 2.960.000 lei, P.S. – 641.000 lei, E.V. – 5.800.000

lei, L.L. – 6.325.000 lei, C.I. – 5.000.000 lei, C.F. – 4.292.5000 lei, B.I. – 5.100.000

lei, B.E. – 3.705.000 lei, L.I. – 3.000.000 lei, B.D. – 4.930.000 lei, sume

actualizate în momentul executării sentinței.

S-a stabilit pe seama avocatului din

oficiu, desemnat de instanță, conform art. 171, 189 și 294 C. proc. pen., pentru inculpatul M.N., onorariul avocațial în sumă de 250.000 lei, ce se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare

față de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul M.N. este asociat unic al

SC M.P. SRL Oțelu Roșu, înmatriculată la oficiul Registrului Comerțului Caraș

Severin sub nr. J 11/849/1994.

Principalul obiect de activitate

desfășurat de firmă a fost producția, prelucrarea și conservarea cărnii, având

licență pentru abatorizarea animalelor, tranșarea cărnii și autorizație

sanitar-veterinară pentru achiziționarea din puncte autorizate de carne,

carcasă refrigerată, depozitarea și valorificarea preparatelor din carne.

Pentru realizarea obiectului de

activitate, inculpatul M.N. a achiziționat în perioada anilor 1998 și 1999

animale (bovine și porcine) de la diferite persoane fizice din orașul Buziaș,

localitățile limitrofe ale acestui oraș, din satele și comunele aflate în

județul Caraș – Severin – Cornuțel, Rusca, Teregova, Valea Bolvașnița,

Lăpușnicel, Petnic și din orașul Caransebeș.

În gospodăriile cetățenilor posesori

ai animalelor se deplasau fie inculpatul, fie achizitorii angajați de firmă, B.V.,

F.T., cu autoturismul condus de acesta din urmă.

Pentru a-și asigura achiziționarea,

inculpatul le-a promis proprietarilor animalelor prețuri mai mari decât cele

practicate pe piață de alte firme și efectuarea plăților în scurt timp de la

ridicarea animalelor. În scopul de a-și crea imaginea de firmă serioasă,

inculpatul a respectat inițial aceste condiții de achiziționare, însă a lucrat

corect o scurtă perioadă de timp.

Ulterior, pe lângă promisiunile

menite să atragă posesorii de animale, inculpatul i-a indus în eroare și prin

lipsa cântarelor adecvate, apreciind greutatea animalelor „după ochi”, pentru

„operativitate” și creândule convingerea că sunt în avantaj. Totodată,

inculpatul le înmâna cetățenilor bonuri scrise de mână pe foi de caiet sau

volante purtând ștampila firmei și semnătura lui, pe care el sau achizitorul

trecea numele persoanei care a livrat animalul și ce sumă trebuia să le achite.

După ce achiziționa animalele,

inculpatul nu mai achita contravaloarea lor, păgubind astfel toți cetățenii din

localitățile sus-menționate.

Mai mult, acesta nu a întocmit

borderouri de achiziții și alte documente contabile necesare cu ocazia

predării-achiziționării animalelor. Cu toate acestea, în contabilitatea firmei

au fost găsite borderouri de achiziții completate de inculpat și semnate de el

în fals, atât la rubrica „achizitor” cât și la cea destinată persoanei care a

livrat animalul.

Cu ocazia controlului efectuat de

reprezentanții gărzii financiare în data de 26 august 1999, la sediul firmei,

s-a constatat activitatea nelegală desfășurată de inculpat.

În procesul verbal încheiat cu

ocazia controlului s-a reținut că inculpatul M.N. nu a înregistrat în

contabilitate toate animalele achiziționate, nu a înregistrat TVA datorat

bugetului de stat în sumă de 2.611.743 lei și și-a însușit din banii firmei

suma de 937.274.777,79 lei pe care nu a justificat-o și care apare ca sold

debitor în balanța de verificare încheiată la 31 decembrie 1998.

Toate persoanele păgubite prin

activitatea nelegală desfășurată de inculpat, au sesizat organele de poliție,

arătând că dacă acesta nu le făcea promisiuni avantajoase cu privire la

acordarea unui preț bun și plătibil în termen scurt, nu ar fi livrat animalele.

În cursul cercetărilor, inculpatul M.N.

a recunoscut săvârșirea faptelor cu ocazia fiecărei audieri efectuate de

organele de poliție sau de procuror.

El a precizat că a instruit

achizitorii să promită oamenilor plata sumelor în scurt timp și le-a dat

biletele de hârtie ștampilate și semnate de el. A recunoscut că nu a

înregistrat în contabilitate toate achizițiile de animale și a folosit banii

firmei în interes personal pentru cumpărarea unui autoturism, renovarea casei,

achitarea unor datorii, împrumutarea unor persoane și organizarea de distracții

și protocoale de aproximativ 230 milioane lei. Recunoscând întreg soldul

debitor, inculpatul nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

Totodată, inculpatul a recunoscut că

a semnat în fals borderourile de achiziții și a achitat 2 milioane lei din TVA

datorat bugetului de stat și neînregistrat în contabilitate.

