ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Caraș Severin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni sub sancțiunea prevăzută de art. 83 C. pen. În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., s-a respins acțiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. S-a dispus scoaterea din cauză a părții civile D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin. A constatat că cererea de intervenție în nume propriu formulată de defunctul D.N. a rămas fără obiect. În sfârșit, s-a dispus anularea înscrisurilor false enumerate la dosarul tribunalului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Prin Ordonanța nr. 9/1998 emisă de Guvernul României, s-a instituit sistemul de cupoane pentru agricultură în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole care se materializează prin plata de cupoane valorice cu finanțare de la bugetul de stat.

Pe fondul apariției acestor cupoane, unele societăți comerciale au speculat și deturnat scopul inițial al subvențiilor de la bugetul statului, efectuând operațiuni financiar contabile care nu aveau la bază aprovizionarea efectivă și desfacerea produselor și semințelor către agricultori și au decontat la societățile bancare contravaloarea nominală a acestor cupoane agricole pe baza unor documente false. Este de notorietate faptul că aceste cupoane agricole se achiziționau de pe piața liberă contra unor sume de bani, nefiind folosite în realitate în scopul prevăzut și decontare conform prevederilor O.G. nr. 9/1998. O astfel de practică a folosit și inculpatul D.T.N., asociat unic și administrator la SC D.I.

SRL Băile Herculane, care avea ca obiect principal de activitate alimentație publică, desfășurându-și activitatea într-un singur punct de lucru, respectiv într-un bar din orașul Băile Herculane. În urma controlului efectuat de către D.G.F.P.S. Caraș Severin, au fost constatate următoarele aspecte: Deși societatea comercială nominalizată nu avea ca obiect principal de activitate, conform statului, procurarea de materiale și prestări de servicii necesare lucrărilor agricole cu sistemul de plată pe bază de cupoane valorice finanțate de la bugetul statului, din analiza documentelor justificative, în evidența tehnico-operativă a contabilității firmei, rezultă cert că firma a realizat importante creșteri a cifrei de afaceri tocmai datorită practicării acestui sistem, instituit de Guvernul României.

Din verificările evidențelor contabile a rezultat că aparent societatea a fost aprovizionată cu îngrășăminte chimice de la diverși furnizori având la bază facturi fiscale și chitanțe din care rezultă achitarea contravalorii produselor menționate în factură. Descărcarea gestiunii se făcea, de asemenea, pe baza facturilor fiscale de vânzare emise către diverși cumpărători, persoane fizice fictiv înscrise în documente, iar după centralizarea acestora s-a efectuat decontarea cupoanelor la societățile bancare care au agenții în Băile Herculane, cu echivalentul valoric al numărului de cupoane agricole predate. În urma cercetărilor s-a stabilit că în realitate nu au avut loc aprovizionările nici vânzările de îngrășăminte chimice, aceste operațiuni fiind fictive, societății atribuindu-se în fals, calitatea de furnizor de produse specifice ce se decontează pe bază de cupoane tocmai pentru a putea încasa contravaloarea acestora de la băncile cu drept de decontare.

Astfel, în contul societății în cursul anului 1998 au fost emise 291 facturi fiscale, privind vânzarea de îngrășăminte chimice către diverse persoane fizice, prezentând spre decontare un număr de 19.088 cupoane pentru agricultură cuprinse în centralizatoare întocmite de inculpat, pentru a deconta prin agențiile din Băile Herculane ale B.A. și B.R.D., suma de 2.069.159.200 lei, din care 244.100.000 lei, prin B.R.D. Băile Herculane. Verificându-se firmele care, conform facturilor găsite la SC D.I.

