ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 4

decembrie 2003 a Tribunalului Caraș Severin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.T.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2)

și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni sub

sancțiunea prevăzută de art. 83 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a respins acțiunea civilă formulată de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

S-a dispus scoaterea din cauză a

părții civile D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin.

A constatat că cererea de

intervenție în nume propriu formulată de defunctul D.N. a rămas fără obiect.

În sfârșit, s-a dispus anularea

înscrisurilor false enumerate la dosarul tribunalului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Ordonanța nr. 9/1998 emisă de

Guvernul României, s-a instituit sistemul de cupoane pentru agricultură în

vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole care

se materializează prin plata de cupoane valorice cu finanțare de la bugetul de

stat.

Pe fondul apariției acestor cupoane,

unele societăți comerciale au speculat și deturnat scopul inițial al

subvențiilor de la bugetul statului, efectuând operațiuni financiar contabile

care nu aveau la bază aprovizionarea efectivă și desfacerea produselor și

semințelor către agricultori și au decontat la societățile bancare

contravaloarea nominală a acestor cupoane agricole pe baza unor documente

false.

Este de notorietate faptul că aceste

cupoane agricole se achiziționau de pe piața liberă contra unor sume de bani,

nefiind folosite în realitate în scopul prevăzut și decontare conform

prevederilor O.G. nr. 9/1998.

O astfel de practică a folosit și

inculpatul D.T.N., asociat unic și administrator la SC D.I. SRL Băile

Herculane, care avea ca obiect principal de activitate alimentație publică,

desfășurându-și activitatea într-un singur punct de lucru, respectiv într-un

bar din orașul Băile Herculane.

În urma controlului efectuat de către

D.G.F.P.S. Caraș Severin, au fost constatate următoarele aspecte:

Deși societatea comercială

nominalizată nu avea ca obiect principal de activitate, conform statului,

procurarea de materiale și prestări de servicii necesare lucrărilor agricole cu

sistemul de plată pe bază de cupoane valorice finanțate de la bugetul statului,

din analiza documentelor justificative, în evidența tehnico-operativă a

contabilității firmei, rezultă cert că firma a realizat importante creșteri a

cifrei de afaceri tocmai datorită practicării acestui sistem, instituit de

Guvernul României.

Din verificările evidențelor

contabile a rezultat că aparent societatea a fost aprovizionată cu îngrășăminte

chimice de la diverși furnizori având la bază facturi fiscale și chitanțe din

care rezultă achitarea contravalorii produselor menționate în factură.

Descărcarea gestiunii se făcea, de

asemenea, pe baza facturilor fiscale de vânzare emise către diverși

cumpărători, persoane fizice fictiv înscrise în documente, iar după

centralizarea acestora s-a efectuat decontarea cupoanelor la societățile

bancare care au agenții în Băile Herculane, cu echivalentul valoric al

numărului de cupoane agricole predate.

În urma cercetărilor s-a stabilit că

în realitate nu au avut loc aprovizionările nici vânzările de îngrășăminte

chimice, aceste operațiuni fiind fictive, societății atribuindu-se în fals,

calitatea de furnizor de produse specifice ce se decontează pe bază de cupoane

tocmai pentru a putea încasa contravaloarea acestora de la băncile cu drept de

decontare.

Astfel, în contul societății în

cursul anului 1998 au fost emise 291 facturi fiscale, privind vânzarea de

îngrășăminte chimice către diverse persoane fizice, prezentând spre decontare

un număr de 19.088 cupoane pentru agricultură cuprinse în centralizatoare

întocmite de inculpat, pentru a deconta prin agențiile din Băile Herculane ale

B.A. și B.R.D., suma de 2.069.159.200 lei, din care 244.100.000 lei, prin B.R.D.

Băile Herculane.

Verificându-se firmele care, conform

facturilor găsite la SC D.I. SRL au livrat îngrășăminte chimice acestei

societăți, s-a constatat că principalii furnizori au fost SC F. SRL și SC A.

SRL, ambele din București, care însă în cazul SC A. SRL nu figurează în

evidențele organelor fiscale fiind o firmă fantomă, iar în cazul SC F. SRL,

deși este înmatriculată la registrul comerțului, este o firmă fără activitate

de la data înregistrării acesteia în 1995.