Valoarea prejudiciului total creat

prin faptele sale este de 288.772.500 lei.

Valoarea prejudiciul creat prin

neplata TVA datorat bugetului de stat este de 706.487 lei.

În drept, fapta inculpatului M.N. de

a induce în eroare 75 de persoane în anii 1998 - 1999 de la care a achiziționat

diferite animale, promițându-le un preț bun, plătibil în termen scurt, în

realitate achitând o sumă relativ redusă, creând un prejudiciu total de

288.772.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în formă continuată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.N. de a nu

evidenția prin acte contabile în parte veniturile realizate, având ca urmare

neplata TVA (firma fiind în perioada de scutire de plată a impozitului),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Fapta inculpatului M.N. de a nu

înregistra, cu știință, în contabilitatea firmei, toate animalele achiziționate

de la populație, semnând în fals borderourile de achiziții și denaturând astfel

bilanțul contabil la nivelul anului 1998, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din legea

contabilității nr. 82/1991.

Fapta inculpatului de a folosi cu

rea credință suma de 937.274.777 lei a societății în folosul lui propriu,

consecința fiind păgubirea societății și declararea pe cale judecătorească a

falimentului acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Faptele inculpatului se află în

concurs real, făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

peste termen inculpatul, solicitând desființarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pe motivul că judecarea

cauzei a avut loc în lipsa acestuia, fiind nelegal citat întrucât de mai bine

de șase ani este plecat în străinătate, fără a mai reveni vreodată în țară.

Prin decizia penală nr. 135/ A din 3

aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara a fost respins, ca tardiv, apelul

formulat de inculpat, acesta fiind obligat să plătească statului 200 lei

cheltuieli judiciare.

Se menționează că verificându-se

tardivitatea apelului formulat de inculpat, se constată că potrivit declarației

sale, făcută în ședința publică din 13 martie 2006, a fost arestat preventiv la data de 13 aprilie 2005, în baza mandatului de extrădare, dată la

care acestuia i s-a pus în vedere motivul arestării, respectiv al extrădării

sale.

Conform art. 364 C. proc. pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind

făcut în termen dacă inculpatul dovedește și instanța constată, că întârzierea

a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a

fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Deși inculpatul M.N. a avut

cunoștință de arestarea sa în vederea executării pedepsei la data de 13 aprilie

2005, acesta prin apărătorul său a formulat tardiv apelul peste termen, la data

de 6 iulie 2005.

Se mai arată în motivarea deciziei

că inculpatul în mai multe declarații aflate la dosar urmărire penală și-a dat

domiciliul în localitatea Oțelul Roșu, iar la data de 25 martie 2000, conform

declarației soției sale acesta ar fi părăsit țara, aflându-se la acea dată în

Austria.

Deși avea cunoștință de efectuarea

urmăririi penale împotriva sa, inculpatul nu și-a anunțat noul domiciliu,

sustrăgându-se urmăririi penale, fiind citat la domiciliul indicat inițial și

prin afișare la Consiliul local unde au fost comise faptele.

S-a reținut că procedura de citare a

fost legal îndeplinită și hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea

dispozițiilor legale procesuale privind citarea inculpatului și comunicarea

hotărârii de condamnare, potrivit dispozițiilor legale.

S-a concluzionat că inculpatul nu se

află în întârziere în declararea apelului care să fi fost determinată de o

cauză temeinică de împiedicare.

Împotriva deciziei penale nr. 135/ A

din 3 aprilie 2006 inculpatul a declarat recurs, susținând că greșit instanța a

respins ca formulat tardiv apelul său, considerând că el a luat cunoștință de

hotărârea de condamnare a sa când a fost arestat în vederea extrădării din

Spania.

Termenul de declararea apelului

peste termen nu curge de la această dată ci, de la data transferării efective

în România, față de care apelul peste termen nu este tardiv formulat,

solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea

apelului.

Recursul este nefondat.

Din examinarea deciziei atacate în

raport cu actele dosarului și susținerile recurentului, se constată că instanța

a făcut o atentă analiză a cauzei sub aspectul tardivității apelului peste

termen formulat, reținând corect că apelul a fost făcut după expirarea

termenului de 10 zile prevăzut de art. 364 C. proc. pen.

Instanța a considerat ca justificat

temei că acest termen a început să curgă de la data de 13 aprilie 2005 când

inculpatul a fost arestat în vederea extrădării, care este de fapt și data

începerii executării pedepsei și a fost luată în considerare ca atare.

Petiția de apel peste termen a fost

formulată de inculpat prin apărătorul său la data de 6 iulie 2005, deci după

expirarea termenului prevăzut de art. 364 C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța a

considerat corect că nu a existat o cauză temeinică de împiedicare din moment

ce inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, părăsind în acest scop țara

și nu a comunicat instanței adresa ulterioară tocmai pentru a se ascunde și a

nu fi găsit.

Soluția adoptată de curtea de apel

este deci corectă, legală și temeinică.

În consecință, urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respinge recursul, ca nefundat,

și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr.

135/ A din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă

recurentul la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.