SRL au livrat îngrășăminte chimice acestei societăți, s-a constatat că principalii furnizori au fost SC F. SRL și SC A. SRL, ambele din București, care însă în cazul SC A. SRL nu figurează în evidențele organelor fiscale fiind o firmă fantomă, iar în cazul SC F. SRL, deși este înmatriculată la registrul comerțului, este o firmă fără activitate de la data înregistrării acesteia în 1995. Procedând la efectuarea de verificări a datelor înscrise în facturile de vânzare emise s-a stabilit că numele respective sunt fictive. Astfel, verificând persoanele fizice înscrise în facturi cu domiciliul pe raza județului Caraș Severin, dintr-un număr de 6 persoane, trei nu figurează pe raza localităților respective, iar trei persoane nu confirmă relații comerciale cu societatea inculpatului.

Pe raza județului Hunedoara au fost verificate persoanele cu numele O.S., N.I., F.T., care nu figurează în evidențele organelor de poliție. Verificări în acest sens au fost făcute și în județele Alba, Hunedoara, răspunderile neconfirmând existența persoanelor. În ceea ce privește completarea facturilor, s-a stabilit că facturile au fost scrise de inculpat, fapt rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 100870 din 15 iunie 1999. În același sens, s-a pronunțat și raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 8 noiembrie 1999. În cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile. În faza de cercetare judecătorească, s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert O.F., expertiză care reține că în baza actelor normative care reglementează instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1998 O.G.R.

nr. 9/1998, O.R.G. nr. 53/1988, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de acordare, distribuire, utilizare și decontare a cupoanelor pentru agricultură în 1998, SC D.I. SRL Băile Herculane a respectat prevederile, în ceea ce privește decontarea pe bază de cupoane a îngrășămintelor chimice în valoare totală de 1.069.126.800 lei. De asemenea, a plătit dobânzile și comisioanele bancare datorate, precum și obligațiile datorate bugetului de stat, respectiv T.V.A. aferent; în actul constitutiv este prevăzut ca obiect de activitate desfășurarea acestor acte de comerț. S-a mai reținut în expertiză că prin procesul verbal de control nr. 501 din 7 mai 1999, comisarii Gărzii Financiare, jud. Caraș Severin stabilesc un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 2.069.159.200 lei, ca urmare a acestei activități, la care mai calculează penalități pe motiv că SC D.I.

SRL Băile Herculane nu avea ca obiect de activitate acest comerț și s-au încălcat prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 și Legii nr. 87/1994, art. 9 și art. 10, însă expertiza constată că a stabilit eronat un prejudiciu care nu există în fapt, deoarece au fost respectate prevederile legale privind activitatea de decontare a cupoanelor. De asemenea, au fost respectate prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 și Legii nr. 87/1994, lucru constatat și de organul de cercetare penală, în rechizitoriu, anexă la dosar, care nu reține acele infracțiuni. Expertul contabil, în concluzie, pe baza prevederilor legale arătate mai sus, a constatat că SC D.I. SRL Băile Herculane nu se face răspunzător de prejudiciul stabilit în mod eronat de către comisarii Gărzii Financiare, jud. Caraș Severin, în sumă totală de 2.069.159.200 lei.

Răspunzând obiectivelor expertizei, expertul contabil a concluzionat că operațiunile de decontare a cupoanelor a fost făcută în concordanță cu normele bancare în vigoare la data respectivă, cu normele generale și speciale prevăzute de lege; că, comisioanele și procentajele de decontare erau corect și legal reținute de toți participanții la sistemul de decontare; că operațiunile bancare au fost corect evidențiate în contabilitatea firmei; că în acest circuit economic beneficiar cupoane, furnizor de materiale, bănci, pot fi făcute operațiuni de intermediere și că din punct de vedere financiar-contabil cupoanele nu pot fi asimilate titlurilor de credit. Astfel s-a stabilit că inculpatul D.T.N., în calitate de administrator al SC D.I.

