ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 964/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301 din 30 aprilie

2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin

rechizitoriu, astfel:

- din art. 208 alin. (1) și  art.

209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., în art. 208 alin. (4)

și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.;

- din art. 20 C. pen., raportat la art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., în art. 20 C.

pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.

pen.

În baza art. 208 alin. (4) și art. 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost

condamnat inculpatul Z.P.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția inculpatului de la data de 22 iunie 1999, la data de 15 august 2000

(decizia penală nr. 1224 din 15 august 2000 a Curții de Apel București).

S-a respins ca nefondată acțiunea

civilă.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București, pe o

perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.

Inculpatul a fost obligat la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a luat act că partea vătămată S.C.

S.B.M. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate că, în seara

zilei de 15 iulie 1999, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat din Pitești la

București, împreună cu prietena sa E.A. Ajunși în București, acesta s-a

despărțit de E.A., pe care a lăsat-o în apropierea locuinței numitului A.S.

După orele 22,00, împreună cu alte

trei persoane, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat pe strada Vulturilor, unde se

afla parcat autoturismul, proprietatea S.C. M.I. S.A. Inculpatul a forțat

portiera stângă-față a autoturismului și s-a urcat la volanul autoturismului,

pornind motorul pe contact direct.

Cu autoturismul sustras, inculpatul

împreună cu ceilalți făptuitori s-a deplasat în jurul orei 2,30, pe Șoseaua

Pantelimon, unde se afla magazinul S.B.M.

Inculpatul Z.P.D. a oprit autoturismul

în dreptul ușii de la intrarea în magazin și a coborât din mașină împreună cu

ceilalți făptuitori. Folosind o rangă, inculpatul a forțat ușa de la intrare în

magazinul S.B.M., după care a revenit la autoturism și a urcat la volan,

așteptându-i pe ceilalți făptuitori care au intrat în magazin.

În timp ce inculpatul îi aștepta pe aceștia,

au fost văzuți de plt. maj. C.A. care se afla în patrulare, împreună cu

soldatul P.M. Făptuitorii au urcat în autoturismul furat înainte de a sustrage bunuri

din incinta magazinului S.B.M. și inculpatul a pornit autoturismul.

Deși plt. maj. C.A. a efectuat

somația legală, inculpatul Z.P.D. a continuat deplasarea autoturismului și în

aceste condiții, subofițerul a executat foc de armă cu armamentul din dotare de

la o distanță de aproximativ 10-15 m înspre partea laterală stângă a autoturismului,

mai întâi spre roți și apoi spre inculpatul Z.P.D., care se afla la volanul

autoturismului, însă autoturismul nu a oprit. Unul dintre gloanțe a spart

geamul portierei față stânga a autoturismului și l-a lovit pe Z.P.D. în umărul

stâng.

La ora 2,40, inculpatul a fost

abandonat în fața Spitalului de Urgență Floreasca, fiind coborât din autoturismul

furat. Acesta prezenta o plagă împușcată, transfixiantă regiunea axilară

stânga, cu ruptură de arteră axilară stânga și plagă laterală de venă axilară șoc

traumatic.

După ce l-au lăsat pe Z.P.D. în fața

Spitalului de Urgență, ceilalți participanți la infracțiune au abandonat

autoturismul furat, într-un loc situat între comuna Chitila și Mogoșoaia, unde

a fost identificat de către organele de poliție, în ziua de 16 iulie 1999.

Împotriva sentinței penale nr. 301

din 30 aprilie 2001, Tribunalului București, secția I penală, a declarat apel

inculpatul Z.P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a

arătat că nu el a comis fapta pentru care este judecat și a solicitat

achitarea.

Totodată, inculpatul a solicitat

redozarea pedepsei, în situația în care se va reține vinovăția sa.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat reținându-se că probele administrate în cauză susțin vinovăția sa,

respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare și nu în

ultimul rând rapoartele de expertiză medico-legală și criminalistică.

În ce privește pedeapsa aplicată,

s-a apreciat că față de gravitatea faptelor, de modul în care a acționat

inculpatul, de atitudinea acestuia, de valoarea prejudiciului și în raport de

prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine

individualizată.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care a reiterat, în esență, criticile invocate cu ocazia judecării

apelului și a solicitat în principiu restituirea cauzei la procuror pentru

completarea urmăririi penale, fără însă a preciza care sunt probele pe care le

consideră necesare a fi administrate, și în subsidiar a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Criticile nu sunt întemeiate.