Procedând la efectuarea de

verificări a datelor înscrise în facturile de vânzare emise s-a stabilit că

numele respective sunt fictive.

Astfel, verificând persoanele fizice

înscrise în facturi cu domiciliul pe raza județului Caraș Severin, dintr-un

număr de 6 persoane, trei nu figurează pe raza localităților respective, iar

trei persoane nu confirmă relații comerciale cu societatea inculpatului.

Pe raza județului Hunedoara au fost

verificate persoanele cu numele O.S., N.I., F.T., care nu figurează în

evidențele organelor de poliție.

Verificări în acest sens au fost

făcute și în județele Alba, Hunedoara, răspunderile neconfirmând existența

persoanelor.

În ceea ce privește completarea

facturilor, s-a stabilit că facturile au fost scrise de inculpat, fapt rezultat

din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 100870 din 15 iunie 1999.

În același sens, s-a pronunțat și

raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 8 noiembrie 1999.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

În faza de cercetare judecătorească,

s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert O.F., expertiză care reține

că în baza actelor normative care reglementează instituirea sistemului de

cupoane pentru agricultori în anul 1998 O.G.R. nr. 9/1998, O.R.G. nr. 53/1988,

pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de acordare, distribuire,

utilizare și decontare a cupoanelor pentru agricultură în 1998, SC D.I. SRL

Băile Herculane a respectat prevederile, în ceea ce privește decontarea pe bază

de cupoane a îngrășămintelor chimice în valoare totală de 1.069.126.800 lei. De

asemenea, a plătit dobânzile și comisioanele bancare datorate, precum și

obligațiile datorate bugetului de stat, respectiv T.V.A. aferent; în actul

constitutiv este prevăzut ca obiect de activitate desfășurarea acestor acte de

comerț.

S-a mai reținut în expertiză că prin

procesul verbal de control nr. 501 din 7 mai 1999, comisarii Gărzii Financiare,

jud. Caraș Severin stabilesc un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de

2.069.159.200 lei, ca urmare a acestei activități, la care mai calculează

penalități pe motiv că SC D.I. SRL Băile Herculane nu avea ca obiect de

activitate acest comerț și s-au încălcat prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991

și Legii nr. 87/1994, art. 9 și art. 10, însă expertiza constată că a stabilit

eronat un prejudiciu care nu există în fapt, deoarece au fost respectate

prevederile legale privind activitatea de decontare a cupoanelor.

De asemenea, au fost respectate

prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 și Legii nr. 87/1994, lucru

constatat și de organul de cercetare penală, în rechizitoriu, anexă la dosar,

care nu reține acele infracțiuni.

Expertul contabil, în concluzie, pe

baza prevederilor legale arătate mai sus, a constatat că SC D.I. SRL Băile

Herculane nu se face răspunzător de prejudiciul stabilit în mod eronat de către

comisarii Gărzii Financiare, jud. Caraș Severin, în sumă totală de

2.069.159.200 lei.

Răspunzând obiectivelor expertizei,

expertul contabil a concluzionat că operațiunile de decontare a cupoanelor a fost

făcută în concordanță cu normele bancare în vigoare la data respectivă, cu

normele generale și speciale prevăzute de lege; că, comisioanele și

procentajele de decontare erau corect și legal reținute de toți participanții

la sistemul de decontare; că operațiunile bancare au fost corect evidențiate în

contabilitatea firmei; că în acest circuit economic beneficiar cupoane, furnizor

de materiale, bănci, pot fi făcute operațiuni de intermediere și că din punct

de vedere financiar-contabil cupoanele nu pot fi asimilate titlurilor de

credit.

Astfel s-a stabilit că inculpatul D.T.N.,

în calitate de administrator al SC D.I. SRL a întocmit documente primare de

evidență contabilă ce atestau atât faptul aprovizionării de îngrășăminte

chimice de la diverși furnizori cât și vânzarea ulterioară a acestora către

terți beneficiari, contra unei plăți efectuate în echivalent cu cupoanele

agricole.

Uzând de aceste documente

justificative inculpatul a procedat la decontarea prin bancă din fondurile

Ministerului Agriculturii și Alimentației, a contravalorii cupoanelor agricole.

Expertiza contabilă efectuată în

cauză a considerat că din punct de vedere financiar-bancar nu poate fi făcută o

asimilare între cupoanele agricole care sunt bonuri cu valoare fixă cu titlu de

credit care sunt valori mobiliare reglementate prin legi speciale.