SRL a întocmit documente primare de evidență contabilă ce atestau atât faptul aprovizionării de îngrășăminte chimice de la diverși furnizori cât și vânzarea ulterioară a acestora către terți beneficiari, contra unei plăți efectuate în echivalent cu cupoanele agricole. Uzând de aceste documente justificative inculpatul a procedat la decontarea prin bancă din fondurile Ministerului Agriculturii și Alimentației, a contravalorii cupoanelor agricole. Expertiza contabilă efectuată în cauză a considerat că din punct de vedere financiar-bancar nu poate fi făcută o asimilare între cupoanele agricole care sunt bonuri cu valoare fixă cu titlu de credit care sunt valori mobiliare reglementate prin legi speciale.

Beneficiarii de cupoane, producătorii agricoli, sunt deci proprietarii lor și ele pot fi utilizate pentru plata bunurilor și serviciilor stabilite în condițiile legii. Actele normative amintite mai sus se referă la operațiunile de intermediere, astfel că singura concluzie ce poate fi trasă este că nu sunt interzise. În această situație, statul prin Ministerul Agriculturii și Alimentației nu se poate constitui legal parte civilă prejudiciată pentru obligații pe care le-a asumat; deținătorii agricoli ar putea fi singurii îndreptățiți în acest sens, în cazul în care ar dovedi vreo prejudiciere a lor prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

În legătură cu fapta de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatului, această faptă a existat, a fost săvârșită cu intenție de inculpat care a falsificat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale acte, chitanțe fiscale, note de recepție pentru îngrășăminte chimice care în realitate nu au fost aprovizionate și nu au avut loc vânzări cu aceste produse. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă Ministerul Agriculturii criticând-o pentru netemeinicie. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare și pentru greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Partea civilă a cerut obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a penalităților datorate. Instanța de control judiciar analizând ansamblul probator, a constatat că inculpatul, atribuindu-și nereal calitatea de furnizor de îngrășăminte chimice, în schimbul cupoanelor agricole, uzând de documente justificative false, pentru a induce în eroare funcționarii băncii, având drept scop însușirea pe nedrept a sumei de 2.079.504.996 lei a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, prin decizia penală nr. 208/ A din 11 iunie 2004 Curtea de Apel Timișoara a dispus admiterea apelurilor formulate, desființarea hotărârii instanței de fond și în urma rejudecării condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 din același cod, la 5 ani de închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la 2 ani închisoare. S-au contopit pedepsele aplicate în baza art. 33 și art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.079.504.956 lei cu dobânzile legale, reprezentând despăgubiri către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor pentru suma de 43 milioane lei și asupra apartamentului din str. Trandafirilor Băile Herculane. În sfârșit, s-a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de defunctul D.N. și continuată de succesoarea D.E., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, parchetul și inculpatul. Prin motivele de recurs, se susține că decizia este nelegală, făcându-se o greșită încadrare juridică a faptei de înșelăciune în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Inculpatul a susținut nelegalitatea încadrării juridice dată faptei de înșelăciune, prin reținerea alin. (3) și (4) pe lângă alin. (2) și (5). Pe fond achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, lipsind infracțiunii un element constitutiv și anume prejudiciul. Referitor la infracțiunea de fals, solicită a se da eficiență circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și a se dispune suspendarea executării pedepsei.

Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente: Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că, în considerentele motivării deciziei, instanța face referire la dispozițiile art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., iar în minuta aceleiași decizii dispune condamnarea inculpatului potrivit art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., încadrare care include și alineatele (3) și (4). Ori, potrivit art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., instanța a inclus în calificarea faptei și înșelăciunea în convenții, respectiv prin emiterea unui C.E.C. fără a avea provizia necesară. Din expunerea pe larg a situației de fapt, este evident că, activitatea infracțională a inculpatului se încadrează în prevederile art. 2 și art. 5, respectiv înșelăciunea prin folosirea de mijloace frauduloase cu consecințe grave.

Pe de altă parte, instanța avea obligația de a analiza și motiva fiecare situație prevăzută de textele de lege invocate. Văzând neconcordanța dintre considerente și minuta deciziei, Curtea va admite recursurile și în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa hotărârile și va trimite cauza spre rejudecare în aceste limite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul D.T.N., împotriva deciziei penale nr. 208 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.