Raportul de expertiză criminalistică

efectuată în cauză, concluzionează că pe cele două fragmente din mocheta auto

aflată în autoturismul abandonat pe raza comunei Chitila s-au pus în evidență

urme de sânge uman care poate aparține grupei sanguine A II sau OI.

Această concluzie se coroborează cu

mențiunile existente în fișa de internare a inculpatului la Spitalul Clinic de

Urgență București, din care rezultă că inculpatul a fost adus de un autoturism

de culoare roșie, prezentând o plagă împușcată transfixiantă în regiunea

axilară stângă cu ruptura arterei axilare stângi, iar grupul său sanguin este A

pozitiv, așa cum rezultă de altfel și din buletinul de analiză.

Pe de altă parte martorii audiați în

cauză, C.N., N.V. și C.C., agenți de pază și respectiv brancardier la Spitalul

de Urgență au confirmat că inculpatul a fost adus și lăsat „în grabă” la spital

de doi indivizi care au venit cu un autoturism de culoare roșie.

În plus, aceste probe se coroborează

și cu expertiza medico-legală, care a concluzionat că inculpatul a prezentat

leziuni traumatice care se puteau produce în noaptea de 15 iulie 1999, prin

împușcarea cu proiectil unic din afara limitei de acțiune a factorilor

secundari și cu concluziile expertizei criminalistice referitoare la urmele de

sânge existente pe obiectele vestimentare aparținând inculpatului despre care

s-a menționat că pot proveni ca urmare a penetrării glonțului prin țesuturile

din zona omoplatului stâng al persoanei care a îmbrăcat tricoul.

Cât privește determinarea grupei

sanguine s-a menționat că aceasta nu s-a putut stabili cu certitudine, deoarece

sângele era depus pe suporturi neabsorbante, pentru care nu s-a putut aplica

metoda absorție – eluție.

Pe de altă parte martorii audiați în

cauză la stăruința inculpatului, respectiv T.M.C. și A.S. nu au făcut precizări

în legătură cu activitatea desfășurată de inculpat după orele 23,oo și

respectiv orele 20,oo.

De asemenea, martora E.A., prietena

inculpatului a relatat că în jurul orei 19,oo, în ziua de 15 iulie 1999,

inculpatul a plecat fără a da explicații, iar ulterior la ora 2,30, martora a

fost anunțată telefonic de persoane necunoscute, că acesta se află la Spitalul

Clinic de Urgență.

În jurul aceleiași ore 2,30,

martorele D.M. și G.M. au relatat că au văzut un autoturism de teren de culoare

roșie care circula cu viteză pe trotuarul din fața imobilului aflat pe șoseaua

Pantelimon și au auzit mai multe focuri de armă.

Rezultă așadar, din coroborarea

acestor probe, analizate amănunțit de instanțe și corect interpretate, că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat.

Ca atare, cererea recurentului de

restituire a cauzei la procuror pentru completarea probelor nu poate fi

primită, în cauză fiind administrate suficiente probe pertinente și utile care

au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatului.

Nici cererea de casare cu trimitere

la prima instanță nu poate fi luată în considerare atâta timp cât au fost

verificate toate susținerile inculpatului, fiind audiați martorii propuși în

apărarea sa, iar rezultatele probelor științifice se află la dosar.

Interpretarea acestor probe aparține

exclusiv instanțelor, fiind de competența acestora să aibă în vedere sau

dimpotrivă să înlăture acele probe care nu se coroborează în cauză.

Așa fiind, Curtea constată, că

instanțele au procedat corect stabilind vinovăția inculpatului pe baza probelor

administrate, au dat o justă încadrare juridică faptelor comise de acesta și

i-au aplicat pedepse bine individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., așa încât, nu se impune o reformare a hotărârilor pronunțate.

Ca urmare, pentru aceste

considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins

ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, ca nefondat,

declarat de inculpatul Z.P.D. împotriva deciziei nr. 631 din 25 octombrie 2001

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 februarie 2003.