Beneficiarii de cupoane,

producătorii agricoli, sunt deci proprietarii lor și ele pot fi utilizate

pentru plata bunurilor și serviciilor stabilite în condițiile legii.

Actele normative amintite mai sus se

referă la operațiunile de intermediere, astfel că singura concluzie ce poate fi

trasă este că nu sunt interzise.

În această situație, statul prin

Ministerul Agriculturii și Alimentației nu se poate constitui legal parte

civilă prejudiciată pentru obligații pe care le-a asumat; deținătorii agricoli

ar putea fi singurii îndreptățiți în acest sens, în cazul în care ar dovedi

vreo prejudiciere a lor prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

În legătură cu fapta de fals,

prevăzută de art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatului, această faptă

a existat, a fost săvârșită cu intenție de inculpat care a falsificat în mod

repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale acte, chitanțe fiscale, note

de recepție pentru îngrășăminte chimice care în realitate nu au fost

aprovizionate și nu au avut loc vânzări cu aceste produse.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă

Ministerul Agriculturii criticând-o pentru netemeinicie.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru greșita achitare și pentru greșita individualizare a pedepsei pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Partea civilă a cerut obligarea

inculpatului la plata despăgubirilor civile și a penalităților datorate.

Instanța de control judiciar

analizând ansamblul probator, a constatat că inculpatul, atribuindu-și nereal

calitatea de furnizor de îngrășăminte chimice, în schimbul cupoanelor agricole,

uzând de documente justificative false, pentru a induce în eroare funcționarii

băncii, având drept scop însușirea pe nedrept a sumei de 2.079.504.996 lei a

săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, prin decizia penală nr. 208/

A din 11 iunie 2004 Curtea de Apel Timișoara a dispus admiterea apelurilor

formulate, desființarea hotărârii instanței de fond și în urma rejudecării

condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (2) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 din același cod, la 5 ani de închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen.

În baza art. 290, cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași

inculpat la 2 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate în

baza art. 33 și art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

Totodată, a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 2.079.504.956 lei cu dobânzile legale, reprezentând

despăgubiri către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului.

S-a menținut sechestrul asigurător

asupra bunurilor pentru suma de 43 milioane lei și asupra apartamentului din

str. Trandafirilor Băile Herculane.

În sfârșit, s-a respins cererea de

intervenție în nume propriu formulată de defunctul D.N. și continuată de

succesoarea D.E., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs, parchetul și inculpatul.

Prin motivele de recurs, se susține

că decizia este nelegală, făcându-se o greșită încadrare juridică a faptei de

înșelăciune în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Inculpatul a susținut nelegalitatea

încadrării juridice dată faptei de înșelăciune, prin reținerea alin. (3) și (4)

pe lângă alin. (2) și (5).

Pe fond achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, lipsind infracțiunii un element

constitutiv și anume prejudiciul.

Referitor la infracțiunea de fals,

solicită a se da eficiență circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen. și a se dispune suspendarea executării pedepsei.

Recursurile vor fi admise pentru

următoarele considerente:

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului constată că, în considerentele motivării deciziei, instanța

face referire la dispozițiile art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., iar în minuta

aceleiași decizii dispune condamnarea inculpatului potrivit art. 215 alin. (2)

și (5) C. pen., încadrare care include și alineatele (3) și (4).

Ori, potrivit art. 215 alin. (3) și (4)

C. pen., instanța a inclus în calificarea faptei și înșelăciunea în convenții,

respectiv prin emiterea unui C.E.C. fără a avea provizia necesară.

Din expunerea pe larg a situației de

fapt, este evident că, activitatea infracțională a inculpatului se încadrează

în prevederile art. 2 și art. 5, respectiv înșelăciunea prin folosirea de

mijloace frauduloase cu consecințe grave.

Pe de altă parte, instanța avea

obligația de a analiza și motiva fiecare situație prevăzută de textele de lege

invocate.

Văzând neconcordanța dintre

considerente și minuta deciziei, Curtea va admite recursurile și în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa hotărârile și va trimite cauza

spre rejudecare în aceste limite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul D.T.N., împotriva

deciziei penale nr. 208 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2005.